COMENTARIU | Iartă-ne, Grigore!

Grigore VieruSe închide deja Ianuarie şi anul acesta. Frământat de ale mele şi parcă mai puţin ajutat de alţii ca altă dată să nu uit, am trecut peste trecerea lui Grigore Vieru, întâmplată la 18 ianuarie 2009. Eram la Bucureşti şi vestea, ţin mine, m-a găsit în apropiere de Gara de Nord, acolo unde timpul vine şi pleacă luând cu el oameni, gânduri, destine, doruri …

Am căutat argumente şi în presa de la Chişinău, pe care o urmăresc cu interes, să găsesc motive pentru a mă certa mai tare pentru memoria-mi atât de scurtă. Dar n-am găsit suţinere suficientă. În „Timpul” doar două titluri: „Când vom avea un monument al lui Grigore Vieru?”, pe 24 ianuarie, şi „Se caută un loc pentru monumentul lui Grigore Vieru”, ceva mai zilele trecute, pe 29 ianuarie. În „Jurnal”, un titlu: „Patru ani fără poetul Grigore Vieru” … în presa de la Bucureşti, doar bătăliile care duc România spre niciunde. Fireşte, nimic nu poate fi o scuză pentru că uit de cei pe care am avut norocul să îi întâlesc, să le vorbesc şi să-i privesc în ochi.

Scriam în urmă cu un an, la adunarea celor trei ani fără îngerul slovelor basarabene, că „în presa de azi de la Chişinău descopăr relatări subţiri, aproape “proteviste”, procese verbale, rememorări ale accidentului care a dus la moartea geniului Grigore Vieru, răfuieli cu trecutul în numele celui care a fost un pacifist din convingere, un luptător prin formaţie. Nimic însă despre personalitatea, opera, dimensiunea făcătorului de bine sufletului românesc de pe ambele maluri ale Prutului, prin scris. E semn că şi la Chişinău se face presă de pripas, că nici cei care au părul cernit nu mai au sufletul la locul potrivit …” (Trei ani fără Grigore VIERU)

Mai aminteam şi de bunul şi curajosul Andrei Vartic (21 octombrie 1948 – 2 iunie 2009), plecat repede, la nici şase luni, să îl prindă din urmă pe Vieru, să caute la Porţile Cerului un înger păzitor mai bun pentru Basarabia şi România. Şi cine putea să spună mai bine despre Vieru, mai apăsat şi mai frânt în iubirea lor frăţească, decât Adrian Păunescu (20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010), şi el trecut, şi el un fiu al pământurilor româneşti basarabene:

Iartă-ne, Grigore !

Se-ntunecă pământul şi lăcrimează cerul
Se-ndoliază fraţii şi mamei îi e rău
Trec lumânări aprinse spre Rai la Chişinău
Bat clopotele-n Ţară la moartea lui VIERU

Defapt pe cine pierdem? Noi nici nu ştim prea bine.
În vălmăşagul lumii isteric şi corupt
Adevărata Ţară se află de desubt
Cu marii morţi pe care-i uităm fără ruşine.

Mai că ieri Vieru venea la noi acasă
Şi ne purta de grijă cu sufletul lui bun
Şi în zadar cuvinte în cinstea lui se spun
Cel prigonit în viaţă, de viaţa lui se lasă.

Îngheaţă parcă focul pe toate-aceste vetre
Pe unde El, Divinul, a suferit nedrept
Cînd Iudele zdrobindu-i şi cap, şi scris, şi piept,
Pe străzi şi în ziare au dat în el cu pietre.

Cinstit şi vulnerabil, dar neîncercat de teamă
Siberia sfidând-o c-un pâlpâit plăpând
El ţara lui întreagă purtânduşi-o în gând
Când era suprem întrânsa ca-n propria lui mamă

Şi totuşi n-are nimeni o simplă remuşcare
Pentru calvarul zilnic al marelui Poet?
Şi totuşi n-are nimeni o urmă de regret
Că prea urâtă-i viaţa şi prea absurd se moare?

Drogaţi de bătălia puterii şi a pâinii
Bolnavi de egoismul abject şi diavolesc
În ură şi-n trădare copii noştri cresc
Mai oameni decât omul or să ajungă câinii!

În cel ce pleacă astăzi din strâmba noastră lume
A lăcrimat o ţară şi s-a ascuns un neam
Şi eminesciana pereche rîu şi ram
Îl ştie după nume şi-nvaţă să-l rezume

Se află în morminte o Românie-ntreagă
Şi am rămas deasupra nevrednici noi cei vii
Şi ne e dat blestemul să nu-i putem găsi
Decât în nişte lacrimi care de ei ne leagă

S-a întunecat pământul şi lăcrimează cerul
Românii plâng plecarea poetului divin
Şi semne dinspre casă, şi din morminte vin,
Acum spre Eminescu a şi pornit Vieru.

Nefericită vremea noroaielor majore
Din nou se-aşează vamă şi graniţă-ntre fraţi
Aşa că pentru drumul pe care-ai să-l străbaţi
Îţi murmurăm adio şi iartă-ne, Grigore…

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Republica Moldova, România, România - R. Moldova, Video. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns