NOTĂ: Cunoscuților mei, cu precădere celor din mediul academic.
Dezorientarea, degradarea, dezumanizarea și în final imbecilizarea în masă nu comportă diferențe în vreme de dictatură sau democrație. Nuanța este dată de condiții. În primul caz de frică, în al doilea de prea multă libertate prost înțeleasă. Căci, da!, libertatea în exces conduce la anarhie. Efectele transformărilor impuse de tăvălugul globalizarii la care suntem martori pot fi contracarate, diluate, cu condiția cunoașterii și asumării de sine. Altfel, pentru ce ne mirăm că școala românească (nu departe de școlile din alte țări) asigură muniția necesară autodetonării: generațiile de tineri semianalfabeți, educați în ură? Diferențele dintre noi și ei sunt date de maturitatea și forța instituțiilor, cele care mătură fără clipire orice derapaj individual sau de grup.
România a ajuns la a treia generație educată în limitele strâmte ale necunoașterii de sine, ale revoluției culturale în care bătăușii, analfabeții, idioții, sunt modele tolerate și promovate în absolut toate sferele sociale, economice și politice, pe un fundal mediatic psihotrop cu efecte letale în perspectiva identităţii şi existenţei naţionale.
Că place sau nu, vina pentru această realitate dezastruoasă o poartă școala, cu precădere școala universitară, acolo unde tot mai mulţi dintre cei care păstoresc la catedră nu depăşesc nivelul cultural al dascălului de gimnaziu din perioada comunistă. Universitatea românească de azi nu mai construieşte caractere, pentru că puţine caractere se mai află în spatele catedrei. Iată o explicaţie pentru ura şi prostia care au devenit caracteristici ale noilor generaţii, cele care detestă absolut orice, deşi nu au dat mare lucru ţării, societăţii, părinţilor.
Place sau nu, în comunism, rigoarea şi ordinea au oferit rezultate pe care România de azi nu le va mai atinge niciodată. Măcar pentru că astăzi România nu mai este condusă la modul real.
Dacă România de azi a ajuns să fie considerată şi tratată ca o curvă, asta este o consecinţă a faptului că vă convine situaţia, dar mai ales pentru că tratați România ca atare! Ce nu se înţelege – şi nu este de mirare, câtă vreme nivelul educational este cel evidenţiat anterior – este tocmai faptul că atunci când înjuri România te înjuri singur.
Cum să te superi pe imbecilul care solicitat să gândească, începe să te înjure, să te scuipe şi violeze verbal, neiertând familia, copiii, mama etc? Acest tip de existenţă gregară evadată din normalitate, în buzunarele căruia zdrăngăne mărunţişul multinaţionalelor sau al patronilor din depărtate zări, nu face nimic ieşit din comun.
Măgarul rage, oaia behăie, prostul înjură inconștient pentru că este prost! Suficient de prost încât să îşi instige copii de grădiniță să înjure, să scuipe, să poarte pancarte cu înjurături pe care le pot înțelege, dar care le vor marca profund comportamentul. Când tata înjură, când mama înjură, când toți cei din jurul lui înjură … copilul va ajunge să considere firesc acest tip de comportament gregar.
România, fie că vorbim de cei care trăiesc în interiorul țării, fie că vorbim de cei cei aflați în diaspora, include generații de copii și tineri educați în mentalitate infracțională. Când nu mai ai rețineri în a înjura, în a umili, în a denigra, ai părăsit de multă vreme condiția umană, făcând saltul în afara regnului animal. Ori până și animalele pot fi controlate, cu blândețe sau cu agresivitatea impusă de situație. Cum poți controla părinții care își instigă copii să înjure, să refuze ordinea de drept, să devină nesupuși în fața autorităților, părinți care sunt ei înșiși exemple infracționale?
Ura și răzbunarea sunt forme de exprimare ale educației precare. Asta câtă vreme Justiția nu înseamnă să faci ceea ce au făcut greșit cei dinaintea ta, doar pentru ca “acum” tu ești la putere. Mai mult, Democrația are la bază principiul majorității, în care minoritățile sunt protejate, dar niciodată mai mult decât este protejată majoritatea. Democrația solicită înțelegerea obligatorie și a celorlalte opinii, nu doar a opiniilor proprii, pentru că realitatea este un amalgam complex bazat pe fapte şi obiectivitate.
Când ajungi să te înconjori exclusiv cu oameni care îți împărtășesc și alimentează ideile înguste și în final ura, nu are cum să înseamne că ești un om inteligent. Cu cât este mai mare numărul celor care te înconjoară și te alimentează în ură şi discriminare, cu atât coeficientul de inteligenţă este mai mic, iar istoria nu-i reţine pe cei mulţi şi proşti.
În mod ferm, tinerii trebuie încurajați să creadă, să lupte, deopotrivă să construiască, însă în condiţii de demnitate, de bunătate, de onoare, având respect pentru cei din proximitate, pentru înaintași, chiar și pentru liderii efemeri, pentru că fără toate acestea construcția lor este bolnavă, lipsită de speranța zilei de mâine, de încrederea că viața are un sens.
Când te comporți inuman, când singurul limbaj comun este umilința, când rezistenţa în faţa tentațiilor facile este minimă sau egală cu zero, pentru ce să ne mai mirăm că avem lideri care mint, care fură, care ne dispreţuiesc – fie că aceştia sunt la putere, fie că sunt capabili de orice numai să ajungă la putere?
România, prin românii care au ajuns să capete o conştiinţă de sine bolnavă, trebuie să găsească resurse pentru a înţelege dacă nu cumva a ajuns aici pentru că a ajuns să aibă prea mult, neoferind mare lucru la schimb!
Ne place sau nu, suntem ceea ce exprimăm! Suntem așa cum ne comportăm! Suntem așa cum vorbim! Suntem exact așa cum gândim! Suntem, fiecare, o parte din imaginea României, aidoma educației și exemplului pe care îl dăm în fiecare clipă, celor din jurul nostru. Ce se aseamănă, se adună … iar când ai ca modele pe cei care nu fac nimic altceva decât să înjure, să alimenteze ura, să instige la anarhie, pentru ce te miri că ai o viață de doi bani?