COMENTARIU | Pasiunea anti-sovietică şi problemele europene

Este evident că mecanismele de analiză din Palatul Cotroceni suferă de o inacceptabilă defazare spaţio-temporală de la realitate. Cel puţin aşa arată mesajele pe care Preşedinţia României le lansează, descoperind parcă, abia acum, că protejatul de la Chişinău, Vlad Filat, a căzut la examenul de „coabitare”. Surprinzător este cum un fost ministru de Externe, Cristian Diaconescu, intră într-un joc al declaraţiilor care nu vizează doar Cotroceniul, implicându-se direct şi nejustificat în decizia politică a Republicii Moldova, afectând şi aşa şubredele relaţii estice.

După căderea Guvernului de coaliţie condus de Vlad Filat, în urma moţiunii de cenzură iniţiate de Partidul Comuniştilor, Republica Moldova îşi continuă mersul şchiop spre Uniunea Europeană folosind, într-un mod atât de firesc, metode de sorginte sovietică. Ar fi o naivitate să ai pretenţiile unui comportament democratic liniar de la un stat zdrobit, reinventat politic şi cultural până în măduva oaselor pe fostul model al URSS, apoi zvântat la umbra a numai 22 de ani de pseudo-democraţie şi pseudo-libertate. Dacă România, mult mai ferită de presiunea sovietică, nu reuşeşte să se desprindă de metodele totalitare, în ciuda calităţilor de membră a NATO şi UE, cum să poţi cere un asemenea comportament politicienilor moldoveni? Dar, poate tocmai acest limbaj politic comun determină Preşedinţia României să lanseze mesaje inoportune în jocurile şi negocierile de la Chişinău.
Potrivit consilierului Cristian Diaconescu, „re-sovietizarea Europei de Est este în plină derulare (…) în contextul actual din Republica Moldova, Bulgaria şi Ucraina”, motiv pentru care „autorităţile române ar trebui să fie foarte atente la politica externă şi la relaţiile cu partenerii săi strategici”. Este o declaraţie care implică România dincolo de decizia Parlamentului, ca principală instituţie a statului, dar care face totodată aluzie la opţiunile pro-estice ale Guvernului Ponta. Vorbind într-un context mai amplu, potrivind evenimentele disparate din Republica Moldova, Ucraina şi Bulgaria, consilierul prezidenţial reia o temă lansată de fostul secretar de stat american Hillary Clinton potrivit căruia, în estul Europei, se poate discuta de existenţa unui fenomen de re-sovietizare. Folosind sperietoarea sovietică, prezentă extrem de puţin în memoria votanţilor Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE) de la Chişinău, chiar dacă liderii acesteia o cunosc la nivel de experienţă personală, Cotroceniul se adresează … nimănui. Electoratul AIE, la fel ca şi cel ieşit în stradă la Sofia, este în majoritate născut cu puţin înainte sau după momendul căderii blocului comunist. Prin urmare, acţiunea Cotroceniului este cel mult o analiză defectuoasă a realităţilor unui stat vecin, fie el şi atât de apropiat cum este R. Moldova. Deconectarea de la traiectoria europeană a Republicii Moldova este folosită mai apăsat, în aceste zile, drept pretext pentru a justifica valabilitatea unei alianţe care şi-a dovedit falimentul economic şi politic, dar care este necesară, indiferent de rezultate, pentru a cauţiona activitatea multor jucători la bursa de imagine a Uniunii Europene.
Ce nu se observă în declaraţiile fostului ministru de Externe, Cristian Diaconescu, sunt tocmai cauzele care au condus la falimentul proiectului AIE la Chişinău sau a guvernului condus de Boiko Borisov, la Sofia, şi anume problemele de ordin economic şi corupţia. Văzut şi mai de aproape, sunt aceleaşi motive care au stat la căderea guvernelor Boc şi Ungureanu. Neîncrederea în guvernarea politică face posibilă instabilitatea internă atât la Sofia, cât şi la Chişinău, acolo unde preşedintele Băsescu a mai ratat un proiect personal. Prin urmare, rămâne de văzut dacă în laboratorul de analiză politică internă şi externă al preşedintelui Traian Băsescu se munceşte exclusiv pe bază de ochelari de cal, vederea periferică fiind o chestiune prohibită.
Promovarea marotei sovietizării spaţiului est-european, cel puţin la nivel de politică de secol XXI, este o demonstraţie a incapacităţii de a aplica soluţii general valabile la probleme locale, specificul est-europen fiind unul de sorginte ceva mai coruptibil şi mai puţin consecvent în faţa rigorilor. Apoi, haideţi să acceptăm această absurdă teorie a re-sovietizării care pare să fie o „plasă de siguranţă” pentru incapacitatea de a alinia prin forţe interne o ţară, fie ea România, Bulgaria sau Republica Moldova, la regulile democratice vest-europene. Şi apoi, din matrioşka istoriei, poate rezulta această re-sovietizare pentru estul Europei în alte condiţii decât cu acceptul şi complicitatea, deja probate istoric, a ţărilor occidentale?

REFERINŢE >>>
COMENTARIU | Republica Moldova. Punct şi de la capăt!
COMENTARIU | Doi paşi înapoi, pentru viitorul R. Moldova
COMENTARIU | Premierul Vladimir Filat, la ruleta rusească
COMENTARIU | O vizită pe malul celălalt

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Republica Moldova. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.