Când americanii și europenii l-au preferat pe Băsescu în locului Năstase, “inteligenții” lor știau bine că vor butona un fost securist scârbos preocupat cu nenorocit colegi. Prin butoanele invizibile l-au menținut în scaun și după cele două suspendări, și pentru al doilea mandat de președinte. Pentru că, după Ceaușescu, mai toți președinții României au fost o plastografie de democrație. Acum, matelotul incendiator și vânzător de flote este lăsat în bătaia reflectoarelor, căutătura (aia nu este privire) părând și mai mult un prost decupaj din tablourile lui Picasso.
Traian Băsescu, înainte de a fi ministru și Președinte al României, a fost turnător la Securitate. Traian Băsescu, înainte de a condamna comunismul din România pe care l-a catalogat drept “ilegitim şi criminal”, a fost turnător la Securitate. În 2005, „profesorul” salva jurnaliștii răpiți (?!?) în Irak. Ce bun meseriaș a fost Petrov în toate vremurile!
În fond, ce observăm astăzi cu stridență este evacuarea lui Băsescu din istoria recentă, din prezentul tenebros în care nici lingăii de carieră democratică nu-l mai respiră. Un lingău cremos ca o savarină expirată a fost și este Gabriel Liiceanu, din care nu trebuie să uităm un citat:
„Dumneavoastră aţi spus în cuvântul pe care ni l-aţi adresat că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Băsescu, şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră. Timp de 10 ani cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim”.
Lângă Liiceanu s-au aliniat plin orgoliu şi interes material, toată cohorta de intelectuali grupați sub umbrela GDS catalogați băsiști, reciclați iohanniști, care acum tac orbiți de realitatea pe care cu toții o suspectam, în timp cei ei o ignorau, o sfidau, o fardau. Acum, după ce Curtea de Apel București a admis sesizarea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi (Dosar 3160/2/2019), hotărând că Traian Băsescu a colaborat cu fosta Securitate, intelectualii devin șobolani.
Rămâne să constatăm, dacă decizia CAB va rămâne definitivă, dacă Băsilă Securilă va fi „degradat” definitiv din viaţa publică şi sancţionat pentru declaraţii false în acte publici, ceea ce ar înseamna măcar pierderea tuturor beneficiilor asigurate de stat, returnarea veniturilor încasate în urma declaraţiilor false.
