Analiză Stratfor de George Friedman
China a devenit o metaforă. Aceasta reprezintă o anumită fază de dezvoltare economică, reprezentată de salariile mici, apetitul străin pentru investiţii şi o dezvoltare haotică şi dezordonată, la scară uriaşă, dar profund viciată. Măreţia sa a dat naştere la defecte, iar defectele au contribuit la crearea măreţiei.
Naţiunile se ridică şi se prăbuşesc, diferite fiind doar durata şi rapiditatea prăbuşirii. China a urmat o perioadă lungă, în condiţiile în care aceste lucruri au funcţionat vreme de peste 30 de ani. Ţara va continua să existe şi poate prospera, dar această eră de dezvoltare a China – creşterea cu salarii mici pentru a cuceri pieţele globale – se termină pur şi simplu, pentru că acum există alte naţiuni cu salarii chiar mai mici şi cu alte avantaje. China va trebui să se comporte diferit faţă de modul în care o face acum, şi, astfel, alte ţări sunt gata să-i ia locul.
Remodelarea ordinii internaţionale
De la Revoluţia Industrială, au fost întotdeauna ţări în care avantajul comparativ în comerţul internaţional a fost înrădăcinat în salariile mici şi o forţă de muncă de mare. În cazul în care aceste ţări pot valorifica avantajele lor, se pot transforma în mod dramatic. Aceste transformări, la rândul lor, conduc la reorganizarea structurilor de putere la nivel mondial.
Karl Kautsky, un socialist german de la începutul anilor 1900, a scris: „O jumătate de secol în urmă, Germania a fost o ţară mizerabilă, nesemnificativă, în condiţiile în care puterea ei este comparată cu cea a Marii Britanii din acea vreme; Japonia era comparată cu Rusia în acelaşi mod. Este imaginabil ca, în termen de 10 sau 20 de ani, puterea relativă să rămână neschimbată?”
Lenin, de asemenea, a văzut aceste schimbări, apreciindu-le atât progresiv şi în cele din urmă revoluţionar. Când Kautsky şi Lenin au descris lumea, au făcut acest lucru pentru a o schimba. Dar lumea s-a dovedit dificil de schimbat. (Este o ironie faptul că două dintre cele patru ţări membre BRIC au fost sau sunt încă sunt ţări comuniste).
Atunci când nu se află în chinurile unui război, comerţul remodelează ordinea internaţională. După Al Doilea Război Mondial, Germania şi Japonia au renăscut din propria cenuşă, prin utilizarea forţei de muncă la un salariu redus, nu pentru a reconstrui doar economia, ci pentru a deveni mari puteri exportatoare.
Când eram copil, în anii 1950, „Made in Japan” însemna bunuri ieftine, de calitate inferioară. Până în 1990, Japonia a ajuns la un punct în care puterea sa economică s-a bazat pe produse „entry – level” alimentate cu salarii mici, dar cu o tehnologie avansată. Japonia a trebuit să schimbe marea creştere cu un set diferit de comportamente. China, la fel cum a fost Japonia înainte, se confruntă cu o tranziţie similară.
Procesul este plin de provocări. La începutul procesului, aceste ţări trebuiau să vândă clienţilor sărăcia lor relativă. Sărăcia le permitea să îşi vândă munca ieftin. În cazul în care procesul funcţionează, iar angajaţii sunt disciplinaţi, investitorii caută să profite de oportunităţi. La fel ca şi investitorii, antreprenorii locali prosperă, dar fac acest lucru în detrimentul lucrătorilor, a căror viaţă este grea şi brutală. Nu e vorba doar de munca lor, ci de modul lor de viaţă. În condiţiile în care calitatea de muncitor trece în sarcina fabricii, structura socială este sfâşiată. Dar, ruperea de realitate deschide uşa pentru o forţă de muncă mobilă, în măsură să profite de noile oportunităţi. Viaţa tradiţională dispare, în locul ei apărând eficienţa capitalismului. Cu toate acestea, muncitorii continuă să vină la fabrică, ştiind că faţă de răul din trecut, acum este mai bine decât a fost odată.
Imigraţia americană a fost construită pe această logică. Din dorinţa lor de a lucra, muncitorii au acceptat salarii mici pentru ore multe de muncă. Ei ştiau că viaţa le este grea, dar le era mai bine decât ar fi fost acasă. Aşa au nutrit speranţe mai bune pentru copiii lor şi, cu puţin noroc, pentru ei înşişi.
Pe măsură ce procesul se maturizeaza, salariile scăzute – realizarea de produse simple pentru piaţa mondială nu mai este la fel de profitabilă ca realizarea de produse mai sofisticate – iar rata de creştere încetineşte în favoarea profiturilor previzibile la bunuri şi servicii mai complexe. Toate naţiunile sunt supuse acestui proces, iar China nu face excepţie. Acesta este întotdeauna un moment periculos pentru o ţară. Japonia s-a descurcat bine. China are probleme mai complexe.
(VA URMA)
REFERINŢE >>>
STRATFOR | Identificarea succesorilor Chinei (2)
STRATFOR | Identificarea succesorilor Chinei (3)
VEZI ŞI >>> STRATFOR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez
