Liderii lumii, dincolo de ipocrizia afişată, dincolo de mesajele cu evidentă conotaţie electorală, dar mai ales dincolo de deciziile care au în vedere protejarea unor spaţii de influenţă ECONOMICĂ, participă, în această operioadă, la una dintre cele mai mari jocuri de tip Monopoly din ultimii zeci de ani. Pentru cei care nu cunosc, Monopoly este un joc în care sunt scoase la mezat oraşe, cu tot ce includ acestea: reţele de apă, electricitate, drumuri, bănci, spitale, şcoli, hoteluri, case, bani etc., totul la norocul zarurilor şi al negocierilor dintre participanţi. În mod firesc, câştigător este cel care reuşeşte să controleze şi în final să pună mâna pe întreaga „avere” a jocului.
Acceptând evadarea din stricteţile filozofiei politico-economice, evenimentele din ultimele luni, care aproape au făcut să uităm de tragediile din Siria, acolo unde doar numărul copiilor afectaţi de război s-a dublat, ajungând la aproximativ 5,5 milioane. Potrivit UNICEF, este afectată sănătatea, educaţia şi starea psihologică a unei întregi generaţii, în condiţiile în care, ONU a anunţat că mai mult de 10.000 de copii au fost ucişi în timpul conflictului intern care durează de mai mult de trei ani. Dar, tragedia din Siria pare departe de realitatea de azi.
Agenda săptămânilor din urmă este dominată de surprinzătoarea energie şi tenacitate cu care Rusia răspunde metodelor occidentale, cu precădere metodelor de persuasiune americane. Democraţiei îi este opusă o formulă „mai democratică” decât intervenţia militară: VOTUL SUB ARME! În perfida situaţie din criza Ucraineană, episodul Crimeea a avut ca principal actor un model democratic exprimat prin vocea poporului. Este ceea ce sistemul democratic reclamă ca primă forţă de acţiune a maselor. Altfel spus, am asistat la cea mai dură, usturătoare şi de necontestat victorie de linie a ruşilor în faţa americanilor. Evident, partida nu este jucată. Totuşi, nu sunt motive să nu constatăm că, după 25 de ani de la începerea prăbuşirii blocului comunist din estul Europei, SUA sunt puse în situaţia de a nu putea înăbuşi violent, dar instituţional democratic, o situaţia scăpată de sub control.
Negocierile pe tabla de Monopoly se derulează deschis, la sânge, trădările sau repoziţionările fiind produse având martori direcţi parteneri şi adversari, deopotrivă. Câştigi şi pierzi „averea” şi dreptul la existenţă (în joc) într-o clipă de neatenţie sau neşansă. Căci cum altfel decât neşansă este ceea ce se întâmplă în Ucraina anului 2014, o ţară disputată în interior de forţe externe. Jocul manipulării este evident. În acelaşi timp, este interesant de urmărit jocul declaraţiilor, taberele aflate în dispută, SUA-UE vs. Rusia, clamând dreptul democratic de a proteja oameni. În mod evident, punctele de vedere diferă substanţial, iar zona emoţională europeană pare să balanseze în defavoarea preşedintelui Vladimir Putin. Raţional, însă, subiectul trebuie urmărit în ansamblu, nu doar în rama ultimelor luni, ci mult mai mult în urmă, poate chiar mai înaintea destrămării fostei URSS, perioadă în care a fost acumulată o teamă amestecată cu ură la adresa ideii de rus – Rusia.
Părăsind o clipă realitatea ucraineană, Turcia nu se află departe de un scenariu similar celui derulat în maidanul din Kiev. Vorbesc de scenariu, pentru că realitatea este diferită. La fel ca în mai toate „revoluţiile” din ultimii ani, fie că au fost portocalii, de primăvară sau de maidan, evenimentele din Turcia au un substrat economic, performanţele guvernelor conduse de Recep Tayyip Erdogan fiind evidente. Privind din perspectiva relaţiilor euro-asiatice, calendarul tensiunilor de la Istambul s-a suprapus cu o accelerare a relaţiilor investiţionale China – Turcia. O coincidenţă care generează o suficient de puternică tensiune economică internă, suprapusă peste fomenele de ordin politic-religios. În mod evident, Erdogan se află în mijlocul unei furtuni din care numai suportul militar intern îl poate menţine în funcţie, eventual să îl salveze de la o surpriză în alegerile locale programate la 30 martie. În context, menţionez doar în treacăt politica de echilibru făcută de China, atât în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, cât şi în relaţiile directe cu taberele SUA-UE şi Rusia.
Revenind la tema iniţială, presiunile şi sancţiunile dictate de Washington şi partenerii din Uniunea Europeană, precum şi riposta Moscovei, oferă imaginea unei dispute în care diplomaţia a pierdut o mare parte din controlul dialogului. Altfel spus, pe tabla de Monopoly s-a trecut la acţiuni dure, jucătorii căutând să intimideze o parte dintre partenerii adversarilor. În acest punct se află scenariul evenimentelor derulate, atenţie, invocând drepturile democratice promovate de „vestul bun” ca o alternativă la „estul rău”. Şi una, şi alta dintre tabere, să fim realişti, nu caută decât să îşi prezerve sau extindă influenţa economică şi politică, victimele colaterale, fie că se numesc ucrainieni, turci, sirieni etc. nefiind decât piese în realitatea mondială de TIP Monopoly. O realitate în care ţările mici, aşa cum este Republica Moldova, caută cu disperare să adere la un spaţiu comunitar, mai degrabă decât să îşi consolideze intituţiile şi stabilitatea interne, pentru a decide lucid şi detaşat cu privire la opţiunile de politică externă.
Şi o ultimă imagine de ansamblu. În anii 1989-1991, comunismul era alungat din actualele ţări Est-Europene (acum majoritatea membre ale Uniunii Europene şi NATO), fie cu revoluţia paşnică, fie cu arma. Apoi, ţările au fost „dezbrăcate” de industriile şi producţiile proprii, fiind pregătite să adere la occidentul democratic, invidiat zeci de ani. Pentru ce, mulţi dintre cei care au trăit înainte şi după schimbare, văzând realitatea occidentală, frumoasă, dar extrem de dură, să nu consimtă la revenirea în sistemul controlat? Câţi dintre irakieni, libieni, egipteni, de ce nu români, nu sunt în situaţia de a spune: „ce-am avut şi ce-am pierdut, odată cu schimbarea de regim?” … pentru că LIBERTATEA şi regimul democratic nu sunt chestiuni care se învaţă peste noapte şi nici nu pot fii impuse cu forţa, oricât de abili ar fi jucătorii de Monopoly.
REFERINŢE >>>
COMENTARIU | China respinge și referendumul din Crimeea, și sancțiunile SUA-UE împotriva Rusiei COMENTARIU | China mizează pe Rusia în evenimentele din Ucraina COMENTARIU | Ucraina, vechea tragedie a trădării occidentului
