După episodul România, peste câteva zile urmează Republica Moldova. Campania electorală pentru alegerile parlamentare din mica țară de la stânga Prutului urmează același șablon: lupta împotriva comunismului. Mai mult, similitudinile cu scenariul românesc merg atât de departe încât, zvonistica și teama unor revolte sunt induse la nivel de teamă, atât prin presa locală, dar și cu sprijin consistent din țările prietene: „Chișinăul se pregătește de ce e mai rău” (Deutsche Welle)!?!
O privire de ansamblu ne ajută să înțelegem că Republicii Moldova îi este indusă o valoare și importanță excesiv exagerată, pentru că efectul scontat este de dorită să apară în rândul generațiilor tinere. Generațiile care nu au cunoscut regimul comunist, nu au înțeles mare lucru de la părinții pe care nu-i mai ascultă, nu au citit suficient pentru a înțelege că marota comunistă de azi, tragedia de zeci de ani a sute de milioane de est-europeni, a fost posibilă prin trocul făcut de „salvatorii” de azi: SUA și Europa de Vest.
Peste câteva zile, valul de moldoveni cu cetățenie română, excedați de victoria din alegerile prezidențiale din România, își vor exercita din nou dreptul de vot. De această dată acasă, într-o luptă ceva mai realistă și cu Rusia și cu echilibristica Uniunea Europeană – Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.
Urmărind presa de la Chișinău, mesajele electorale, dar și isteria generată pe internet de româniștii moldoveni care trăiesc (în special) la București, constat repetarea, reluarea demenței negative, a manipulării prin inducerea fricii.
Declarațiile publice făcute de reprezentanții Serviciului de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, alimentează o psihoză care nu poate aduce nimic bun. O psihoză speculată la maxim de rusofobi, de pro-europeni și în oarecare măsură de pro-unioniști.
„Chișinăul se pregătește de ce e mai rău”, titlul promovat de Deutsche Welle, este preluat de presa moldovenească, arătând cum SIS se implică în campania electorală: „SIS le-a cerut formatorilor de opinie și politicienilor să renunțe la declarații și activități ce ar putea genera insecuritate” … vorbind despre „acțiunile diversioniste care se pregătesc (care) poartă atât caracter intern, cât și caracter extern și sunt orientate expres spre destabilizarea echilibrului social în contextul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie”.
Isteria generată de serviciile de informații moldovenești, susținute de politicienii și interesele externe, a devenit temă națională în Republica Moldova, câtă vreme Consiliul Suprem de Securitate a fost convocat de președintele Nicolae Timofti.
Dincolo de absurditatea unei asemenea informări publice făcute de un serviciu de informații, avem confirmată la cel mai înalt nivel intenția și acțiunea de manipulare publică, prin generare de psihoză. Cui folosește această situație? Evident, nu celor care au alte opțiuni decât cele pro-europene sau pro-americane. Totuși, să lupți cu astfel de arme publice în fața „a ce e mai rău”, trădează, repet, implicarea serviciilor în politică, în campania electorală.
După „revoluția Twitter” din 2009, Republica Moldova nu a reușit să crească din punct de vedere economic, chestiune demonstrată nu atât de statistici, cât de încrederea publică în actul de guvernare și în politicieni. În fond, din 2009 până acum, înaintea alegerilor din 30 noiembrie, asistăm la o bătălie în interiorul grupărilor declarate pro-europene. O bătălie pentru un procent în plus din rândul votanților tineri, procent care să le ofere o poziție de superioritate în fața partenerilor politici de coaliție. Sondajele arată că niciunul dintre măruntele partite de la Chișinău nu atrage peste 25% din voturi. Prin urmare, pentru desemnarea noului președinte, a noului guvern, este nevoie de coabitare.
Dacă în România schimbarea de generații a fost realizată (vezi votul din 16 noiembrie), studiile sociologice nu confirmă aceeași situație și în Republica Moldova: 44% dintre moldoveni doresc orientarea țării spre Vest, 43% doresc o apropiere de Rusia.
Curios, nu? Da! Însă, mai curioasă este explicația pentru acest echilibru, oferită de directorul institutului de sondare IMAS (filiala R. Moldova), Doru Petruți, care susține că intenția exprimată pentru Rusia (43%) și Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (47%) „ascunde foarte multă teamă, foarte multă frică. Oamenii nu vor să supere, de fapt, Federația Rusă, neștiind neapărat ce înseamnă Uniunea Vamală” (!?!).
Același Doru Petruți nu mai este la fel de convins și de argumentat atunci când arată că 50% dintre moldoveni sunt împotriva aderării la NATO, ținând să sublinieze, însă, că numărul celor care se declară pentru aderarea la alianța militară a crescut la 27%.
Iată o nouă confirmare a jocurilor de manipulare publică, de această dată prin intermediul societăților de sondare publică, metodă largă utilizată în proximitatea alegerilor.
Ce spun, însă, sondajele cu privire la partidele politice din Republica Moldova, înaintea alegerilor din 30 noiembrie (în cifre rotunde)?
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) rămâne prima opțiune a moldovenilor cu 19-21%. Avem o scădere abruptă dacă privim rezultatele din 9 aprilie 2009 (anul „revoluției Twitter”), când primea 49,48% din voturi (60 locuri din 101 în Parlament) și din 28 noiembrie 2010, când primea 39,34% (42 locuri în Parlament).
Pe locul doi este creditat Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), cu 17%, de asemenea în scădere (12,43% în 2009 și 29,42% în 2010).
Partidul Democrat din Moldova (PDM) este creditat cu 14%, în creștere (2,97% în 2009 și 12,70% în 2010).
Partidul Liberal ar primi 8% din opțiunile de vot, în continuă scădere comparativ cu alegerile anterioare (13,13% în 2009 și 9,96% în 2010).
Acestor rezultate creditate de sondajele de opinie se adaugă o lungă listă de alte grupări politice (minim 6% pentru a accede în parlament) și candidați independenți (minim 2% pentru a accede în parlament), numărul concurenților pentru Parlamentul Republicii Moldova fiind de 25.
În Republica Moldova, procentul final acumulat de fiecare partid (peste pragul electoral) este sensibil egal cu numărul de locuri obținut în Parlamentul de la Chișinău. Minimul de voturi/locuri necesar pentru obținerea majorității și impunerea unui nou guvern este de 51, iar pentru desemnarea noului președinte de 61.
În absența dezbaterilor pe teme de real interes pentru alegătorii din Republica Moldova, rămâne de văzut cum se vor exprima alegătorii moldoveni, dar mai ales cei din afara micii republici, aflați cu precădere în România, Italia, Spania, SUA, undeva vor fi organizate o parte din cele 95 de secții de votare din afara țării. Aceste secții sunt incluse în totalul de 2.100, organizate pentru cele aproximativ trei milioane de alegători.
La realizarea textului au fost utilizate informații din presa moldovenească, statistici și surse oficiale.
