„Într-o reflecție a istoriei, Gorbaciov apare ca un naiv și imatur, care a reprezentat o anumită perioadă istorică a Rusiei (URSS), trecând de la căile ‘căutării unei căi independente’ la ‘îmbrățișarea Occidentului’.
„Închinarea oarbă în fața sistemului occidental a făcut ca URSS să își piardă independența, iar poporul rus să sufere din cauza instabilității politice și a presiunii economice severe, pe care China le-a considerat un avertisment major și o lecție din care să tragă experiență pentru propria sa guvernare, au spus observatorii”.
Sunt doar doar dintre pasajele unui articol apărut astăzi în presa chineză, după ce a fost anunțat decesul fostului lider Mihail Gorbaciov.
Sub titlul „Observatorii chinezi exprimă sentimente mixte despre Gorbaciov, trag lecții din politica sa imatură de a coabita cu Occidentul”, publicația Global Times reține că „în timp ce Occidentul își amintește de el și îi laudă rolul istoric de a aduce Uniunea Sovietică mai aproape de Occident, dar și pentru că a pus capăt Războiului Rece”, observatorii chinezi îl privesc ca pe „o figură tragică, una care a servit SUA și Occidentul lipsite de principii, care a făcut greșeli grave în a judeca situația internațională și a provocat haos în ordinea economică internă”.
Amplul articol evidențiază evoluția politică a fostului lider sovietic, începând cu anul 1985, când Gorbaciov (54 ani) a devenit Secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, trecând prin Perestroika anunțată în 1986, Glasnost, până la momentul Decembrie 1991, când a demisionat din funcție și a declarat destrămarea URSS.
La exact doi ani de la execuția soților Ceaușescu, pe 25 Decembrie 1991, Gorbaciov a apărut la televiziunea națională din URSS pentru a-și anunța demisia. A fost momentul în care Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a fost oficial dizolvată și împărțită în state independente: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și Ucraina, pe lângă Rusia. – n.m.
Directorul Institutului de Afaceri Internaționale din cadrul Universității Renmin din China, Wang Yiwei, a declarat că „Gorbaciov a fost înșelat de Occident. În momentul critic, nu a putut salva URSS și nici Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”, lecție din care liderii de la Beijing au învățat, motiv pentru care deschiderea Chinei se bazează pe patru principii, inclusiv pe insistarea asupra conducerii partidului și pe principiul independenței, mai degrabă decât pe căutarea occidentalizării țării, așa cum s-a întâmplat cu URSS.
Astăzi, liderii chinezi au transmis mesaje de condoleanțe și compasiunea familiei, fostului lider comunist Mihail Gorbaciov (1931-2922).
Agent al spionajului britanic, ajuns la conducerea PCUS urmare a unor mituiri de milioane de dolari și a unor crime odioase, Gorbaciov a făcut ceea ce i-au ordonat stăpânii sai. Și a distrus și vândut URSS și întreaga Europa de Est.
A fost investiția cu cel mai ridicat randament din toată istoria omenirii, pe care a facut-o occidentul….
Dar cum se poate ca un tradator, agent dovedit am MI6, si un criminal(care ii spunea lui Ceausescu, in mod explicit , ca nu apuca sarbatoarea Craciunului) SA FIE NAIV ???
Asta naiv ?
Chinezii sint amabili ca sa nu stirneasca cine stie ce resentimente la Moscova !
Citeam o analiza in care se spunea ca la inceput comunismul era „internationalist” si a sfarsit (in Estul Europei cel putin) in conservatorism si in cultul unor valori nationale. Poate tocmai acest lucru i-a adus sfarsitul. Devenise o piedica in calea „‘progresismului””…… Azi, dupa 33 de ani avem alta perspectiva asupra acelor vremuri, intelegem totul altfel, interpretem altfel, judeam altfel decat o faceam atunci. Insa, cine are o cultura solida si o inteligenta peste medie, a inteles inca de atunci ce va urma ! Eu nu am fost o astfel de persoana, dar sper sa fi devenit intre timp…..
Conducerea lui Gorbaciov a fost uimitor de naivă din punct de vedere politic, neexperimentată și iresponsabilă față de țară. Nu era o guvernare propriu-zisă, ci o renunțare la puterea gândirii. Admirația sa față de Occident nu-i întărea decât convingerea că demersul său era corect.
Nu cred că ar trebui satanizat și învinuit pentru distrugerea socialismului sovietic, deoarece rolul său în fruntea istoriei a fost profund secundar. Era o mediocritate ridicată la vârful puterii de o birocrație care, cu mult înaintea președinției lui, înăbușise spiritul socialismului. Istoria va fi judecătoarea acestuia. Sunt de părere s-o lăsăm să fie inclusiv profesoara noastră, a celor de acum, precum și-a generațiilor viitoare.
E adevărat, că pentru istorie nu contează ce și-a dorit omul de stat pentru URSS și la ce a năzuit, cu atât mai mult cu cât el și-a făcut apariția la conducerea țării din aspirațiile unei societăți obosite.
Greșelile perestroikăi, exacerbate de tovarășii săi de arme și exploatate de adversarii săi (sau poate, dimpotrivă, folosite de camarazii săi de arme și agravate de adversarii săi), au dus la prăbușirea cursului politic al lui Gorbaciov. Deși pendulul istoriei Federației Ruse se balansează constant, de la o extremă la alta, consider că visele sincere ale societății ruse în ansamblul ei din a doua jumătate a anilor optzeci s-au transformat într-o mizantropie sumbră a hiperrealismului socio-politic de astăzi.
Îi dau perfectă dreptate directorului Wang! Este teribil de ușor să judecăm de pe margine și să defăimăm, atunci când cunoaștem insuficient acele vremuri și deciziile politice care a trebuit să fie luate. Desigur, rușii care au ieșit la demonstrații în masă la sfârșitul anilor 1980 (cred că unii dintre noi își mai amintesc mărșăluirea „fluviilor” umane din emisiunile „Telejurnalului) nici măcar nu s-au gândit la vreo reformă a pieței, la privatizări și la integrare în Occident. Sătui de monopolul stupid, consacrat în Constituție, al Partidului Comunist asupra puterii politice, sătui de gerontocrația din Biroul Politic, care, după părerea populară, împiedica progresul, lumea rusă își dorea schimbări în bine și mai ales îmbunătățirea socialismului. Și tocmai pe baza acestor sentimente a ajuns Gorbaciov la putere și și-a dus la îndeplinire reformele: „perestroika” și „glasnost”, intrând în istoria Rusiei drept unul dintre cei mai radicali reformatori.
Faptul că toți liderii Occidentului modern l-au complimentat spune multe…. De aceea ziceam că Wang Yiwei n-a greșit în afirmațiile sale, fiindcă acei oameni care provoacă în momentele actuale un război împotriva Rusiei și care vorbesc atât de călduros despre el, reprezintă fix dovada acelei părți – bună sau rea – care a fost jucată de Mihail Sergheevici, chiar dacă a făcut-o conștient sau din cauza prostiei sale – aici poate fi discutabil.
Cred că intenția inițială a lui Gorbaciov a fost să intre în istorie ca un mare reformator și salvator al lumii la amenințarea cu războiul nuclear. Dar, de fapt, s-a dovedit a fi un distrugător nu numai al URSS, ci și al întregului sistem de relații internaționale,
care s-a conturat cu mare dificultate pe tot parcursul perioadei postbelice.
Sunt multe evenimente care l-au însoțit de trecut în revistă: începând cu „dinamitarea” muncii minuțioase de 2 ani a lui Brejnev din 1975, concretizată în semnarea la Helsinki a Actului final al Conferinței privind securitatea și cooperarea în Europa, cu participarea a 33 de state europene, inclusiv SUA și Canada, tratat prin intermediul căruia era recunoscută paritatea celor două tabere: a socialismului și respectiv a capitalismului, lumea bipolară din acel moment fiind un factor de descurajare a agresiunii americane, apoi retragerea trupelor din Afganistan, trădând și condamnând la moarte pe aliatul Rusiei la acea vreme Mohammad Najibullah, distrugerea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei (pentru care a fost declarat „cel mai bun german după Bismarck”), ruinarea giganticului complex de cercetare și producție creat pentru proiectul Buran-Energy, care trebuia să garanteze rușilor conducerea și supremația în spațiu prin tehnologii duble, oferind astfel URSS-ului posibilitatea unei descoperiri tehnologice uriașe, fără să mai pun la socoteală că a dat dovadă de o incompetență cu adevărat criminală în raport cu periferiile naționale ale Federației Ruse care au început să cadă începând cu conducerea lui (pogromurile de la Baku și Dușanbe cu masacrul rușilor care s-au petrecut în 1990). Neîndoielnic, Gorbaciov a fost purtătorul unei paradigme bine definite ai cărei susținători l-au târât la putere, apoi l-au folosit din plin, o combinație uimitoare de nesemnificativ în plan personal și ambiții transcendentale datorită cărora a și fost manipulat.
Indiferent de decizia istoriei în ceea ce-l privește, Dumnezeu să-l odihnească-n pace!