INTERVIU – Ambasadorul Romulus COSTEA: „România şi China se uită în aceeaşi direcţie”

Interviu cu E.S. Doru – Romulus COSTEA, ambasadorul României în R.P. Chineză, realizat pentru Radio China Internaţional

Bun găsit domnule ambasador.

Bine aţi venit la Ambasadă.

Din câte cunoaştem este primul interviu pe care îl acordaţi unei instituţii media din China, motiv pentru care vă mulţumim. Pentru început, vă invităm să ne prezentaţi câteva dintre impresiile acumulate în cele aproape cinci luni de când vă aflaţi la post, la Beijing.

Am ajuns în China, cred, într-o perioadă aflată sub semne foarte bune. Cu puţin timp înainte de noul an chinezesc, astfel încât am putut să văd cum petrece poporul chinez Anul Nou. Am participat, ulterior, la forumul anual parlamentar, am văzut primăvara cum se manifestă ea la Beijing. Deci, primele impresii sunt nu numai deosebit de plăcute ci şi hotărâtoare, pentru că aşa cum ştim cu toţii nu ai niciodată a doua şansă pentru prima impresie.

Înaintea numirii în funcţia de ambasador în China aţi fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti, cu responsabilităţi pe relaţia României cu zona Asiei. Care sunt obiectivele generale declarate ale României în relaţia cu China?

Am avut într-adevăr privilegiul să gestionez Departamentul Afacerilor Globale din Ministerul Afacerilor Externe, timp de aproape trei ani. În acest complex, relaţia dintre România şi China a ocupat un loc prioritar şi ocupă în continuare acest loc proeminent. Obiectivele generale pe care le avem sunt subscrise parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare dintre România şi China a cărui vârstă se apropie, în curând, de un nivel jubiliar. În 2014 vom aniversa 10 ani de la înfiinţarea acestui parteneriat. Obiectivele ar putea să fie sintetizate în dezvoltarea armonioasă a relaţiilor noastre, sub imperiul interesului reciproc, al respectului reciproc, clădit pe prietenia foarte puternică, foarte produndă dintre popoarele noastre. Obiectivele, în continuare, sunt de valorificare şi mai intensă şi mai inteligentă a capitalului pe care îl avem. Cred că suntem pe calea cea bună, din acest punct de vedere.

De la sosirea dumneavoastră în China, la Bucureşti s-au succedat trei guverne. Premierul Emil Boc a efectuat o vizită la Beijing în august 2011, premierul Mihai-Răzvan Ungureanu a avut o întâlnire cu primul ministru chinez Wen Jiabao în luna martie, iar actualul premier, Victor Ponta, a anunţat intenţia unei vizite, la Beijing, în a doua jumătate a anului în curs. Pe acest fond, cum caracterizaţi parteneriatul româno-chinez la nivel politic?

Principalul element care defineşte parteneriatul româno-chinez la nivel politic, cum i-aţi spus dumneavoastră, este continuitatea dialogului. Aş dori să subliez că unul dintre punctele fundamentale în abordarea pe care o face România în relaţia cu China este consensul trans-partinic cu privire la importanţa relaţiei cu China, pentru România. Aşadar, indiferent de culoarea politică a guvernului României, promovarea relaţiei cu China a fost un obiectiv continuu. În al doilea rând aş dori să remarc faptul că, în ultimi ani, acest dialog politic s-a concentrat din ce în ce mai mult pe aspecte concrete, fie că era vorba de dosare politice. Aş dori să subliniez faptul că odată intrată în Uniunea Europeană, România are un alt statut lucru care a trebui şi este în continuare valorificat şi examinat împreună cu colegii şi prietenii chinezi şi pentru dezvoltarea dialogului Uniunea Europeană – China. Deci, dialogul politic abordează şi asemenea aspecte. Dar, mai mult decât atât, acest dialog politic indiferent, repet, de culoarea politică a partenerilor români s-a concentrat şi se concentrează din ce în ce mai mult pe aspecte de cooperare practică. Fie că este vorba de investiţii, fie că este vorba de comerţ, fie că este vorba de promovarea contactelor interumane, în oricare dintre aceste domenii obiectivele pe care le urmărim sunt aceleaşi, indiferent de cine conduce România din punct de vedere politic.

În luna octombrie 2011 aţi fost prezent, alături de ministrul Economiei Ion Ariton, la masa rotundă româno-chineză pe energie şi infrastructură, organizată la Ambasada României. De dată recentă, China Huadian Engineering s-a impus ca partener la termo-centrala de la Rovinari. Este primul mare investitor chinez care intră pe piaţa românească, în ultimii 20 de ani. Care sunt motivele pentru care relaţiile economice de parteneriat de mare anvergură sunt prezente mai ales la nivel de intenţie şi care sunt proiectele de viitor aflate în negociere de care aveţi cunoştinţă?

Cred că putem să subliniem aici trei puncte. În primul rând faptul că, în ultimii douăzeci şi ceva de ani, realităţile economice din România şi din China au suferit transformări în ritmuri fără precedent în istoria ambelor popoare. Dimensiunea, amploarea şi domeniile în care au avut loc aceste schimbări sunt diferite, fără îndoială, fiecare cu specificul său. Însă, în ansamblu, schimbările au fost foarte – foarte mari. Al doilea lucru este că aceste schimbări au generat o reaşezare a raporturilor economice în primul rând, au generat de asemenea un proces complex şi laborios de reînvăţare a regulilor de desfăşurare a cooperării economice. Atât companiile româneşti cât şi partenerii chinezi au trebuit să intre într-o altă logică de lucru în materie de cooperare economică. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precedată de aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), au fost de asemenea modificări în reglementările care vizau relaţiile economice şi cooperarea economică. Al treilea lucru este, şi acesta este şi un obiectiv pe care îl avem împreună cu partenerii chinezi, este vorba de cunoaşterea mai bună, mai profundă şi mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în economia României, respectiv în economia Chinei.

Poate să pară puţin ciudat. Toată lumea vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în economia Chinei, respectiv criza din Europa, criza din România, toată lumea ştie … Nu e aşa, din punctul de vedere al oamenilor de afaceri, din punctul de vedere al investiţiilor. Investiţiile nu se fac pe ştiri de ziar. Investiţiile se fac pe cunoaşterea datelor concrete şi furnizate de experţi. Aşadar, ce trebuie să facem ca să trecem de la intenţii, la fapte. Şi aş începe chiar cu exemplul pe care l-aţi dat dumneavoastră. Este de fapt vorba de o licitaţie la care au participat partenerii chinezi pentru care s-au calificat. Urmează partea a doua, negocierile şi deschiderea proiectului, parcurgerea celorlalte etape. Este într-adevăr un motiv de bucurie pentru noi. Pentru că volumul investiţiei este considerabil. După cunoaşterea mea, cu rezerva unei eventuale corecturi ulterioare, în momentul de faţă vorbim de cel mai mare proiect în domeniul energetic dintr-o ţară din Uniunea Europeană din partea ei centrală. Cred că nici în alte state membre nu există o investiţie, în acest domeniu, de asemenea nivel. Deci, suntem nişte pionieri.

Am spus că încep de aici pentru că, în interpretarea noastră, câştigarea de către compania chineză a licitaţiei semnifică în primul rând capacitatea pe care o are un partener chinez de a veni cu tehnologie, cu ingineria financiară, cu sprijinul de expertiză la nivelul solicitat în Uniunea Europeană, deci este un partener puternic. Al doilea este ceea ce spuneam mai devreme şi anume că fiecare a trebuit să înveţe noile reguli. Aş dori să fac doar o scurtă remarcă.

Anul acesta, la Forumul de la Davos, unul dintre subiectele foarte dezbătute a fost modul în care companiile chineze se globalizează. Şi observaţia pe care a făcut-o unul dintre participanţi, director general al OMC, a fost evoluţia rapidă a modului, a gradului de învăţare a regulilor din economiile dezvoltate la nivelul companiilor chineze. Este un lucru pe care noi îl salutăm, îl apreciem foarte mult. Aşa ajung la al treilea punct şi anume că, în aprecierea noastră, companiile chineze, partenerii şi prietenii noştri din China, trebuie să manifeste mai mult insistenţă în a urmări ceea ce vor să facă. Exemplu pe care îl am la îndemână sunt discuţiile pe care le avem, de multă vreme, în legătură cu înfiinţarea unei instituţii bancare în România, o filială a unei bănci chineze, o sucursală. Deja avem în domeniul comercial peste patru miliarde, valoarea schimburilor reciproce. La nivelul Chinei nu este foarte mult, fără îndoială, dar este cel mai mare volum de schimburi din istoria noastră. Mai ales dacă vom trece la concretizarea proiectului de care spuneaţi, în aprecierea noastră este foarte potrivită înfiinţarea unei bănci.

Aş dori să amintesc că la începutul anilor ’90 exista o dezbatere în forurile economice din România şi nu numai: vin firmele şi pe urmă vin băncile sau vin băncile ca pe urmă firmele să găsească acolo sprijinul bancar. Un fel de oul şi găina în domeniu. Istoria României din acea perioadă a urmărit ambele încercări. Dar, una dintre istoriile care au avut cel mai mare succes a fost cea a unei bănci olandeze care a venit mai întâi în România după care investiţiile olandeze au explodat. Şi cred că este un exemplu care trebuie studiat.

Olanda este cel mai mare investitor străin în România …

Exact, exact. Eu nu spun să copiem lucrurile. Şi aici este un punct pe care îl împărtăşim. Nu copiem, dar examinăm şi învăţăm din ceea ce au făcut alţii şi mai ales din ceea ce au greşit alţii, ca să nu greşim şi noi.

Unul dintre mesajele avansate de ţările Est-europene este acela al „capătului de pod” pentru investiţiile chineze în Europa. Ce consideraţi că trebuie să facă România pentru a atrage în mod coerent şi concret interesul chinez, ştiut fiind faptul că în anul 2011 s-a clasat pe locul 18 între cele 27 de ţări UE?

Din punctul acesta de vedere sunt câteva proiecte pe care le-am lansat, mă refer la ţările Uniunii Europene, şi în care România a jucat un rol împortant. Cum este, de exemplu, Strategia Uniunii Europene pentru Bazinul Dunării, cum este un proiect care se cheamă European Gateway, este o reluare a unei idei mai vechi aceea de a crea o infrastructură de transport multi-nodală care să înceapă la Constanţa şi să se încheie la Rotterdam. În toate aceste proiecte, ca şi în altele care ţin de dezvoltarea regiunii Mării Negre şi aşa mai departe, avem în vedere faptul că România se numără printre cele mai mari ţări şi cele mai mari economi implicate în asemenea proiecte, care sunt proiecte sub-regionale. Ce trebuie să facă România, şi şi face de altfel, este să facă mai mult cunoscută mediului de afaceri valoare acestor iniţiative şi să facă şi mai bine cunoscut potenţialul pe care îl are prin propuneri concrete de proiecte. Din acest punct de vedere, anul trecut a fost o reuniune la nivel înalt pe strategia Dunării, la Bucureşti, care a prilejuit un schimb util de vederi între miniştrii care au participat, dar şi între companiile care au provenit din aproape toate ţările bazinului dunărean. Iar peste puţin timp are loc la Bucureşti, la iniţiativa Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, un forum economic dedicat Dunării, la care sunt invitate şi companii chineze.

În urmă cu foarte puţin timp, cred că maximum două luni, la Bucureşti a avut loc un forum regional de promovare a investiţiilor pe relaţia Europa – China. Deci, asemenea acţiuni care pot să fie considerate la un moment dat simple momente de diplomaţie publică sau de relaţii publice au de fapt potenţialul foarte ridicat de a pune lumea în contact. Pentru asta se fac, acesta este scopul lor. Să se cunoască oamenii, să se aşeze la masă, să se uite pe hârtiile pe care le au şi să le examineze. Din acest punct de vedere, ca să închei cu o parabolă, aş cita remarca cuiva care spunea că a coopera nu înseamnă să ne uităm unul la altul, ci înseamnă să ne uităm împreună în aceeaşi direcţie. Din această perspectivă, România şi China se uită în aceeaşi direcţie.

Domnule ambasador, de la sosirea la Beijing aţi participat la evenimente şi întâlniri în care partea chineză a manifestat şi confirmat permanenta simpatie pentru România, în virtutea relaţiilor perene. Mesajul dedicat dumneavoastră de fostul preşedinte Jiang Zemin, Ziua României la Şcoala Internaţională „1 Octombrie”, întâlnirea cu reprezentanţii Asociaţiei de Prietenie China-România, sunt doar o parte din agenda desprinsă de rigoarea diplomatică, însă la fel de importante în construcţia relaţiilor bilaterale. Cum aţi simţit şi cum descoperiţi poporul chinez la el acasă?

Este un exerciţiu perpetuu de uimire şi de re-vedere. Cu toate că nu am mai fost până acuma în China, nu am lucrat niciodată aici, vizitele mele anterioare aproape că nu contează, două – trei zile, o săptămână maximum, nu înseamnă mare lucru. Dar spun că vorbesc de re-găsire pentru că întâlnesc sentimentele de amiciţie, de căldură, de prietenie, de firesc de parcă aş fi aici de foarte multă vreme. Nu merg până acolo încât să spun că mă simt ca acasă, pentru că nu pot să mă simt ca acasă, pentru că nu sunt acasă, dar în niciun caz nu mă simt printre străini. Evenimentele de care aţi spus şi care au fost de asemenea incluse în panoplia semnalelor favorabile, auspiciilor bune sub care mi-am început mandatul, vrem să le continuăm, vrem să organizăm şi alte evenimente.

La sfârşitul săptămânii avem un proiect care se cheamă „O ambasadă dintr-un stat membru UE, deschisă publicului”, la care am invitat mulţi prieteni chinezi care vor veni să vadă o ambasadă. Vom avea câteva momente de promovare a culturii româneşti, a cooperării româno – chineze. Anul acesta, Ministerul Afacerilor Externe sărbătoreşte 150 de ani de la înfiinţare. Este o cifră importantă şi avem un program de marcare al datei acesteia, a acestor 150 de ani. Am început deja aplicarea lui, am avut un simpozion deosebit de interesant la un institut de cercetări, vom mai avea asemenea întâlniri la universitatea de limbi străine, proiectăm o masă rotundă la un institut din Shanghai, încercăm şi sper şi suntem hotărâţi să diversificăm cât mai mult activitatea de contactare a prietenilor chinezi dincolo de canoanele oficiale, formale, diplomatice care sunt şi acelea multe şi ne ţin ocupaţi foarte mult.

Domnule ambasador Doru-Romulus Costea vă mulţumim foarte pentru amabilitatea de a dialoga cu noi. Încă odată, din partea Radio China Internaţional, bun venit la post, succes şi cât mai multe rezultate în planul bilateral economic chinezo- român.

Vă mulţumesc foarte mult. Vă mărturisesc că urmăresc cât de des pot activitatea Radio China Internaţional, urmăresc şi activitatea postului în ansamblu. Am reuşit să găsesc undeva o frecvenţă care poate fi auzită în Beijing. Vă doresc şi dumneavoastră succes şi îmi doresc să fiţi cât mai des prezenţi în Ambasadă, pentru că asta înseamnă că avem motive să o facem. Oricum, sunteţi oricând bineveniţi şi vă aşteptăm cu cea mai mare prietenie şi plăcere.

Vă mulţumesc.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în DAVOS, De departe ... România, Interviuri, Români în China, România, România - China, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la INTERVIU – Ambasadorul Romulus COSTEA: „România şi China se uită în aceeaşi direcţie”

  1. Pingback: EUROTEMPO » Blog Archive » INTERVIU – “România şi China se uită în aceeaşi direcţie”

Lasă un răspuns