Avem dreptul la Radu Gyr, la „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Iată că am ajuns și aici. Un președinte al României să trădeze propria memorie, istorie și jertfă a românilor. Sub semnătura președintelui Iohannis, avem o lege care îi condamnă încă odată pe martirii neamului românesc. Câtă rușine trebuie să respire acest președinte care nu înțelege decât comenzile externe? Câtă incultură și frică trebuie să fie în politicienii români, încât nu-l vezi pe unul ridicând vocea pentru apărarea demnității naționale? – 25 iulie 2015

Aflu cu stupoare că în România democratică, în care politica a infiltrat mai urât şi mai periculos decât igrasia viaţa instituţională, este interzis să aminteşti de Radu Gyr (1905 – 1975), de creaţia lui stropită cu sângele închisorilor comuniste intitulată “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Este interzis Radu Gyr şi alţi mulţi sfinţi ai închisorilor de către Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (CMCA) care consideră că a fi demn este o atingere la sesibilităţi istorice.

Departe de a susţine persoana şi gestul zdruncinatului care a recitat în spaţiu politic, departe de a susţine opţiunile politice din tinereţe ale lui Radu Gyr, susţin totuşi că nimeni nu poate să interzică niciodată, nimănui, dreptul la poezie.
Dacă instituţia CMCA şi cei de acolo consideră că versurile de mai jos sunt un pericol la adresa cuiva, le propun să mă citeze şi acuze de orice doresc, dar mai ales pentru că apreciez scrisul, versul, cultura lui Radu Gyr şi a tututor SFINŢILOR măcelăriţi în închisorile comuniste, doar pentru că EI aveau convingeri şi credinţă în România. Să confunzi atât de grav libertatea de exprimare culturală cu antisemitismul este o exagerare periculoasă pe care nu trebuie să se teamă nimeni să o reclame. Este necesară o temperare a exceselor celor care din funcţii publice consideră că au dreptul să interzică ceea ce nu poate fi interzis decât de viaţă, prin moarte.

La fel ca zdruncinatul din ARD sunt şi cei din USL care s-au grăbit să speculeze politic decizia CMCA, fără să judece pe fond şi la rece, la fel cum liderii ARD au sărit ca arşi numai să nu fie pusă în discuţie o posibilă acuzaţie de fals antisemitism. Românii sunt oricum dar nu antisemiţi, rasişti sau xenofobi. Istoria a demonstrat asta, fără să vină o instituţie să ne spună ce avem voie şi ce nu să recităm. Să citeşti sau să reciţi o poezie, SĂ ADMIRI CREAŢIA CULTURALĂ a unui om NU ESTE ANTISEMITISM! Aşa cum evreii au dreptul să îşi cultive propriile valori, după cum consideră, românii au dreptul să dispună de cultura proprie fără să ceară nimănui socoteală. Nimeni nu are dreptul să invoce perpetuu şi arbitrar istoria pentru a genera superioritate şi constrângere, numai de dragul de a evita drobul de sare. Respectul le este asigurat mai ales dacă ştiu să respecte nevoile şi trăirile altora, iar un popor recunoscut şi apreciat pentru valoarea culturii şi educaţiei, aşa cum este poporul Israelului, înţelege bine acest lucru.

Nu ştiu să fi suferit cineva din prea multă cultură, chiar dacă surplusul s-a numit “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” sau altfel. Cultura nu omoară, ci absenţa ei. Imbecilizarea prin interdicţia la informare corectă, netrunchiată, asta poate conduce la tragedii, pentru că istoria trebuie să fie asumată de toţi, nu doar de unii!

Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, a fost poet, dramaturg, eseist şi gazetar român. Potrivit ro.wikipedia.org în timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar şi director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înfiinţat în Bucureşti teatrul evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din ţările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o deţineau regimuri autoritare şi fasciste. Teatrul Baraşeum şi-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista „Ce faci astă seară?”. Ulterior, foşti demnitari sau susţinători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să fiinţeze în toată perioada guvernării antonesciene şi că aceasta s-ar fi datorat toleranţei regimului antonescian faţă de cultura evreiască. Existenţa unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidenţă, pe plan internaţional, şi de terţi comentatori cu mai mulţi ani înainte de 1989.

În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor”, iar justiţia aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică. A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia – manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comută la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinţei), poetul executând 6 ani de detenţie, până la amnistia generală din 1964. (…).

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! / RADU GYR

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Mai multe poezi din creaţia lui Radu Gyr AICI