Agerpres nu este un selfie, domnule Giboi!

Cu o naivitate deloc surprinzătoare, directorul general al Agenţiei Naţionale de Presă din România – Agerpres, domnul Alexandru Ion Giboi, a intrat în conflict cu realitatea obiectivă și a devenit intrument al celor care nu ratează nicio ocazie pentru a umili România. Prin intermediul unei jenante scrisori deschise trimisă “ambasadelor statelor UE și ambasadei SUA la București”, Giboi nu face decât să confirme lipsa de maturitate și decență reclamate de poziția ocupată în urma unei decizii politice. Însă ce era valabil și normal în 2013, nu mai este valabil în 2017, fapt care arată că, dincolo de pasiunea pentru selfie, Giboi încă nu a căpătat înțelepciunea necesară pentru a face diferența între măsură și lipsa de măsură.

Mesajul transmis ambasadelor nu face decât să trădeze dimensiunea în care se exprimă actualul manager al agenției naționale de presă, un serviciu public devenit în ultimii ani un anti-serviciu pentru România, țara care asigura bugetul.

Nu, domnule Giboi! Nu guvernul vă finanțează, ci România. Iar dacă deschizi pagina de Internet Agerpres despre România descoperi puțin spre deloc și în general negativ. Primele știri sunt în general externe sau din zona ricolului can-can. Iată, pe scurt, imaginea pe care dumneavoastră o impuneți agenției naționale de presă și prin efect imediat României.

Dacă, de o vreme, sunteți pasionat de selfie (cât de imatur trebuie să fiți ca să confundați funcția publică cu o joacă?), poate fi înțeles. În fond, este despre dumneavoastră. La fel cum despre dumneavoastră este vorba atunci când contestați extact modalitatea prin care ați fost numit în funcție, în 2013, când, deși lipsit de experiență în mass-media, ați fost numit politic la conducerea Agerpres. A fost voința fostului premier Victor Ponta, care avea nevoie de un copil la butoane.

Spuneți întregii lumi: „Politizarea serioasă ar fi rezultatul noii legi, care va permite Parlamentului să demită directorul general AGERPRES după cum găsesc de cuviinţă factorii politici decizionali, deoarece proiectul ce se află la Parlament nu menţionează criterii profesionale ce pot servi drept bază a votului împotriva raportului de activitate.”

Care au fost criteriile profesionale, experiența legată de media, atunci când ați fost numit? Nu cumva ați dat un examen pur politic, exact cum acum reclamați că este păgubos?

Dacă la 30 de ani ați ajuns să conduceți Agerpres, fără să vă fie jenă că intrați într-un domeniu pe care, iată, nici după patru ani nu îl înțelegeți, nu este de mirare că azi vă alăturați corului celor care folosesc orice ocazie pentru a lovi în România, în Guvernul de la București, alimentând activitatea celor care au făcut o pasiune din a contesta orice, de dragul de a contesta … sau mai ales atunci când interesele le sunt în pericol.

Mai aveți un an de mandat, poate îl veți încheia la termen sau nu. Obiectiv, după acțiunile din ultima perioadă, un gest de onoare ar însemna să demisionați de urgență. Dar nu văd unde ați putea identifica o astfel de sursă de demnitate.

Nenorocirea care vă marchează mandatul în ultima perioadă, mai precis ultimul an, este că ați devenit un instrument politic împotriva celor care vă asigură finanțarea: Guvernul și Parlamentul României (în actuala configurație majoritară). Veți părăsi rușinos funcția onorantă din fruntea Agerpres, în ciuda premiilor și distincțiilor primite nicidecum pe persoană fizică, ci exact pentru că ocupați o funcție de înaltă demnitate publică.

Vă exprimați similar unui copil naiv, cu experiența câștigată la locul de muncă deși nu faceți absolut nimic în mod real. Sunteți repetent la examenul vieții! Sunteți și vă exprimați exact așa cum v-ați descris crezând că ați urcat Everestul mass-media: “Acel moment când vine acel moment când faci cunoștință cu președintele Franței, și el stă la selfie. Omul e cool.” (foto sus)

Macron, poate că este “cool”. În schimb, dumneavoastră, domnule Giboi, nu sunteți decât o altă rușine a generației care crede că are automat dreptate folosind #haștag.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns