… așa cum spune despre mine domnul Ion Cristoiu, pe care îl prețuiesc pentru modul în care insistă să facă gazetărie, în contra-curentului de imbecilitate care domină presa din România. În mod cert o face din respect pentru sine, dar și din curtoazia unui om educat. Sunt un simplu gazetar, cu reflexe, orgoliu și nerv, asimilate într-o redacție de publicație cotidiană, apoi într-o agenție de presă, unde evenimentul prima și conta ca reflectare publică. Probabil din această postură, dar mai ales pentru că nu mă pot ține locului fiind în China, domnul Ion Cristoiu mă cataloghează așa cum nu merit. Insist să spun că sunt un om modest, pe mai toate planurile, necum un mare jurnalist.
Aseară, am acceptat să dialoghez cu domnia sa pe tema Congresului Național al Partidului Comunist Chinez, pe marginea evoluției Chinei și societății chineze, plecând de la „Revoluția toaletelor”, ajungând la pandemie și consolidarea armatei chineze. De asemenea, am vorbit despre noua mea carte: „MERGI ÎNAINTE – Jurnal de pandemie în China 2019-2022”, prefațată de domnul Ion Cristoiu și Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura, lucrare aflată în această perioadă la tipar. (vezi înregistrarea AICI)
De asemenea, am vorbit din nou despre reprezentarea diplomatică românească dezasteuoasă în China, dar despre raza de lumină dată de reactivarea Institutului Cultural Român din Beijing.
Am acceptat în primul rând pentru că în dialog cu domnul Ion Cristoiu ai spațiu de exprimare, poți duce o idee până la capăt, iar temele abordate nu alunecă spre zona facilă, șablonară, ridicolă. Este motivul pentru care, constant, refuz invitațiile primite din țară, din partea instituțiilor media de stat sau private, naționale sau locale, de a discuta despre China.
Nefericirea face ca propaganda și asaltul de imbecilizare în masă, promovate prin intermediul presei din România, să domine și să modeleze societatea, odată cu mentalitățile clasei politice, aliniate la comenzi externe.
Îndrăzniți să descoperiți și să înțelegeți China așa cum este, pe cât posibil lipsiți de prejudecăți. Măcar pentru că în China, în ciuda gravelor erori din ultimii 12 ani, România este privită ca o țară prietenă, este drept o prietenă … rătăcită!
Am citi articolul, comentariile si am fost impresionat de modestia dumneavoastra. Astept noua carte, mentionez ca am citit deja trei carti ale dumneavoastra ! Nu am fost in total de acord cu unele idei propagandistice(prejudecatile mele) dar „Oau ! Chiar functioneaza modelul comunist de tip chinezesc !” !
Vă mulțumesc pentru mesaj. Îndrăzniți să aveți prejudecăți și să nu fim de acord, pentru că doar asta ne ajută să ne înțelegem mai bine și între noi și „lumile” în care trăim. Sunt multe aspecte ale societății chineze pe care nu le pot cuprinde, nu le pot înțelege, iar asta nu ține doar de faptul că nu sunt chinez, ci mai ales de construcția mea ca est-european, cu o altă cultură și memorie a istoriei recente.
Gânduri bune.
Este corect: Meritați, în schimb, întreaga condescendență și apreciere pentru felul de a „relaționa” ca și pentru cursivitatea exprimării. Și punctul meu de vedere…. neplăcându-mi etichetele!
Am să citesc cartea.
Ceea ce cunosc despre Xi este că s-a născut într-o familie revoluționară proeminentă: tatăl său, Xi Zhongxun, fiind în esență secundul la conducerea guvernului lui Mao.
