Exprimând nemulțumirea și opoziția fermă în fața președintelui Joe Biden care a afirmat că SUA vor apăra militar Taiwanul față de China, Beijingul solicită decidenților de la Washington să manifeste prundență în declarații și acțiuni. Totodată, să admită că Insula Taiwan este parte inalienabilă a teritoriului Chinei, așa cum este acceptat în documentele bilaterale.
Răspunsul dat de China președintelui Biden a fost transmis prin intermediul purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, arătând și prin aceasta că, deși subiectul este extrem de important, nu justifică (deocamdată) o mobilizare la nivel înalt.
Așa cum am arătat (vezi SUA NU TREBUIE SĂ FORȚEZE LIMITELE CHINEI!), președintele Joe Biden a declarat că SUA vor interveni militar pentru a apăra Insula Taiwan, în cazul unei agresiuni generate de China. Dincolo de absurditatea declarației, făcute la Tokyo, liderul de la Casa Albă reconfirmă apetența SUA pentru incitarea la conflicte, pentru stimularea tensiunilor la nivel global și implicarea în politica internă a altor state. Pe scurt, Biden a reconfirmat că este prizonierul mentalității hrănite din dezastrele și moartea generate de războaiele și revoluțiile provocate cât mai departe de propriile granițe.
Apoi, declarațiile președintelui Biden arată că administrația de la Casa Albă este oricând dispusă să încalce, fără nicio reținere, angajamentele asumate de SUA în fața principiului exitenței unei singure China, cu Taiwanul în interiorul R.P. Chineze.
Aceasta este cea mai nouă și abruptă provocare la adresa sensibilităților și intereselor Chinei, în condițiile în care președintele Biden și oficialii de la Pentagon folosesc dublul limbaj, afirmând în aceeași frază și că respectă politica unei singure China și dorința de pace în Strâmtoarea Taiwan – adică autoritatea Chinei asupra Insulei Taiwan, dar și că vor interveni militar în insula chineză – ceea ce fac de 73 de ani.
Este interesant de observat că Biden lipește subiectul Taiwan de războiul din Ucraina și de obsesia occidentului pentru președintele Vladimir Putin, americanii fiind extrem de deranjați de excelentele relații de parteneriat strategic China-Rusia.
Cu excepția celor care îl înconjoară și aplaudă, întreaga planetă observă că președintele Biden pierde frecvent contactul cu realitatea. A făcut-o și ieri, în timpul declarațiilor de la Tokyo, când a vorbit de faptul că Beijingul nu susține sancțiunile la adresa Moscovei, în ciuda presiunilor făcute de SUA și UE. În logica americană, dacă Beijingul nu sancționează Rusia, înseamnă că trimite „un semnal despre costul încercării de a lua Taiwanul cu forța”.
Este evident că președintele Biden fabulează, că nu are contact cu realitatea relației Beijing-Taiwan. Alimentat cu prejudecățile care au condus la dezastrul din Ucraina, cu distorsiunile Pentagonului și finanțatorii din industria americană de armament, Biden a dat asigurări că „Statele Unite sunt angajate. Ne-am luat un angajament. Susținem politica o singură China. Susținem totul – tot ceea ce am făcut în trecut, dar asta nu înseamnă – nu înseamnă că China are capacitatea – mă scuzați, jurisdicția de a intra și de a folosi forța pentru a prelua Taiwanul”. (Casa Albă)
Despre ce vorbește liderul lumii democrate?
„Suntem fermi alături de Japonia și de alte națiuni să nu lăsăm asta să se întâmple. Și așteptarea mea este că nu se va întâmpla; nu se va încerca”, subliniază președintele Biden, pentru ca în următoarea frază să afirme (fiind întrebat) că este gata să implice militar SUA pentru a apăra Taiwanul de China, în cazul în care Insula va fi „luată cu forța”, ceea ce „pur și simplu nu este potrivit”, pentru că „va fi o altă acțiune similară cu ceea ce s-a întâmplat în Ucraina”. – Joe Biden
După ce președintele Biden a făcut afirmația potrivit căreia SUA va apăra militar Taiwanul, Secretarul Apărării, Lloyd J. Austin, a ieșit în conferință de presă pentru a declara:
„… așa cum a spus președintele, politica noastră One China nu s-a schimbat. El a reiterat această politică și angajamentul nostru pentru pace și stabilitate în strâmtoarea Taiwan. El a subliniat, de asemenea, angajamentul nostru în temeiul Legii relațiilor cu Taiwan de a ajuta la furnizarea Taiwanului mijloacele de a se apăra. Deci, din nou, politica noastră nu s-a schimbat.” (vezi AICI)
Comandantul Pentagonului spune că, în baza unei legi interne a SUA – Legea relațiilor cu Taiwan, Washingtonul poate interveni în afacerile interne ale Chinei, pentru există o lege în SUA. Nu trebuie să mire limitele gândirii cazone, însă … potrivit logicii americane, parlamentul oricărei țări poate emite o lege în care să fie menționat dreptul de a interveni în problemele oricărui alt stat. Acesta este nivelul și nivelul democrației americane exportat în politica Uniunii Europene și a țărilor membre.
