Sunt activi nevoie mare angajații Ministerului Afacerilor Externe (MAE) de la București, dacă în zi de duminică emit comunicate de presă pentru a face precizări la adresa Rusiei, pe marginea unor declarații care trebuiau tratate cu maxim dezinteres. Totuși, în fața unor adevăruri, România reacționează inutil, prost și extrem de inadecvat realității.
MAE nu avea de ce să reacționeze la o postare făcută pe Telegram de Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, care a comentat ironic statutul de candidată a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, arătând că singura șansă de aderare este unirea cu România, pentru a se crea o „nouă Românie Mare”.
În alte condiții, R. Moldova va aștepta mult și bine. Poziționarea lui Medvedev este corectă, cum la fel de reală este implicarea politicienilor români (și nu numai) în viața politică de la Chișinău, situație subliniată de Medvedev care spune că „politicienii români dansează politic în horă prin Moldova, de multă vreme”, aluzie la reuniunea parlamentelor de la Chișinău și București încheiată cu o horă sfidătoare la adresa locuitorilor din cele două țări.
Rațional, Medvedev a transmis că „aderarea Moldovei la UE este posibilă, nu direct, ci prin crearea ‘noii Românii Mari'”.
„Moldova a intrat în coada lungă de aderare la UE, întinsă pe zeci de ani. Bon voyage! Dar [ei] vor este mai devreme! De aceea, există o altă cale de a obține aderarea la UE: crearea unei noi României Mari (România Mare)”, a declarat Medvedev, pentru TASS, cu privire la posibilitatea aderării Republicii Moldova la UE.
„Prima ședință comună a parlamentelor moldovenești și românești a fost finalizată de parlamentarii care dansau ținându-se de mână. A părut destul de amuzant. Cu toate acestea, consecințele pot fi mult mai puțin amuzante.”
În replică, Bucureștiul amestecă realitățile și implică evenimentele din Ucraina, preluând șabloane care reconfirmă stupiditatea diplomației românești și euroatlantice. În „precizările” transmise astăzi se arată că „declarațiile lui Dmitri Medvedev (…) fac parte din retorica falsă, cu care ne-am obișnuit deja, a Kremlinului, propagată în Republica Moldova atât înainte, cât și după agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei”.
Este stupid și degradant să vezi politicienii controlați de SUA că repetă obsesiv șablonul cu „agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată”. Asta reconfirmă nu doar slugărnicia ci și refuzul sau incapacitatea de a înțelege cauzele care au dus la acțiunea militară declanșată de Federația Rusă.
Potrivit MAE de la București, „reacția menționată indică, pe lângă un mare grad de frustrare, un lucru cert: decizia Consiliului European de a acorda statutul de stat candidat pentru Republica Moldova este o decizie corectă și reprezintă o realizare cu adevărat istorică, o reconfirmare a vocației și orientării europene ale Republicii Moldova și cetățenilor săi” … „acolo unde îi este locul”.
Din „precizările” MAE lipsește reacția la „consecințele mult mai puțin amuzante” la care face referire Medvedev, singurele care ar fi meritat luate în seamă. Acestea privesc, fără îndoială, blocarea totală de importuri de produse molovenești pe piața rusă, sistarea alimentării Moldovei cu gaze din Rusia și nu în ultimul rând ridicarea liberului acces de călătorie în spațiul controlat de Federația Rusă de care se bucură în prezent moldovenii.
Pe scurt, în cadrul amăgitorului proiect al aderării la UE, costurile Republicii Moldova nu sunt luate în calcul. Așa cum SUA-UE-NATO nu au luat în calcul costurile provocării și iritării Rusiei, până acolo încât să treacă la acțiune în Ucraina, cu efecte incalculabile pentru întreaga Uniune Europeană.
Că alipirea Republicii Moldova ar reprezenta, pentru o scurtă perioadă, cea mai mare realizare (!?) a mandatului vândutului președinte Klaus Iohannis, poate fi o realitate.
Problema însă este la Chișinău acolo unde doar 36% doresc unirea cu România.
Potrivit unui sondaj IMAS, realizat în Aprilie 2022 și prezentat de Antena 3, doar 36% dintre cetățenii Republicii Moldova ar vota unirea cu România, în timp ce 53% ar vota împotrivă. Mai mult, doar 7% dintre moldoveni susțin ferm unirea cu România, în timp ce 30% doresc o orientare pro-Rusia, iar 43% o orientare echilibrată, atât spre Rusia, cât și spre Uniunea Europeană.
Cât timp electoratul cu pașaport românesc va fi interesant ca masă electorală, Bucureștiul va continua să mimeze interesul pentru Republica Moldova, dar strict în limitele trasate de partenerii euro-atlantici, care au reușit să impună la Chișinău un președinte și o guvernare aidoma celei impuse în România: la ordinul străinilor!
Sa lasam la o parte problema Romaniei ca oricum nu romanii decid. Intrebarea importanta pentru a vedea incotro ne ducem cu totii pe acest Pamant mi se pare urmatoarea: liderii rusi si chinezi fac si ei parte din cabala davosiana? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare ar lamuri multe lucruri si ne-ar mai scoate din starea de gugustiuci.
Traduc un fragment din ceea ce-a afirmat Medvedev în interviul dat agenției TASS, privitor la subiect:
„Bine! Baftă! Lasți-i să încerce! Atunci pot fi 100% siguri, că nu vor primi de la noi doar energie și alte resurse la prețuri ridicate, dar că nu le vor mai primi deloc. Lăsați-i să adere la sancțiunile impuse Rusiei fără a intra încă în UE, iar în cazul în care va începe vreun conflict serios pe tema unirii Moldovei cu România, în Transnistria locuiesc aproximativ 220.000 de cetățeni ruși”, a avertizat „subtil” vicepreședintele Consiliului de Securitate.
Alt fragment referitor la dansurile deputaților: „Deputații au încheiat prima ședință comună a parlamentelor Moldovei și României cu un spectacol de dans. Părea foarte amuzant! Dar consecințele pot fi mult mai puțin amuzante”.
Ne-am cam lămurit cu toții până unde s-a întins „bunăvoința”, „înțelegerea” și „altruismul” politicii ruse raportate la formarea României Mari! Ca să n-avem dubii: șantaje ordinare specifice marilor imperii în plină expansiune, ironii de proastă factură, amenințări cu Transnistria lor împuțită și cu depozitele de armament păzite de cei peste 200 de mii de muscali! Brava națiune! Care o fi diferența dintre Rusia și America, în cazul schimbărilor polilor de putere în Balcani? Că ambele, din punctul meu de vedere, sunt la fel de odioase în practicile atingerii intereselor proprii!!! Asta se întâmplă când suntem prinși între ciocan și nicovală, între stăpânii de sclavi anglo-saxoni și knutul răsăritean. Ambiția lui Putin de-a se extinde în regiunile Europei Centrale sau de Sud-Est nefiind dublată de ceva substanțial, ci doar de proiectul eurasiatic, se va reduce strict la forța brută. E ceea ce știe el să facă cel mai bine, fiindcă puterea îi este îngăduită, dar NU îi este proprie. Exact ca în Psalmul 81: „Voi dumnezei sunteți, dar ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”, adică nimic nu-L întristează pe Hristos mai mult din partea omului, decât atunci când acesta își refuză propria demnitate, deoarece l-a făcut pe om mai de cinste decât pe Sine Însuși. E marele dar oferit de Creatorul tuturor, dar călcat în picioare de unii care au impresia că li se cuvine totul.
Această realitate nu obligă România la rațiune și luciditate în relația parteneriatelor externe?
Am în vedere parteneriatul euro-atlantic dublat de o bună relație cu Asia dar și cu Rusia, tocmai pentru a echilibra presiunile și condiționările fiecărei părți.
În alte condiții, suntem o bucată de carne de care se trage din toate părțile, fără niciun beneficiu pentru români și România, nici măcar pentru efemerii plantați la București, bieți sclavi lipsiți de minimă demnitate.
Ba da, obligă domnule Tomozei, dar pe de altă parte mai trebuie și Rusia să devină un pol cu adevărat alternativ față de Occident, acea forță eurasiatică capabilă politic, economic și militar să-și câștige respectul și altfel decât prin constrângeri și amenințări. Din păcate, în momentul de față, nu e-n stare! În ADN-ul slavilor răsăriteni tot genele vikingilor scandinavi și-ale varegilor bătăuși au rămas intacte, fără să fi suferit minime modificări pe parcursul lor existențial. Sunt barbari, cu atitudine specifică!