Cu toate acestea, la apogeul Revoluției Culturale, Xi Sr. a fost exilat din Beijing pentru a lucra la țară petrecând câțiva ani acolo. Această împrejurare îl ajută pe Xi, care a ajuns la putere în 2012, să se poziționeze ca un lider care nu numai că a reușit să înțeleagă interesele sătenilor obișnuiți, dar a demonstrat că este capabil să realizeze o anumită aliniere a forțelor între diferitele grupuri de influență pe coridoarele puterii de la Beijing, chiar dacă nimeni nu le-a recunoscut oficial existența în RPC. Printre astfel de facțiuni s-au remarcat așa-zișii prinți – copiii și nepoții conducătorilor revoluționari, care au reprezentat interesele afacerilor din diverse zone bogate ale Chinei, apoi „membrii Komsomol” – politicieni de origine umilă care și-au început cariera în Liga Tineretului Comunist Chinez. „Membrii Komsomol”, după cum se credea, au promovat o agendă care a reflectat interesele săracilor din mediul urban și rural, inclusiv ale imigranților și fermierilor.
Oricum ar fi, Republica Populară este respectată universal pentru previziunea ascuțită a conducerii sale, care a condus la creșterea fără precedent a statului lor de civilizație în ultimele câteva decenii. Însuși modelul de dezvoltare al Chinei a devenit mult mai intensiv în cunoștințe și în capital, țara străduindu-se să devină o putere mondială. Ceea ce este lăudabil, atâta vreme cât, în cadrul modelului – „China ieftin și de înaltă calitate” – majoritatea proiectelor lor de dezvoltare sunt programate să fie finalizate înainte de 2035-2049.
În rest, consider că ar fi interesantă și hotărârea PCC în legătură cu Taiwanul, Nepalul, Regatul Bhutanului, Hong Kong precum și fosta colonie a Portugaliei, care a fost transferată Chinei în 1999, Macao. Nu am timpul necesar să descriu în amănunt în ce măsură puterea de la Beijing investește în industria și infrastructura acestor regiuni, dar impresia mea este că vor ajunge, în timp, să fie asimilate Chinei, ca să mă exprim astfel. Vom vedea!
Cât privește catalogarea dumneavoastră de către confrații de prin România, e cam dificil (dacă nu imposibil) – opinez eu – ca cineva să judece îndemânarea, abilitatea și priceperea cuiva în cadrul unei profesii (și nu doar în acest context), nu cred că vreo persoană, chiar dacă desfășoară aceeași ocupație, este în măsură să încline balanța într-un sens sau altul față de un dar cu care Dumnezeu v-a înzestrat. Meritați, în schimb, întreaga condescendență și apreciere pentru felul de a raționa ca și pentru cursivitatea exprimării. Acesta-i punctul meu de vedere…. neplăcându-mi etichetele!
Odată în plus, vă sunt dator pentru îngăduința cu care tratați încercările mele de a transmite ceea ce văd și trăiesc în China. Mai mult, sper ca într-o bună zi să reușim să anulăm distanța și odată cu ea „anonimatul”.
Cu prețuire,
Dan Tomozei
Îngăduință? Nu, domnule Tomozei, articolele dumneavoastră NU se încadrează la capitolul… toleranță/indulgență! NU, din punctul meu de vedere, cel puțin!
Vă înțeleg perfect modestia! Reprezintă apanajul sufletelor nobile precum și-a celor ageri la minte, dar ( chiar dacă – „Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”, după cum spune Psalmul 50) tot consider că moderarea/cumpătarea nu trebuie să aparțină celor care chiar AU de spus ceva în lumea-dezacord în care trăim! Sincer, nu cunosc oameni care să se fi realizat în viață numai pentru că erau simpatici și prea cu…. măsură în tot și în toate. Rămași DOAR la acest stadiu ar fi fost pândiți de o permanentă imaturitate. Ceea ce nu-i cazul dumneavoastră! Macii decorează un lan de grâu, dar nu și pâinea noastră zilnică… În rest, de acord cu distanța și anonimatul!
Cu aceeași considerație!
Primesc mesajul ca pe o încurajare.
Sărut mâna.