În aceeași conferință de presă de ieri, organizată la Pentagon, președintele șefilor de stat major ai armatei SUA, Generalul Mark A. Milley, a evitat să răspundă întrebărilor privind: 1. Potențialele riscuri pentru apărarea americană generate de Taiwan dacă ar fi invadată de China și 2. Dacă SUA vor trimite trupe în Taiwan.
Generalul Milley a preferat să nu răspundă, arătând că „există o varietate de planuri de urgență pe care le avem. Toate sunt foarte clasificate, pentru Pacific, Europa (…) și ar fi foarte nepotrivit pentru mine, la microfon, să discut despre riscul asociat cu acele planuri în legătură cu orice, în ceea ce privește Taiwan sau oriunde altundeva în Pacific”.
Prin urmare, Milley a confirmat că SUA au deja planurile pentru acțiunile militare în regiunea Indo-Pacific, scenariul Taiwan fiind dar unul dintre cele care vizează direct suveranitatea, stabilitatea și interesele Chinei.
În fața declarațiilor de ieri ale președintelui Biden, ale liderilor de la Pentagon, trebuie să aflăm răspunsul la cel puțin două întrebări simple: Înțeleg decidenții SUA riscurile generate de un potențial conflict militar cu China? Sunt dispuse SUA să sacrifice pacea lumii, doar pentru a încerca să își mențină hegemonia?
După ce au incitat și stimulat declanșarea războiului din Ucraina, SUA și aliații occidentali s-au văzut în fața unei realități incontestabile: doar 40 de țări din cele 193 membre ale ONU susțin sancțiunile economice la adresa Rusiei. De asemenea, trebuie înțeles că Ucraina este doar o victimă cu rol de mandatar, războiul fiind unul direct și deschis între SUA și Rusia – care nu se bucură de prestigiul, influența și forța economică a Chinei, însă are forță militară.
Tentația SUA de a compara Taiwanul cu Ucraina nu este nouă, chiar dacă arată nivelul strategilor de la Washington. În urmă cu două luni, comandantului forțelor SUA din Indo-Pacific, John C. Aquilino, s-a lansat în declarații politice, afirmând că problema Ucrainei scoate la iveală marile amenințări ale părții continentale a Chinei la adresa Taiwanului, lucru pe care aliații asiatici ai SUA trebuie să-l ia în considerare la modul cel mai serios.
În replică, ministrul de Externe, Wang Yi, a transmis că Beijingul nu acceptă folosirea crizei din Ucraina pentru extinderea NATO în Asia-Pacific.
Totuși, există un palier unde Ucraina și Taiwan au o componentă comună: programul de înarmare al SUA. În Ucraina, SUA aruncă zeci de miliarde pentru a duce războiul propriu împotriva Rusiei. În Taiwan, nivelul anual al livrărilor de arme a ajuns la peste 95 de milioane USD, programul anunțat în Primăvara 2022 incluzând sprijin tehnologic și pregătire pentru desfășurarea sistemului anti-rachetă Patriot.
Obsesia hegemonică exprimată de SUA în dublu limbaj este demonstrată și de reacțiile nervoase lansate după ce, la 30 Martie a.c, China și Insulele Solomon au semnat un Acordul-cadru de securitate, menit să asigure stabilitatea în zonă. Potrivit acordului, cele două părți vor intensifica parteneriatele în contracararea calamităților naturale, vor intensifica ajutoarele umanitare, asistența pentru dezvoltare, asigurarea ordinii sociale.
Semnarea acordului a generat un brusc interes al SUA pentru Insulele Solomon, de unde s-au retras total în urmă cu 29 de ani, ultima vizită a unui oficial de la Washington având loc în urmă cu 37 de ani. În urma presiunilor făcute de SUA asupra autorităților insulare, China a reacționat arătând că insulele din Pacific nu sunt „curtea din spate” a niciunei țări, nici „piesele de șah” ale antagonismului geopolitic, fiecare având libertatea și dreptul de a-și alege partenerii.
