Indiferenţa la fel ca somnul raţiunii naşte monştri, iar România se află din nou la o cumpănă a istoriei recente. La 22 de ani de la acel 22 Decembrie ‘89, românii sunt îndemnaţi de la cel mai înalt nivel al statului să fie laşi, să fugă de răspundere, să accepte umilinţa non-combatului, potrivit prostului proverb despre „capul care se pleacă iar sabia nu-l taie”! Preşedintele Traian Băsescu asta ne învaţă de ani de zile, iar acum a făcut politică de stat din a fugi din faţa responsabilităţilor. Pentru că preşedintele Traian Băsescu vrea să reducă românii la nivelul acelui popor vegetal blandian, în care este suficient dacă liderul gândeşte.
Istoria contează pentru cei care o cunosc şi o înţeleg, restul este filozofie de butonieră pentru cei care se îmbată respirând citate în faţa unui popor abulic, incapabil să înţeleagă că ziua de mâine depinde de acţiunea de azi, din fiecare zi, nicidecum de lipsa implicării, participării lucide şi consecvente. A îndemna un popor să nu participe la viaţa publică, la deciziile statului în momentele electorale se traduce prin trădarea interesului naţional, în condiţiile jocului democratic. Iar trădarea este promovată şi predată azi drept lecţie despre virtute şi onoare. Nici nu se poate altfel câtă vreme cel care pozează în mentorul naţiunii este întâiul trădător, întâiul iresponsabil.
Dacă Traian Băsescu era un simplu căpitan de vas, undeva pe o mare la fel de agitată cum este România azi, era de mult timp aruncat peste bord sau s-ar fi auto-izolat în propria cabină, de teama subalternilor conştienţi că vajnicul comandant îi îndreaptă spre moarte. Dar Traian Băsescu este preşedintele României, fie el suspendat, iar din această postură predă românilor, tinerilor în special, lecţia trădării, iresponsabilităţii, implicării murdare, participării prin şmecherie.
Democraţia este sistemul care permite idioţilor să acceadă la putere în condiţiile neimplicării responsabile a societăţii în jocul politic. Traian Băsescu, alături de toţi cei care se luptă azi să convingă românii să nu participe la Referendumul de duminică, este exponentul unei clase politice care a adus prea mulţi români în situaţia de a nu le mai păsa de România, pentru că oricine accede la putere face la fel. Iar agitatul guvern Ponta nu a reuşit să lanseze măcar o speranţă că poate fi altfel. În condiţiile unui mediu viciat, în care totul este distrus de dragul luptei pentru putere, aş putea găsi câteva explicaţii pentru aceasta, însă duetul Ponta – Antonescu nu sunt nici ei pregătiţi, dispuşi mai ales, să ofere o altă variantă de a face politică. Şi nu simt că au convins românii că dincolo de Traian Băsescu, România are multe alte şi grave probleme, motiv pentru care trebuie să iasă la vot, pentru a lămuri măcar o problemă.
Dincolo de situaţiile evident logice, absenţa la referendumul de duminică poate fi considerată o abdicare de la sistemul democratic, o fugă din faţa realităţii. O dezertare iniţiată şi coordonată de un ofiţer al armatei române, care devine astfel trădătorul reperelor democratice, nu doar a celor morale de care s-a lepădat în numeroase rânduri. Şi nu mă miră că intelectualii reper ai României de azi au devenit promotori ai dezertării. Pentru că ei, la fel ca şi preşedintele, de 22 de ani s-au scăpat în capul poporului român de câte ori au vrut, până când perversitatea şi labilitatea în faţa valorilor a ajuns să nu le mai fie suficientă. O variantă originală de manifestare democrată, similară tăcerii şi acceptării tragediilor comuniste de care sunt mânjiţi prin indiferenţa de atunci, care revine acum mai murdar în prezentul şi viitorul fiecărui român.
REFERINŢE >>>
Ultima săptămână cu suspendatul Traian Băsescu
Presa din Republica Moldova transformată în agent de propagandă
Adio, domnule MRU!
“Inacceptabila” Românie din bătălia politică germană
China ştie de suspendarea preşedintelui Băsescu
Preşedintele Traian Băsescu suspendat a doua oară din funcţie
