COMENTARIU | Un viitor zid în faţa Rusiei şi Chinei, atacând corupţia din fostele ţări comuniste

În recentele luări de poziţie VEST vs. EST se încearcă reluarea marotelor Războiului Rece, în care tot ce este bun vine numai de la apus. În mod voit, se omite faptul că atât ţările din fostul bloc comunist, cât mai ales Rusia şi Asia, au evoluat. Asta înseamnă că niciuna dintre părţi nu mai poate fi tratată ca turmă şi masă de manevră, aşa cum s-a întâmplat în secolul XX, în ciuda recentelor evenimente, aflate în derulare, în Ucraina. Declaraţiile oficialilor americani privind problema corupţiei din Europa Centrală şi de Est (ECE) vin să confirme că şantajul politic la nivel înalt continuă să rămână cea mai eficientă “metodă” de lucru. Şi totuşi, în calitatea de „medic-militar societal”, SUA ar trebui să înţeleagă că tratamentul cu forţa, chiar şi după cele mai impresionante metode declarative, riscă să genereze reacţii adverse, nu atât în rândul liderilor politici, cât mai ales în rândul societăţii, tot mai sătule de circ.

Dependenţa de SUA – UE şi alegerile naţionale şi europene

Constat, cu minimă suprindere, că Statele Unite ale Americii caută să schimbe „metoda de lucru” în spaţiul Europei Centrale şi de Est, invocând drept principală temă fenomenul corupţiei, nicidecum problema socială sau economică. Declaraţia asistentului secretarului de stat american pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice, Victoria Nuland, potrivit căreia următoarea perioadă va fi dedicată intensificării sprijinului pentru lupta anticorupţie din Europa Centrală, de Est şi Balcani, vine să confirme faptul că STATUL în Europa, cu precădere în Uniunea Europeană, nu mai este o chestiune de decizie statală.

„În timp ce continuăm sprijinirea securităţii, prosperităţii şi valorilor care sunt vitale pentru o Europă liberă şi paşnică, aspiraţii pe care şi noi le împărtăţim, este necesar ca lupta împotriva corupţiei să ocupe un loc mai important în eforturile noastre. În anul ce va veni, veţi vedea o intensificare a muncii noastre desfăşurate în Balcani, Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a sprijini aceste ţări să promoveze guverne responsabile, curate, o societate civilă liberă şi plină de viaţă, o presă independentă şi să ajutăm autorităţile şi cetăţenii să demaşte şi să elimine corupţia acolo unde se ascunde” – Victoria Nuland.

Doamna Nuland transmite, iată, un mesaj elocvent pentru ceea ce în temeni de politică externă reprezintă „dreptul” de imixtiune în afacerile interne ale unui stat. Şi totuşi, prin intermediul acesteia, SUA lansează un mesaj extrem de nepoliticos la adresa europenilor, uitând să precizeze un sigur lucru: interesul american, lipsit de scrupule.

În condiţiile ţărilor ECE, aduse în situaţia dependenţei de capitalul străin, România este avizată cu privire la nivelul LIBERTĂŢII de a decide, chiar şi în ceea ce priveşte politica internă, însă, extrem de surprinzător şi grav, şi în privinţa mass-media şi a societăţii civile. Altfel spus, SUA (în oarecare cooperarea cu UE) va emite note de bună purtare, fiind în mod grosier afirmată ca legală calea manipulării politice şi sociale. Ne putem aştepta ca SUA să declare în mod agresiv drept indezirabile şi nefrecventabile persoanele şi organizaţiile care nu-i împărtăşesc convingerile. Este jignitor, câtă vreme, deja, avem parte de somaţii de negare a propriilor valori culturale, tot ca efect al presiunilor unor organizaţii private prezentate drept indispensabile universului. O organizaţie privată este şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) care, iată, dispune în multe dintre economiile conduse de lideri şantajabili.

România la fel de coruptă, ca întotdeauna

Când reprezentanţii SUA, prin intermediul organizaţiilor private, vin să ofere calificative ţărilor de pe toate continentele, până la un anumit punct, poţi lua în considerare cele prezentate. Dincolo de acest punct, însă, fiind cunoscute imixtiunea şi implicarea în toate procesele economico-politice, SUA nu pot prezenta garanţii privind onoarea, decenţa sau demnitatea, mai departe de propriile graniţe.
Ce nu se spune apăsat în majoritatea studiilor prezentate de organizaţiile private, cu privire la CORUPŢIE (ca temă generală) şi LIBERTĂŢI (ca temă specială), este faptul că toate informaţiile şi datele sunt cumulate la nivel de PERCEPŢIE. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate măsura cu precizie o realitate, altfel decât analizând subiectiv (în ciuda metodelor de lucru şi a itemilor invocaţi). Având în vedere că percepţia este una publică, în mod firesc aceasta poate fi şi indusă, potrivit intereselor de moment sau de lungă durată, interne sau externe.

