NOTĂ:
În ediția de astăzi, 5 Iulie 2023, publicația Renminribao (Cotidianul Poporului) a preluat o știre de pe agenția de presă chineză Xinhua apărută, ieri, la ora 23:05 (după plecarea din China), în care este reflectată prezența la Beijing a prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans.
Știrea prezintă întâlnirea cu viceprim-ministrul chinez, Ding Xuexiang,care a declarat că „China este pregătită să colaboreze cu UE pentru a susține mai bine dialogul privind mediul și clima, pentru susține consensul, crește încrederea reciprocă, pentru a îmbogăți și extinde cooperarea și pentru a deschide un spațiu mai amplu pentru dezvoltarea relațiilor China-UE”. De asemenea, Ding a subliniat necesitatea ca părțile să exploateze potențialul de cooperare în domeniul energiei regenerabile, al tehnologiilor ecologice cu emisii reduse de carbon și piețelor de carbon.
Într-un anonimat care zdrobește din nou relația de comunicare Uniunea Europeană-China, vice-președintele executiv al Comisiei Europene (CE), Frans Timmermans, s-a aflat timp de aproape trei zile la Beijing. Reprezentanța Comisiei Europene la Beijing nu a suflat o vorbă, la fel oficialitățile chineze, motiv pentru care nici în presa chineză nu găsești absolut nimic despre vizita primului dintre cei trei vice-președinți executivi ai Comisiei.
Din această perspectivă, pe fondul aprofundării neclarităților promovate de președinta CE, Ursula von der Leyen, în relația cu China, prezența lui Timmermans are un singur și uriaș beneficiu de orgoliu personal: a repus România pe harta Europei, acolo unde contăm tot mai puțin.
Vizita lui Timmermans a reconfirmat fractura existentă în capacitatea Comisiei Europene de a înțelege China de azi, țară care nu dorește să facă inclusiv din problemele climatice o afacere pe spatele oamenilor. Este motivul pentru care China consideră „neștiințific, nedrept și irațional” modelul climatic propus de UE, tona de CO2 este de aproximativ 80 euro (85,71 USD), în timp ce în China este de aproximativ 55 yuani (7,72 USD).
(FOTO:audiovisual.ec.europa.eu)
Spun că este o reconfirmare, pentru că este a treia vizită consecutivă a unui oficial european în China, după cea a președintelui Consiliul European, Charles Michel, și a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care se prezintă în China considerând că este la București sau Sofia. La acestea se adaugă și vizita anunțată de Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, (13-15 Aprilie a.c.) reprogramată în ultimul moment din motive de Covid-19, apoi anulată după ce oficialul UE a cerut marinei militare europene să patruleze în Strâmtoarea Taiwan, în cadrul unui articol apărut în publicația Le Journal du Dimanche:
„În ceea ce privește Taiwanul, poziția noastră este simplă și consecventă. În ochii noștri, există o singură China. Dar, nu în orice condiții. Și cu siguranță nu prin folosirea forței. De fapt, Europa trebuie să fie foarte prezentă în această problemă, care ne privește din punct de vedere economic, comercial și tehnologic. De aceea, solicit forțelor navale europene să patruleze în Strâmtoarea Taiwan, pentru a sublinia angajamentul Europei față de libertatea de navigație în această zonă absolut crucială.„ (22 Aprilie 2023)
Comparativ, pentru un eveniment cu anvergură similară, fostul premier Adrian Năstase s-a bucurat de un interes public major, cu primiri oficiale la nivelul Guvernului Chinei și Partidului Comunist Chinez, cu reflectări ample în presa chineză tipărită, pe televiziuni și în online.
În cazul vice-președintelui executiv în funcție al Comisiei Europene, Frans Timmermans … nimic! Absolut nimic până la ora la care scriu acest text, oră la care Timmermans deja se află pe drum spre aeroport, vizita fiind încheiată.
Pe de altă parte, trebuie observat că inclusiv comunicarea CE pe tema vizitei lui Timmermans la Beijing a fost una deficitară. În mod tradițional, echipa Delegației EU în China comunică exemplar și în timp util, ante și post eveniment. Nu asta s-a întâmplat cu ocazia vizitei vice-președintelui executiv Timmermans, despre care nu a fost transmis niciun mesaj. Ce să se înțeleagă din aceasta? Ce defecțiuni au apărut în strategia de comunciare a Comisiei Europene sau în sferele de influență care domină politicile și interesele tot mai fracturate promovate de Uniunea Europeană.
Singurele întâlniri oficiale avute de Timmermans la Beijing, trecute total sub anonimat la Beijing, au fost cu trimisul special al Chinei pentru schimbările climatice, Xie Zhenhua, cu viceprim-ministrul chinez, Ding Xuexiang, cu Directorul executiv al Agenției Internaționale a Energiei, Fatih Birol, și cu președintele Universității Tsinghua, Wang Xiqin.