E adevărat, că practicarea unor relații cordiale și de bună vecinătate n-ar fi ucis pe nimeni, așa cum tot adevărat este, că NU dispunem de politicieni apți să vândă scump la masa tratativelor, în momentul deciderii noilor sfere de influență, pielea ursului din pădure! Dar tot adepta unei politici prin noi înșine rămân, chiar dacă schimbăm „stăpânul”. Scăpăm de michiduță și dăm peste tată-său! Am supraviețuit atunci, cu voia lui Dumnezeu, câțiva dintre noi o vor face și acum!
Cât privește China, aici sunt TOTAL DE ACORD cu opinia dumneavoastră! Chinezii au altă educație și o cu totul altă mentalitate decât descendenții Hoardei de Aur! Așa cum spunea un fost ambasador al RPC la București, „chiar dacă vântul schimbărilor bate, totuși prietenia rămâne!” Beijingul a făcut repetate propuneri, în special în anii de dinaintea pandemiei, de relansare a bunelor relații bilaterale româno-chineze, iar Serghei Lavrov spunea că, referitor la scutul de la Deveselu, Rusia are de discutat cu SUA, nu cu România, fiind o problemă ruso-americană. Și este cât se poate de adevărată întreaga situație, dacă ne gândim că americanii au de zeci de ani pe teritoriul Cubei baza de la Guantanamo. Acest fapt a viciat cumva relațiile ruso-cubaneze sau chino-cubaneze? Nu cred! Or, cine-și dorește să ducă o politică realistă și subtilă, e capabil să facă și distincția necesară. Metodele astea practicate de Kremlin în ultimul timp, într-o mână zăhărelul și-n cealaltă biciul, îmi displac profund și anulează afirmațiile lui Lavrov ori ale Excelenței Sale, Valeri Kuzmin, acelea care se referă la înțelegerea poziției nefavorabile în care se găsește România vreme de peste 30 de ani.
Din păcate, de această dată și referitor la acest subiect, politicienii români au dreptate! Iar dreptatea le vine din instinct, nicidecum din istețime, fiindcă, dacă-i analizăm pe toți nu doar pe ai noștri – Trump, Biden, Macron, Scholz, Draghi, Johnson, Merkel, Hollande etc. etc. – vom remarca doar niște indivizi fără cariere profesionale desăvârșite, manipulabili, fără activități și inițiative care să ajute la îmbunătățirea conducerii propriilor națiuni, iar alternativele la fiecare dintre aceștia sunt alții similari lor. Prin urmare, nu avem posibilitatea să alegem, ci trebuie să ne mulțumim cu ceea ce ne propun alții cu diverse interese din afară. La fel se procedează și-n statele cu ștaif, nu numai la marginea Balcanilor, n-avem de ce să ne rușinăm pentru asemenea „performanțe”… Citeam cândva modalitatea prin care a ajuns la putere actualul prim-ministru al Regatului Unit. Antecesorii acestuia n-au obținut funcția pe căi mai cinstite, ci având în spate alte persoane dubioase (dar din același clan) care i-au propulsat.
Spuneam că politicul românesc simte pericolul unirii României cu Rep. Moldova, a reîntregirii teritoriului. Medvedev, ca de altfel tot ceea ce va veni dinspre Federația Rusă de acum încolo, ne împinge să acceptăm mărul otrăvit. Aleksandr Dughin a spus-o prin 2014 într-unul din interviurile sale: „Basarabia se poate reuni în cadrul proiectului Eurasia cu România DOAR prin ruperea Transilvaniei!!!” Iar aici mă refer la întreaga Basarabie, nu doar la ținuturile ei sudice. Rușii fac jocul lui Orban (sau, mai bine zis, Orban reprezintă calul troian al Moscovei, că doar nu degeaba se fâțâia, mai acu’ ceva timp, Katalin Novak prin Ardeal ca la mă-sa acasă) îndemnându-ne să consimțim „ofertei generoase”, dar teribil de cinică și de crudă. Pe de altă parte, rușii nu pot fi blamați prea tare, deoarece politica Bucureștiului vreme de peste 30 de ani a fost una extrem de rusofobă și tributară numai intereselor euro-atlantice. În plus, Rusia nu va abandona niciodată Rep. Moldova în brațele europenilor și ale americanilor, iar SUA la rându-le (care dictează fiecare detaliu în politica românească) n-au interes să aprobe o asemenea unire, deoarece în planurile lor NU își poate găsi locul o Moldovă neutră dar cu puternice legături rusești, între o Românie yankeizată și o Ucraină făcută bucăți, tranșată și împărțită vecinilor. Visele rozalii ale unionismului ar fi indicat să le lăsăm de-o parte! Nu din cauza vreunui egoism ori ale vreunor rele intenții, ci din conștientizarea distinctă, precisă, care ne vine din istoria neamului, deoarece n-am fost în stare nici în perioada interbelică să integrăm Basarabia în România Mare, credeți că am fi capabili s-o facem acum din poziția țară periferică supusă unor politici extrem de agresive de colonizare, din poziția ingrată de cetățean de mâna a șaptea, bun doar de exploatat, dar fără drepturi de niciun fel??? Degeaba încercăm să scoatem Republica Moldova de sub tutela Rusiei, dacă intenționăm s-o băgăm în malaxorul nostru și s-o facem ferfeniță! Mai ar fi câteva aspecte de trecut în revistă: țara asta este incapabilă să ofere condiții decente de viață propriilor cetățeni, așadar, fără industrie și fără agricultură, cu activele și resursele înstrăinate și la cheremul corporațiilor străine, cum ar putea dărui ceva mai bun celor din stânga Prutului? Nici la Chișinău, nici la București, dar nici la Washington și la Bruxelles nu se găsesc niște proiecte de țară care să-şi mulțumească populațiile, ci doar niște amărâte de construcții politice și economice care servesc doar o mică elită ce controlează politica, economia și resursele. Tot, dar absolut tot, ceea ce se va obține din încercările de reunificare (deși basarabenii nici nu vor să audă, așa cum bine remarcați în articol!!!) va fi doar un conflict cu Rusia. Și așa stăm cu spaima (iar aici mă refer la persoanele care raționează lucid, la rece și fără patimă întreaga situație) dezmembrării/federalizării României, de fapt procesul teribil de dezavantajos de descompunere a românismului, bieții români rămași pe meleagurile autohtone ajungând un soi de ciudățenii prin rezervațiile altora, prin urmare, ne este teamă că ni se va lua și ceea ce avem. Vorbim despre unire, dar nouă ne lipsește identitatea, ba mai mult, nu ne regăsim nici sufletul. Ceea ce nu-i în regulă! Din câte se observă, vin vremuri în care e necesar să învățăm jocul neutralității, dacă ne dorim supraviețuirea. Restul… sunt povești! Se apucă să vorbească despre crearea României Mari tocmai Medvedev care aparține Coloanei a V-a (a VI-a fiind reprezentată de fosta nomenclatură comunistă), cu vederi pro-americane și care a fost el însuși acuzat de corupție, în perioada mandatului său prezidențial având numeroase derapaje în relațiile cu yankeii, azi fiind, brusc, matur politic și bun de sfaturi la adresa altora! Cât tupeu!
Ni hao Domule Tomozei,
Cu toata stima, nu inteleg urmatoarea dvs afirmatie: „aluzie la reuniunea parlamentelor de la Chișinău și București încheiată cu o horă sfidătoare la adresa locuitorilor din cele două țări.”
Faptul ca Hora romanilor moldoveni de peste Prut si a celor din Tara ar fi „o sfidare la adresa locuitorilor”, adica a romanilor- este parerea dvs, sau presupuneti ca asa ar gandi Medvedev?
Pentru primul caz, cred ca este doar o idee personala a dvs, care nu coincide cu cea a majoritatii romanilor. De exemplu eu si prietenii mei, consideram ca o hora a romanilor de pretutindeni (nu numai a celor din fostele teritorii ale Romaniei Mari) NU poate fi sfidatoare, ci este o expresie/ exteriorizare a simtirilor lor adanci, comune. Chiar si fiind exprimata in for politic oficial.
Medvedev, bineinteles, s-a exprimat din punctul de vedere al rusilor, cum vad si simt rusii problema, care n-are nimic comun cu ceea ce simt romanii, locuitori in Romania sau peste Prut.
Am scris și repet: hora din Parlamentul de la Chișinău este o sfidare generalizată la adresa românilor și moldovenilor!
În timp ce locuitorii celor două țări sărăcesc, parlamentarii români au primit diurnă 540 euro pentru două zile și jumătate, plus cazare, masă, transport.
Rezultatul concret al primei reuniuni parlamentare RM-RO este egal cu zero. În principal pentru că niciuna din țări nu contează în plan extern, cum nu dețin controlul în plan intern.
Diplomația românească și din păcate nu numai aceasta a ajuns o iluzie.