Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei – Sărbătoarea Lunii

Chinezii se pregătesc de Sărbătoarea Lunii sau Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei, eveniment legat de cultul Lunii, celebrat în acest an în ziua de 29 Septembrie, care este cea de-a 15-a zi din a opta lună a anul agricol tradițional chinezesc, în noapte cu Lună plină.
După cum sugerează şi numele, sărbătoarea este marcată în mijlocul sezonului de toamnă, fiind o perioadă dedicată recoltei şi reuniunilor de familie.

Primele descrieri ale evenimentului datează din perioada Dinastiei Zhou de Vest (1046-771 î.Hr.). Atunci s-a stabilit ca în luna a opta a anului, în a doua lună de toamnă, să se marcheze „mijlocul toamnei”, tradiţie preluată de elita Dinastiei Tang (618-907 d.Hr.).

În mod obișnuit, acum se oferă cadou băuturi alcoolice, fructe şi mese în aer liber, ca formă de mulţumire pentru recoltă, dar şi pentru a atrage protecţia zeiţei Lunii, Chang’e (foto), care se spune că aduce noroc.

Apoi, chinezii cred că zeiţa Chang’e este o peţitoare extrem de convingătoare. Umblând mascată pentru a nu fi recunoscută, ea ajută tinerii să îşi găsească partenerii ideali.

Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei trebuie celebrată în mod obligatoriu prin prepararea şi oferirea de yuebing/月饼 – „prăjitura lunii”. O legenda spune că primele yuebing au fost făcute în secolul XIV. Atunci, în timp ce îşi dăruiau aceste prăjituri, chinezii au schimbat şi mesaje pe care era scris „omoară-i pe mongoli, pe data de 15 a lunii a opta”. Acesta a fost considerat a fi un mesaj secret venit din partea liderului rebel Zhu Yuanzhang, care aştepta din partea chinezilor să răstoarne conducerea mongolă a Dinastiei Yuan (1279-1368).

Un alt simbol al sărbătorii este Tu’er Ye – Zeul Iepure (foto), un fel de simbol tradiţional al evenimentului. Acesta are corp uman, însă urechile şi gura sunt de iepure.

Legenda spune ca în zona de nord a Chinei, cu mult timp în urmă, a făcut ravagii o epidemie căreia medicii nu reuşeau să îi dea de cap. Făcândui-se milă, Zeiţa Lunii a trimis pe Pământ un iepure pentru a trata boala. Însă, văzând iepurele alb (culoare asociată cu moartea), oamenii nu au permis acestuia să intre în case pentru alinarea suferinţelor.
Înţelegând reţinerile oamenilor, iepurele a mers la un templu să împrumute hainele sfinţilor călugări, de aici primind numele „Zeul Iepure”, oamenii începând să îl venereze.

În reprezentarea tradiţională, Tu’er Ye apare aşezat pe diferite animale sau plante: kylin, tigru, elefant, lotus sau bujori. Lotusul dă iepurelui o aură de sacralitate, în timp ce bujorul reprezintă bogăţia. De asemenea, kylinul şi tigrul sunt animale care simbolizează bunul augur, toate acestea reprezentând dorinţele de mai bine ale chinezilor.

Prăjitura Lunii

La fel ca majoritatea sărbătorilor chinezeşti, Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei are un produs alimentar specific. „Prăjitura Lunii” este făcută dintr-un aluat din făină de orez, umplută cu diverse amestecuri vegetale, carne sau dulciuri. Având forme variate, numitorul comun al prăjiturii este dat de suprafaţa inscripţionată cu mesaje de bun augur sau ilustrând legendele legate de istoria sărbătorii.

Totuşi, cele mai multe prăjituri sunt rotunde, pentru că Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei este un moment de reuniune a familiei, cuvântul rotund/Yuán 圆 având în limba chineză  o pronunţie similară cu reuniune/Tuányuán 团圆 şi, cum am arătat, sărbătoarea este marcată la o dată cu Lună plină. Prăjiturile domină spaţiile comerciale în aceste zile, de secole fiind păstrată tradiţia de a le oferi cadou celor apropiaţi.

„Prăjitura Lunii” îşi are rădăcinile în perioada Dinastiilor Shang (1600-1046 î.Hr.) şi Zhou (1046-771 î.Hr.), care au dominat teritoriile actualelor provincii Jiangsu şi Zhejiang. Atunci au fost consemnate primele reţete ale unor prăjituri cu o compoziţie solidă în interior şi o margine subţire.

În timpul Dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.) , susanul şi nucile au fost introduse în China, fiind adăugate în umplutura prăjiturilor. Apoi, în timpul Dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), a fost utilizat pentru prima dată numele „Prăjitura Lunii”, treptat devenind cunoscut în toate teritoriile chineze.

Dar, odată ce a fost asociată cu legenda Zeiţei Chang’e, cea care protejează Luna, prăjiturile au devenit şi mai populare. Asta se întâmpla în perioada Dinastiei Ming (1368-1644 d.Hr.), când „Prăjitura Lunii” a devenit de nelipsit din casele chinezilor în perioada Sărbătorii din Mijlocul Toamnei.

Tradiţii de Sărbătoarea Lunii

În judeţul Xinping din provincia Yunnan, fetele minorităţii Dai poartă, în această zi, un brâu din flori denumit „Huayao Dai”. Moment de reuniune a familiei, atunci când Luna plină se ridică în fiecare gospodărie sunt consumate prăjituri tradiţionale, fructe, peşte, raţă şi boabe de cereale aşezate pe farfurii în formă de lună.

Acum sunt închinate rugăciuni pentru recolta bună. După servirea mesei, sătenii se adună pe un câmp deschis, unde fiecare gospodărie aduce un castron mare cu pepene galben şi fructe. Cel mai apreciat om al comunităţii aprinde tămâie şi beţigaşe parfumate chemând spiritul Lunii, pentru binecuvântarea poporului Dai.

În noaptea din Mijlocul Toamnei, în judeţul Xinhuang, provincia Hunan, se transmite din generaţie în generaţie obiceiul „furtul legumelor Lună”, popular mai ales în satele Dong. Potrivit legendei, zâna din palatul Lunii este cea care trimite pe Pământ roua dulce a lumii muritoare, rouă care simbolizează altruismul. De aceea oamenii împart fructe şi legume dulci. Fetele minorităţii Dong poartă umbrele tradiţionale în timp ce merg în grădini pentru a aduna legume şi fructe. Desigur, acest lucru nu este considerat a fi un furt, dar este o modalitate unică de a afla şi exprima dragostea. Atunci când partenerii aleg acelaşi tip de legumă sau fruct înseamnă că ei vor avea un an fericit.

În fine, pentru a înţelege importanţa acordată acestui eveniment astral, trebuie spus că în centrul capitalei Beijing se află Templul Lunii/Yuetan şi Templul Cerului, locuri în care împăraţii Dinastiilor Ming şi Qing (1644-1911) participau la ceremonii de venerare a Lunii. Mai mult, în anul 2006, Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei-Sărbătoarea lunii, a fost inclusă în lista patrimoniului cultural imaterial, primid o importanţă similară Sărbătorii Primăverii – Anul Nou chinezesc.