Datele prezentate în aceste zile în cadrul Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China (ANRPC) – cel mai înalt for decizional al Chinei, pot reprezenta o nouă oportunitate de perspectivă pentru ţările Europei Centrale şi de Est (ECE), prinse în dezbaterile privind scenariul Uniunii Europene spre o structură în două viteze. Câtă vreme ţările de avangardă ale UE par să fie tot mai puţin concesive în faţa ţărilor est-europene, slabe din punct de vedere economic şi politic, declaraţiile Chinei privind continuarea politicii de deschidere pot să reprezinte o alternativă. Există totuși o problemă valabilă în ambele direcţii, fie UE, fie China: care este potenţialul şi oferta reală a ţărilor ECE şi în caz special a României?
Timp de zece zile, cei aproape 3.000 de deputaţi aleşi la nivelul provinciilor, regiunilor autonome, municipiilor de subordonare centrală, regiunilor speciale administrative şi armatei, vor analiza activitatea guvernului pe anul 2016, urmând să aprobe proiectelele şi direcţiile de dezvoltare ale Chinei pentru anul în curs, în cadrul cunoscutelor sesiuni de lucru de primăvară.
Primele date economice ale Chinei pentru anului 2016 au fost deja prezentate: creşterea Produsului Intern Brut cu 6,7%, un volum al importurilor şi exporturilor de 5.250 miliarde yuani, în creştere cu 14,2%, în timp ce comerţul cu servicii a ocupat 18% din volumul total al comerţului extern (+2% faţă de anul 2015).
Pentru anul în curs, China îşi propune ca obiectiv o creştere a PIB cu 6,5%, menţinerea deficitului fiscal la 3%, crearea a peste 11 milioane de noi locuri de muncă (13,14 milioane în 2016) şi o rată a şomajului urban de 4,5%. De asemenea, va dezvolta 11 noi zone de liber schimb, autorităţile locale având dreptul de a promova politici preferenţiale pentru a atrage companii străine. Deloc de neglijat este alocaţia bugetară destinată apărării care va creşte cu 7% (aproximativ 140 miliarde USD), cea mai mică rată de creştere din ultimii zece ani.
Privind numai aceste cifre, este uşor de înţeles că proiectul chinez vizează şi în acest an continuarea consolidării creşterii economice, eliminarea supracapacităţii din anumite domenii şi a divergenţelor economice din unele regiuni, simultan cu realitatea care arată că a doua cea mai mare economie a lumii va înregistra în 2017 cel mai lent ritm de creştere din ultimii 25 de ani. Totuşi, valoarea reală a celor 6,5% creştere PIB este mai mare comparativ cu datele din urmă cu cinci ani, obiectivul declarat fiind acela de dublare a economiei Chinei până în 2020, comparativ cu anul 2010.
Toate aceste date, alăturate declaraţiilor preşedintelui Xi Jinping, potrivit căruia „uşa deschisă a Chinei nu se va mai închide” simultan cu promovarea la nivel mondial a politicilor de deschidere, de liberalizare şi facilitare a comerţului şi investiţiilor, arată o proiecţie care contracarează fără echivoc procesele de protecţionism şi anti-globalizare economică. Capacitatea de control intern şi multiplicare exponenţială a forţei economice, face din China un jucător care devine din aderant la organisme şi formate internaţionale, un important jucător, generator şi decident al direcţiilor.
„Noul drum al Mătăsii” cu strategia „O centură, un drum”, Banca Asiatică pentru Investiţii în Insfrastructură (BAII), BRICS şi viitoarea bancă BRICS, dar mai ales formatul China-ECE (16+1), sunt doar o parte din proiectele care atrag un interes global şi care fac din China, prin capacitatea în creştere de exprimare la nivel diplomatic şi economic, un partener imposibil de evitat.
Iată o serie de argumente pentru care întreaga lume ar trebui să aloce resurse pentru a înţelege şi a se conecta la „fenomenul chinez” în secolul XXI sub toate aspectele sale, fenomen care evoluează simultan cu cea de-a patra Revoluţie Industrială, reprezentată de digitalizarea vieţii economice şi sociale.
Mai mult, în raportul prezentat în faţa ANRPC, premierul Li Keqiang a subliniat condiţiile în care evoluează China, evidenţiind: „tendinţele anti-globalizare şi protecţioniste în creştere”, „existenţa multor incertitudini privind direcţia politicilor derulate de economiile importante şi a efectelor lor de contagiune”, dar şi prezenţa „factorilor care ar putea provoca instabilitate şi incertitudine, care sunt vizibil în creştere”.
Iată de ce, lucrările ANRPC din acest an constituie o nouă oportunitate de studiu şi înţelegere a unui sistem care a condus China pe a doua poziţie economică a lumii, în ciuda discrepanţelor asumate privind nivelul de dezvoltare din anumite regiuni şi provincii.
Adunarea Naţională a Reprezentanţilor Poporului din China (ANRPC) este organul suprem de putere al ţării fiind formată din reprezentanţi aleşi la nivelul provinciilor, regiunilor autonome, municipiilor de subordonare centrală, regiunilor speciale administrative şi armatei. ANRPC asigură puterea legislativă a ţării, se reuneşte o singură dată pe an, timp de zece zile, pentru a decide direcţiile de acţiune şi dezvoltare ale Chinei.