Asaltului politico-diplomatic inițiat de SUA s-au alăturat Marea Britanie și Australia, care, în timp ce dezvoltă Parteneriatului de Securitate Trilateral (AUKUS) în Pacificul de Sud, nu doresc existența unor parteneriate care să nu le includă și pe care să nu le poată controla. Altfel spus, Occidentul se exprimă în dublu limbaj, ceea ce îi este permis, nefiind valabil și pentru alții. Pe acest raționament, SUA își pot proteja securitatea la mii de kilometri distanță de granițe, dar, același lucru este contestat Chinei, care o face în proximitatea granițelor proprii. Situația se aplică și Rusiei care a solicitat un real dialog de securitate în Europa, soldat în cele din urmă cu „acțiunea militară specială” declanșată la 24 Februarie a.c.
Sub președintele Biden, a fost repornită mașinăria de război și distrugere americană, iar dorința de a atrage China într-un conflict militar se manifestă fără rezerve.
Sub președintele Donald Trump, SUA au declanșat războiul economic împotriva Chinei, însă cei care au pierdut și continuă să piardă sunt americanii. Sub președintele Joe Biden, SUA fac eforturi repetate pentru a provoca și genera reacțiile nervoase ale Beijingului.
Probabil, americanii au un plan privind raportul susținătorilor SUA în cazul unui conflict militar cu China, țară care generează peste 33% din Produsul Intern Brut global, țară care controlează lanțurile globale de producție, transport, distribuție și desfacere.
Și mai este ceva ce SUA, prin comportamentul abuziv hegemonic au pierdut controlul votului în instituțiile globale. Asta arată că lumea trece de la globalizare la multipolarizare, iar asta are loc și cu sprijinul consistent al americanilor care, nemaifiind liberi să trateze Pământul ca pe un bun propriu, caută să spargă lumea în grupuri mici, antagonice, pe care să le influențeze și dirijeze.
Urmărind doar evenimentele din acest an, se observă o escaladare a provocărilor americane la adresa Chinei, derulate în plan politic, economic și militar. Anul a debutat cu adoptarea „The America COMPETES Act of 2022”, un document cu valențe economice, în care China este menționată de 50 de ori, în timp ce Uniunea Europeană doar o singură dată.
În replică, Ministerul chinez de Externe a transmis că modul de dezvoltare al SUA ține de alegerea Washingtonului, însă asta nu îi dă dreptul să facă din China un dușman imaginar, americanii având obligația să mențină stabilitatea lanțurilor de aprovizionare mondiale, inclusiv în industria IT și de semiconductoare.
„The America COMPETES Act of 2022” a premers anunțul făcut ieri, la Tokyo, de președintele Biden. Având alături reprezentanții Japoniei, Australiei și Indiei, a fost lansat „Cadrul Economic Indo-Pacific” (IPEF – implică 13 țări din regiune, însă nu și China), adică noua strategie pentru regiunea Indo-Pacific a administrației Biden, care, potrivit autorităților de la Beijing urmărește încercarea de a limita dezvoltarea și influenței China.
Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a afirmat că țările din regiunea Asia-Pacific nu sunt dispuse și nu trebuie să fie obligate să aleagă o parte sau alta (SUA sau China – n.m.), sperând în coexistența armonioasă între puteri, în condițiile în care „strategia Indo-Pacific” promovată de SUA este, în esență, una care propune crearea de diviziunii, pentru incitarea la confruntare și subminarea păcii.
Ultima tentativă americană de a irita China a fost înregistrată zilele trecute, la Geneva. Contrar afirmațiilor privind respectarea existenței unei singure China, SUA și o mână de țări au propus, din nou, acceptarea Taiwan ca observator, în cadrul celei de-a 75-a Adunări Mondiale a Sănătății (22-28 Mai). La fel ca în anii din urmă, plenul adunării a respins includerea pe ordinea de zi a conferinței propunerea privind Taiwan, Adunarea Mondială a Sănătății fiind organismul decizional al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Cât și dacă președintele Biden și consilierii săi vor înțelege determinarea și avertismentele Chinei de a nu-i subestima „hotărârea, voința și capacitatea națiunii de a-și proteja suveranitatea și integritatea teritorială”, rămâne să vedem. Prin toate semnalele considerate greșite la Beijing, SUA nu fac decât manifeste lipsă de prudență, afectând relațiile bilaterale și stabilitatea în Strâmtoarea Taiwan, în regiune, cu efecte economice la nivel global.
Totul ține de memoria americanilor, extrem de limitată. Pentru că, nu mai târziu de jumătatea lumii Martie a.c., în cadrul dialogului derulat de președinții Joe Biden – Xi Jinping, liderul american s-a angajat să nu intervină în politica existenței unei singure China, dar că va susține Legea relațiilor cu Taiwan, fără să susțină independența insulei. Concluzia dialogului din 18 Martie 2022 a fost unul clar: „relația SUA-China a ajuns din nou într-un moment critic”. După declarațiile de ieri ale președintelui Biden, care este nivelul critic?
