Preşedintele jucător sfidează China

În timp ce marile puteri europene caută să intre în graţiile celui mai dinamic actor mondial al ultimilor ani, am numit aici China, România, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, demonstrează încă o dată că la nivel diplomatic nu ştie nici măcar să tacă inteligent, dacă tot nu are nimic mai bun de făcut. Guvernul de la Beijing, graţie relaţiilor diploma­tice de peste 60 de ani şi a cooperării economice din anii ’70-’80, continuă să considere România un partener pri­vilegiat. Însă toleranţa şi îngă­du­in­ţa tradiţională chineză nu asumă derapaje total lipsite de diplomaţie, veni­te de la cel mai înalt nivel în stat.

În fond, împotriva cui şi-a îndreptat preşedintele Băsescu remarca tendenţioasă prezentată miniştrilor români care nu ar trebui să cadă „în plasa unei poveşti de genul să luăm nişte bani din China”? Cât şi mai ales ce informaţii deţine preşedintele de este atât de levitant cu privire la relaţia diplomatico-economică dintre România şi China? Cu certitudine că informările pe care preşedintele Băsescu le primeşte la Cotroceni evită să vorbească de miile de km de autostradă construite în China în ultimii cinci ani, de miile de km de linie ferată de mare viteză, fără să mai spun de faptul că, deşi reclamă că este o ţară în curs de dezvoltare, cu mari probleme economice şi sociale, China are o rezervă valutară de peste 2,5 trilioane USD şi investeşte alte câteva zeci de miliarde în întreaga lume. Toate aceste date, succinte, fac din Beijing capitala mondială a mari­lor decizii strategice, chiar dacă SUA se străduiesc să rămână importante în zona Asiei prin forţa militară, graţie tensiunilor din peninsula coreeană.

Strâns legat de incapacitatea de a produce soluţii reale pentru ieşirea României din criza economică, preşedintele nu conteneşte să fie glumeţ, să fie ironic. O atitudine care seamănă cu ipostaza vulpii pentru care strugurii sunt acri. Iar cum China nu găseşte motive să bată la uşa României, preşedintele Băsescu se zgâieşte la Himalaya din postura unui bichon isterizat de faptul că nimeni nu-l mai bagă în seamă. Izolarea şi antipatia faţă de România, generată şi de lipsa de tact diplomatic al pre­şe­dintelui Băsescu, riscă să de­pă­şească graniţele Europei, devenind o emblemă cunoscută până în Ex­tre­mul Orient. O izolare evidentă fie şi numai lecturând presa asiatică, unde doar graţie echipelor de fotbal înscrise în Liga Campionilor des­co­peri menţiuni despre România.

În fond, ce a ironizat preşedinte­le României în şedinţa Guvernului de la Bucureşti? Faptul că puterile UE au acceptat în 2010 investiţii chi­neze pentru dezvoltarea gigantului aeronautic Airbus şi în domeniul nuclear (Franţa) sau contracte de

5 miliarde USD vizând domeniul ener­giei, auto şi aeroportuar pe segmentul cargo (Germania), pentru Traian Băsescu, China nu prezintă interes. La fel cum lipsit de importanţă este faptul că, în turneul întreprins de preşedintele Hu Jintao, în noiembrie trecut, în Europa, China a dezvoltat proiecte de alte 5 miliarde USD în Grecia, a semnat finanţarea unei autostrăzi în Polonia, apoi un uriaş proiect industrial cu 8.000 de locuri de muncă în Irlanda, iar un alt contract de un miliard USD a fost semnat cu Italia pentru construcţia unui terminal cargo pe aeroportul din Roma. Intenţiile declarate ale Chinei, pe relaţia cu Europa, se ridică la peste 100 miliarde USD în ur­mă­to­rii 4 ani, în prezent fiind de aproxi­ma­tiv 40 miliarde de dolari. La toate acestea se adaugă contractele semnate cu parteneri din Turcia, Macedonia, Marea Britanie, Portugalia, Ungaria şi de dată recentă cu Spania (5,5 miliarde USD).

În evoluţia firească a politicii externe româneşti, prostia şi orgo­liul au făcut ca România să nu fie prezentă la timp şi efectiv pe lista nici unui mare eveniment geo-politic strategic. Marginalizată până şi în clubul UE 27, la nivel de politică de stat România se vede din afara ţării ca un bolnav incapabil să răspundă fie şi numai la stimulii de autoconservare a relaţiilor de prietenie poli­tice, atâtea câte au mai rămas. Dar în izolarea tot mai accentuată la care supune ţara, preşedintele Traian Băsescu este generos, asumându-şi responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în spaţiul Schengen. Această asumare este echivalentă cu impactul explorărilor Lunare chineze, din ultimele luni, asupra ţăranului român tot mai dezinteresat să facă faţă globalizării. Adică zero! Şi în timp ce China se pregăteşte să aselenizeze în 2014, România apreciază la nivel oficial că FMI este unica soluţie.

Text publicat iniţial AICI, la 7 ianuarie 2011

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România - China și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.