Crizele climatice globale și studenții
În cadrul discursului prezentat, ieri, la Universitatea Tsinghua din Beijing, Frans Timmermans a transmis “că criza climatică nu poate aștepta. Abordarea crizei climatice nu poate aștepta. Și cu cât așteptăm mai mult, cu atât devine mai scump, cu atât devine mai dificil și cu atât mai multă suferință veți vedea la nivel global”.
Vreme de câteva zeci de minute, Timmermans a vorbit despre efectele încălzirii globale, despre “încălzirea incredibilă a apei oceanului”, și “urgența acțiunilor climatice”. Dacă nu vor fi stabilite obiective clare la nivel global, dacă nu vor fi îndeplinite obiectivele Acordului climatic de la Paris, “nu vom reuși să ne protejăm copiii și generațiile viitoare”, pentru că, “sunt tată a patru copii și bunic a doi copii. Vreau să fiu un strămoș bun. Vreau să construiesc o lume mai bună pentru toate generațiile viitoare, indiferent unde cresc”.
Pe de altă parte, Timmermans a vorbit despre o criză în guvernarea globală de mediu, fapt care nu ar trebui să “distragă atenția de la responsabilitatea noastră colectivă globală”, câtă vreme țările G20 sunt responsabile pentru 80% din emisiile globale. “De aici va trebui să vină și o parte din soluție. Și da, pe baza unor responsabilități comune, dar diferențiate, dar totuși responsabilități”.
China consideră modelul climatic propus de UE:
„neștiințific, nedrept și irațional”
În fața unei săli înțesate cu câteva zeci de studenți, Timmermans a subliniat că “va trebui să facem ceea ce considerăm că este corect să facem pentru toată lumea, chiar dacă nu suntem siguri că ceilalți vor urma, cel puțin inițial”, acesta fiind “modul în care cred că Europa și China ar trebui să acționeze”.
Cu privire la ce “va trebui să facem” și mai ales cum, domnul Timmermans nu a fost destul de clar în mesajul său. Cu numai o zi înaintea mesajului, pe 2 Iulie a.c., în cadrul Forum Mondial pentru Pace (WPF) de la Beijing, China a transmis lumii că este imposibil să i se ceară să stabilească același preț la emisiile de carbon ca și în UE, deoarece prețurile celor două părți au fost stabilite în condiții de dezvoltare și obiective de emisii diferite. Iată de ce, China consideră că schimbările climatice și tariful pe carbon propus de UE sunt stabilite “neștiințific, irațional și incorect”.
Pentru a fi cât se poate de bine înțeles, șeful Centrului Național pentru Strategia privind Schimbările Climatice și Cooperare Internațională din China, Xu Huaqing, a declarat:
“Prețul carbonului este determinat de mulți factori, inclusiv de costul reducerii emisiilor, care include în mare măsură costurile forței de muncă. Diferența de venit pe cap de locuitor dintre China și UE, precum și diferența dintre prețurile carbonului, reflectă acceptarea de către China a costurilor sale de reducere a emisiilor și că prețul cartonului din China este rezonabil.”
În aceste condiții, acum, este imposibil să se ceară Chinei să stabilească același preț al carbonului la nivelul stabilit în UE, atingerea unui astfel de obiectiv (nivel) necesitând timp.
Disputele China – UE privind prețul carbonului au devenit contondente, câtă vreme pe piața națională chineză a fluctuat, de la începutul anului 2023, în jurul valorii de 55 de yuani (7,72 USD) pe tona de CO2, în timp ce prețul mediu pe piața carbonului din UE este de aproximativ 80 de euro (85,71 USD) pe tona de CO2.
Mai mult, autoritățile chineze consideră că și mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (CBAM) propus de UE este unul „neștiințific, nedrept și irațional”, Xu Huaqing susținând că relocarea emisiilor de dioxid de carbon este preocuparea majoră mecanismului CBAM promovat de UE, mecanism care nu este aliniat cu modul în care China înțelege operarea unei piețe a carbonului. În aceste condiții, modul de reglementare a pieței carbonului din UE, cu multiple deficiențe, nu poate fi transferat țărilor în curs de dezvoltare, a subliniat Xu.
