Cel care conduce România cu ură

De mult n-am mai văzut atât de surdă ură,
Ce-n straturi de mocirlă bolborosește crudă.
Cu gust de sânge și venin în hâda-i gură,
Își lăfăie cu girofar coșmarul și țării îi e Iudă.

În zâmbete scrâșnește o ură canceroasă,
Iar boala lui îi prinde pe tineri și bătrâni,
Privind superior din cele cinci sau șase case,
Îi întărâtă pe români la sfâșiat, ca niște câini.

Și ura lui cea surdă, neagră, macină o țară,
Și nu e leac să-i mântui pe cei lipsiți de minte,
În malaxorul celor fără Dumnezeu ne găsim iară,
Ne sunt lovite țara, părinții, scuipate locurile sfinte.

Lipsit de ei, copiii altora contagiază cu nesfârșita-i ură,
Și în deșert transformă pământul plin de bunătate,
Duplicitar își plimbă mincinoasa limbă-n gură,
Scuipând doar ghinion, venin și neagră răutate.

E sec de patrie, străin, și vrea în România altă țară,
Nici de istorie, nici de strămoșii noștri nu îi pasă,
E plin de ură și vrea ca România să fie ca afară,
Iar pe români să-i vadă slugi în propria lor casă.

E-atât de multă ură și-atât de mult blestem …
Se-adună nori de plumb în suflet de român.
Iertare, bunătate, azi pentru cine să mai chem,
Când lăcrimează ochiul însângeratului bătrân?

Dan Tomozei, decembrie 2017

Să protestaţi, să nu gândiţi prea mult!

În România procurorilor turbaţi!

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în De departe ... România, Din arhive, Poemele mele, România. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Cel care conduce România cu ură

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.