Dacă nu sunt aşa cum şi-au dorit, rezultatele alegerilor locale generale din Republica Moldova par să trezească în partidele şi susţinătorii pro-europeni sentimente curioase. De câteva ore, de când candidatul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a luat prima opţiune în primul tur pentru alegerea primarului capitalei Chişinău, presa democrată (!?!), politicienii din arcul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), însoţiţi de un cor analiştii aliniaţi, se înscriu într-o realitate ciudată. O realitate în care nu ştiu să piardă, contrazicând voinţa electoratului. Cu alte cuvinte, democraţii de la Chişinău sunt cei mai anti-democraţi când vine momentul să le scape puterea din mână. Nu voi face aici o listă cu titlurile care editorii asfixiază paginile electronice ale presei din Republica Moldova, titluri care se regăsesc complet în “De ce Dodon este un pericol pentru Chişinău!” (timpul.md). Voi încerca doar să nu mă las convins de aceste reacţii lipsite de maturitate şi onoare venite din partea unor evident frustraţi şi lipsiţi de satisfacţia puterii. În fond, ei jignesc opţiunea de vot a moldovenilor, iar eu, personal, cred că la nivel de prestaţie şi onoare, Republica Moldova poate şi trebuie să poată mai mult la nivel politic.
La fel ca şi nefericitul Mircea Geoană, Dorin Chirtoacă a ţopăit numai o noapte, apoi, în zori, în faţa rezultatelor parţiale, a gustat din amărăciunea unei înfrângeri la fel de parţiale. Pentru că, nu-i aşa, este posibil un tur II, dacă candidatul PCRM, Igor Dodon, nu va lua 50% din voturile din Chişinău. La cei puţin peste 30 de ani ai săi, Chirtoacă se trezeşte la realitate, odată cu toată AIE, aflată la guvernare. Numai că duşul rece al alegerilor de duminică este unul la copcă, rusesc, câtă vreme comuniştii au învins în marile oraşe ale Republicii Moldova. Asta vorbeşte nu despre capacitatea comuniştilor moldoveni de a convinge electoratul, ci despre incapacitatea celor din AIE (Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal şi Partidul Democrat din Moldova) de a se face înţeleşi şi credibili. Chiar dacă au câştigat în 20 de raioane, cei din AIE gustă lecţia amară de la Chişinău, pentru că se ştie, alegerile în Republica Moldova se dau în capital, acolo unde se află jumătate din populaţia republicii. Şi mai este ceva extrem de important. Un fenomen care scapă din vedere şi simţul realităţii inclusiv analiştilor şi politicienilor de la Bucureşti. Este vorba de faptul că până şi partidele comuniste au dreptul la viaţa politică.
Indiferent care va fi rezultatul final al votului pentru primăria generală Chişinău, lipsa de maturitate a celor din AIE şi a celor care le construiesc (prost) imaginea şi intenţiile, rămâne un puternic semnal de alarmă. Fără complicate filozofii, democraţia înseamnă demnitate chiar şi atunci când pierzi. Se pare că mica ţară românească de la stânga Prutului, la nivel de clasă politică, a tras mult prea mult cu ochiul la clasa politică de la Bucureşti.
P.S. – La ora la care scriu aceste rânduri, Igor Dodon are 52,80% iar Dorin Chirotoacă 42,88%.
