Rămâne de văzut dacă prezența în Israel a premierului Viorica Dăncilă și președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, se încrie într-un scenariu mai amplu menit să scoată România din izolarea externă. Până atunci, avem câteva certitudini: România are un președinte dominat de frustrări profunde, preocupat exclusiv de sine până la narcisism, cu un caracter care trădează impostura și oportunismul macabru. În fond, președintele Iohannis nu a depășit nivelul profesorului ajuns primar prin specularea manipulativă a unui mit, cel al germanului riguros și corect. Dar, cât este de riguros și de corect președintele României?
Speculațiile excesive privind antisemitismul președintelui Klaus Iohannis nu fac decât să transmită o realitate evidentă a societății românești. România este fracturată între cei care sunt cu Iohannis și restul (majoritatea permanent sfidată de la Băsescu încoace). Iohannis este la fel de antisemit pe cât este de mediocru. Un mediocru nu are cum să fie antisemit, pentru că mediocritatea este egală prostiei. Și totuși …
Este evident că Iohannis a intrat într-o etapă de reșapare a imaginii personale, o prematură campanie electorală, chiar dacă mai avem un an și jumătate până la viitoarele alegeri prezidențiale. Între două ture cu bicicleta, locatarul de la Cotroceni și-a antifonat lacunele de realitate, a programat o mediere (Guvern-BNR) pe care nu a cerut-o nimeni și a „rezolvat” câteva probleme care nu îl privesc: traficul din București și fabrica de avioane de la Bacău.
Măreția acestor fapte a fost umbrit de ieșirea în decor, similară unui impact letat: „cine ştie ce înţelegeri secrete face cu evreii„. Adică, Liviu Dragnea – “penalul” – împreună cu premierul și președintele Israelului. Înțelegând post factum cât de prost a ieșit după ce a lăsat gura să vorbească, Iohannis a lansat scuze, reclamând că vizita oficială în Israel a fost făcută în secret. Adică fără ca să i se ceară lui voie! Iată cum, între atitudinea execrabilului președinte Băsescu (cel care ataca guvernul Ponta în timpul vizitei efectuate în 2014, în China), și demagogului președinte Iohannis, nu este o prea mare diferență. Și Băsescu și Iohannis (alături de minoritatea zgomotoasă cu care s-au înconjurat) au crezut și cred că doar ei reprezintă România.
Dar, să ne aducem aminte că de fiecare dată când Iohannis a vorbit liber, evadat din rigorile unui text pregătit de consilieri, a gafat. Vezi declarațiile despre Iohannis politrucul, despre profesorii ghinioniști, despre relația cu China, despre românii lui și ceilalți, despre penali etc., iar acum despre evrei.
Mai mult, pentru cei care sunt rupți de realitatea românească, ar merita să facem o listă cu disparițiile președintelui Iohannis cu zilele, pentru a fi găsit, în vacanțe anunțate oficial abia după îndelugi somări la adresa biroului de presă al Președinției.
În aceste condiții, dispărutul de serviciu dă dovadă de memorie scurtă, rigoarea și corectitudinea fiind aplicată până la poarta președinției. Dincolo de ea, neantul și sfidarea!
Este greu de contabilizat, acum, efectul vizitei Guvernului României și Parlamentului de la București în Israel. Câtă vreme la întrevederile cu premierul și președintele de la Telaviv au fost premierul, ministrul de Externe și președintele Camerei Deputaților, putem înțelege că acolo a fost reprezentată coaliția de guvernare, majoritară în Palament.
În mod cert, Guvernul de la București trebuie să clarifice o serie de aspecte, pentru a ne asigura că este un obervator corect și echilibrat în relația cu Palestina, cu lumea arabă, cu Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite.
De asemenea, Guvernul de la București trebuie să clarifice situația Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” care nu contenește să atace memoria multor personalități ale României.
Ce știm cu precizie, este efectul devastator al declarațiilor președintelui Iohannis la adresa unei inițiative a guvernului Dăncilă în relația cu Statul Israel, efect devastator la adresa imaginii României. Ioahnnis ne arată că atâta timp cât este incapabil să constuiască ceva, alege să dărâme, pentru că nimic din ce nu începe și nu se raportează la el nu este bun.
Și mai avem o certitudine. România are un președinte frustrat, pasionat la nevoie de plimbări electorale cu bicicleta, narcisist și puțin antisemit, chiar dacă asta vine la aproape opt ani de când, în Sinaogoga din Sibiu, a primit „Medalia de onoare – Prieten al comunităților evreiești din România”, pe care o au în vitrine și Liviu Dragnea, și Gabriela Firea, și mulți alții considerați utili intereselor comunității evreiești și statului Israel.
Și nimic nu este mai spectaculos decât să vezi un președinte cum se scuză, nefăcând decât să se adâncească în ridicol, vezi Doamne, el nu a vrut să lanseze remarci antisemite și nu are cum să fie antisemit, pentru că a fost premiat de evrei.
„Nu ştiu pe ce se bazează aceste critici, în afirmatia mea nu am folosit noţiuni peiorative, dar dacă cineva s-a simţit ofensat, îmi cer scuze faţă de aceştia, iar declaratia nu a fost o declaraţie, ci o întrebare retorică şi cât am spus, atât am vrut să spun (…) În niciun caz întrebarea nu a fost cu iz de a jigni comunităţile evreieşti sau statul Israel. Intrebarea mi-am pus-o pentru că o persoană din România s-a dus în acea ţară nu ştim de ce, se întâlneşte nu ştim cu cine şi nu ştim ce înţelegeri vor face” – Klaus Iohannis