Mai mult decât americanii, românii resimt nivelul corupţiei din România, locul 69 în clasamentul pe anul 2013 prezentat de Transparency International nefiind unul, să spunem, surprinzător. Privind ultimii cinci ani, România se află pe una dintre cele mai bune poziţii, perioada 2009 – 2013 având cea mai slabă cotare în anul 2011 (locul 75), în perioada guvernărilor Boc.
Realitatea ne oferă suficiente argumente pentru a susţine teza unui stat pe cât de prost administrat, ineficient la nivel economic, pe atât de neprotejat din punctul de vedere al instituţiilor care trebuie să asigure lupta împotriva derapajelor interne şi externe. Tocmai aici apare situaţia inadmisibilă pentru un guvern responsabil şi decent, în care trimişi privaţi sau guvernamentali străini vin să ne avertizeze, precum doamna Nuland, iar Bucureştiul să nu reacţioneze la jigniri. Chiar şi în condiţia unui Guvern Ponta responsabil pentru nivelul corupţiei din România, nu poţi accepta, fără reacţie, să fii informat că nu contezi în faţa intereselor americane, dacă nu eşti pe placul celor de la Washington.
Cât priveşte decenţa americană, „experimentul Bechtel” este cel mai elocvent pentru a ilustra imixtiunile şi racordul oficialilor sau privaţilor de peste Atlantic în cele mai sensibile şi oneroase scheme de corupţie la nivel de stat. Încă din timpul evenimentelor din 1989, SUA au fost solid reprezentate în România, de 24 de ani românii beneficiind de „expertiza” acestora în toate marile proiecte occidentale care au dus la transformarea şi menţinerea statului în captiv al deciziilor externe. Iată de ce, avertismentul american cu privire guverne, societate civilă şi presă este cu atât mai lipsit de morală.

Când americanii sau europenii vin să ne vorbească despre corupţie, este la fel ca şi atunci când o face preşedintele Băsescu sau când vorbesc despre ea cei aflaţi (temporar) în opoziţia de la Bucureşti. Nici unii, nici alţii, nu fac decât să caute simpatie publică, fiind incapabili şi totodată dezinteresaţi să rezolve cu adevărat această problemă. Luaţi ca exemplu situaţia ţiganilor, care a devenit nejustificat o marotă la adresa României şi românilor. De 24 de ani, ţările europene critică România pentru lipsa de sprijin a ţiganilor. Odată deveniţi membrii UE, ţiganii au devenit cetăţeni cu drepturi egale, însă nu surprinde deloc faptul că aceleaşi ţări europene continuă să critice România … pentru că nici acestea nu sunt capabile să rezolve o problemă mai complicată decât cifrele statistice, datele sociologice sau discursurile politico-electorale.

Nici chiar faptul că, între ţările Europei Centrale şi de Est, România este percepută drept una dintre cel mai curupte ţări, nu este o chestiune surprinzătoare. România are uriaşe probleme, însă corupţia nu depăşeşte criza de relaţionare reală a liderilor cu masa electorală sau absenţa unui proiect de ţară realist, asumat de Parlament, care să fie respectat şi continuat, indiferent de guvern sau culoare politică.

Dublarea barierelor SUA-UE – Rusia-China

Mesajul americanilor poate fi privit şi din perspectiva politicilor regionale şi mondiale, fiind binecunoscută intenţia puternicelor ţări UE de a prezerva pentru sine o relaţie specială cu Rusia şi China, în timp ce noile ţări membre sau candidate (vezi lista ECE) primesc semnale restrictive atunci când doresc să deschidă cooperări pe zona de Est. Amintesc aici mesajul lipsit de diplomaţie al Comisiei Europene lansat în timpul Summitului China – Europa Centrală şi de Est de la Bucureşti, din luna noiembrie 2013, în care Vestul UE avertiza ţările participante să nu uite regulile europene.

În condiţiile evenimentelor din Ucraina, SUA se vede pusă în situaţia de a nu mai putea derula intervenţiile militare cu care a obişnuit după 1945, de multe ori abrupte şi disproporţionate în contact cu realitatea. De partea cealaltă, Rusia câştigă teren aproape fără victime, iar asta pune SUA într-o situaţie delicată, obligând-o să crească presiunea asupra guvernelor Est-europene. Ţări precum România, dar putem privi în ansamblu grupul ECE, devin parte la convenţii în care nu au niciun interes direct, fiind exprimată doar maxima dependenţă politică şi economică a liderilor. Interdicţia de a coopera cu Rusia, potrivit propriilor interese economice, reflectă o parte a deciziei care nu mai este adoptată în capitalele ţărilor mici. Iată de ce, în cadrul discuţiilor care vizează intensificarea parteneriatelor strategice bilaterale, subiectul economic nu este unul avut în vedere, dincolo de „libertatea” oferită de marile puteri, ca un preţ plătit pentru dreptul de a fi membru NATO sau UE.
Şantajabile prin intermediul investiţiilor străine, dependente de „prietenia” liderilor din Vest, majoritatea ţărilor ECE continuă să fie parte a unui experiment derulat în jocul de putere mondial, în care, la fel ca în vechile proverbe, sătulul nu crede flămândului, iar bogatul, săracului. Cu toate acestea, primii vor să fie acceptaţi şi înţeleşi fără întrebări şi comentarii, motiv pentru care nu poți să nu ai în vedere construcția unui viitor zid în faţa Rusiei şi Chinei, atacând, cu sau fără temei, corupţia din slabele foste ţări comuniste.

REFERINȚE >>>
COMENTARIU | Americănismul indecent şi fobia preşedintelui României la adresa Chinei
COMENTARIU – România, lumină obligatoriu din Vest!