„Apogeul relaţiilor româno-chineze a fost „reprezentat” de un eşec. Şi anume: eşecul canalului de comunicare românesc, care să faciliteze ceea ce literatura internaţională numeşte „Sino-American repprochement”, „apropierea chino-americana”,” a explicat lect. univ. dr. Mihai Croitor, în cadrul unei discuţii pe tema „Dej şi Declaraţia de Independenţă din 1964. PMR între Moscova şi Beijing”.
Cum a ratat România o şansă imensă
„Relaţiile sino-române au crescut în intensitate după 1964, pentru ca în 1970 – 1971 să ratăm o şansă imensă. Nixon a instituit două canale: unul pakistanez, unul românesc. Deşi Beijing ne-a comunicat faptul că este dispus să primească un emisar al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, noi am transmis cu întârziere acest mesaj.
Pakistanezii l-au transmis înaintea noastră şi, drept urmare, canalul pakistanez este considerat responsabil pentru această apropiere chino – americană şi pentru vizita secretă a preşedintelui american Richard Nixon, în februarie 1972. Tind să-l contest pe Henry Kissinger, care în cartea „White House Years” susţine că acest canal românesc a fost considerat de către americani ca un „back-up channel”, ca un canal secundar. Nu, nici pe departe. El acreditează ideea potrivit căreia China nu avea încredere în români, ci mai degrabă în pakistanezi. Atunci de ce a transmis românilor? Sigur, rămâne întrebarea „De ce nu au transmis americanii în timp util această informaţie?”
Cum a început depărtarea României de China
În cadrul Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român (PMR) de la Bucureşti, din 20-28 iunie 1960, Kremlinul solicită organizarea unei consfătuiri a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Cu acest prilej, delegaţia chineză este atacată puternic din perspectiva deviaţiilor ideologice pe care le promova.
Dej se alătură corului contestatarilor chinezi conduşi de Hruşciov. Ulterior, la 2 august 1960, el trimite şi o scrisoare acidă către Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez, sancţionând atitudinea delegaţiei chineze prezente la Bucureşti.
De asemenea, în scrisoarea din 3 martie 1962 transmisă Beijingului, liderii PMR recurgeau la „un aspru rechizitoriu asupra comportamentului delegaţiei chineze în cadrul sesiunii Consiliului Păcii de la Stockholm, din decembrie 1961”.
Texzul integral pe HOTNEWS.RO