Din nou la Timmermans și retorica paralelă cu realitatea
În mod firesc, prim-vicepreședintele Comisiei Europene trebuia să cunoască poziția oficială a Chinei pe tema emisiilor de carbon, chiar dacă a fost reiterate cu doar câteva zeci de ore înaintea discursului prezentat la Universitatea Tsinghua. Dacă ar fi fost avizat, Timmermans nu ar fi vorbit zeci de minute despre realizările UE în domeniul deducerii emisiilor, despre menținerea angajamentelor climatice, despre obiectivele pentru anii 2030 și 2050. În China, Timmermans nu a vorbit unor europeni tot mai puțin educați, tot mai puțin racordați la realitatea globală, în care o mare parte a lumii refuză să trateze oamenii și viața ca pe o permanentă afacere din care cei puțini să se îmbogățească, iar cei mulți să devină tot mai săraci, “deși, astăzi, emisiile pe cap de locuitor ale Chinei sunt cu aproximativ o treime mai mari decât cele ale UE” (Timmermans).
Dacă echipa plătită de Comisia Europeană din banii contribuabililor europeni ar fi înțeles această realitate, Timmermans nu ar mai fi transmis, ieri, că:
“Tarifarea carbonului este recunoscută pe scară largă ca fiind cea mai rentabilă politică de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În locuri din întreaga lume unde sunt operaționale piețe robuste ale carbonului. Acestea au asigurat reduceri ale emisiilor prin schimbări comportamentale și tehnologice și au accelerat inovarea. De asemenea, crește veniturile pentru tranziția verde.”
Nici măcar experiențele de succes ale UE, prezentate de Timmermans, nu au cum să fie un exemplu pentru auditoriul chinez, pentru industria, economia și piața chineze, care urmăresc să funcționeze, să asigure locuri de muncă și venituri pentru un număr tot mai mare de angajați.
“Permiteți-mi să vă ofer mai multe cifre din experiența UE. Am introdus un plafon pentru emisiile din industriile care sunt responsabile pentru aproximativ 40% din emisiile noastre de gaze cu efect de seră, în principal energia și industria grea. În cadrul acestui plafon, emisiile de carbon pot fi comercializate. Din 2005, emisiile industriilor acoperite au scăzut deja cu aproximativ 35 %. Plafonul va scădea cu 4,3 % în fiecare an. Comercializarea certificatelor de emisii în UE a generat deja venituri de peste 140 de miliarde EUR”, a declarat Timmermans, fără să explice în mod realist efectele sociale generate de aceste experimente economice.
Totuși, Timmermans a subliniat că “cetățenii, întreprinderile mici și mijlocii, toți oamenii din Europa s-au luptat să-și plătească facturile la energie. Adică, am văzut prețuri la energie pe care nu le-am mai văzut până acum și a fost o perioadă foarte dificilă. Trebuie să recunosc acest lucru. Și, desigur, un moment ca acesta duce, de asemenea, la tensiuni politice și la oameni care spun: „Ei bine, în asta, chiar trebuie să trecem prin toate aceste schimbări în aceste circumstanțe dificile?” Iar răspunsul a fost de fapt un „da” copleșitor, pentru că au văzut care sunt prețurile energiilor regenerabile. Erau mult, mult mai mici decât prețul combustibililor fosili la acea vreme”.
Evident, Timmermans trăiește în globul de sticlă de la Bruxelles, cu un salariu de câteva zeci de mii de euro lunar, având puține motive de îngrijorare pentru experimentele energetice la care sunt supuse țările Uniunii Europene, fără să fie consultate, fără ca europenii să aibă un cuvânt de spus, pentru că singurele care contează sunt multinaționalele din industria energiilor regenerabile, extrem de constisitoare.
Câteva lecții de la Bruxelles
Nu în cele din urmă, vice-președintele CE a găsit de cuviință că este în măsură să câteva sfaturi de ordine internă, o eroare strategică în dialogul cu China, mai ales pe teritoriu chinez. Această atitudine, specifică modelului de gândire euro-atlantic impus de americani în comportamentul birocraților de la Bruxelles, arată că Frans Timmermans nu este nimic mai mult decât un alt înalt funcționar European care nu înțelege că în afara spațiului UE … nu te mai găsești în UE. Această meteahnă a lecțiilor date la export, în condițiile unei incapacități acute de a rezolva propriile probleme și crize, a fost preluată de la americani, așa încât europenii, inclusiv cei din Est, au devenit experți în dat lecții, niciodată în a soluționa probleme și crize. Ba, dimpotrivă!
Acolo, pentru că în majoritatea guvernelor țărilor membre UE și NATO din Europa de Est sunt promovate marionete, prin încălcarea democrației reale, SUA și Comisia Europeană au căpătat convingerea că se pricep la orice, că se pot exprima pe orice subiect, că pot da sfaturi și emite soluții.
În ciuda competențelor demonstrate la nivelul Uniunii Europene, la nivelul țărilor membre, un singur aspect nu reușesc să înțeleagă oficialii Comisiei Europene, Parlamentului European: China nu este membră UE și nu acceptă sfaturi. Cu atât mai puțin de la cei care, mandate la rând, nu au reușit să convingă că pot respecta dialogul, democrația și parteneriatul pe principii de egalitate.
