Analiză Stratfor
Societatea chineză este pe punctul unei transformări structurale, chiar mai profundă decât proiectul lung şi dureros de reechilibrare economică, pe care Partidul Comunist este nerăbdător să îl întreprindă. Populaţia Chinei îmbătrâneşte mai rapid decât este obţinută bogăţia, dând naştere unui mare dezechilibru demografic cu implicaţii importante pentru eforturile partidului de a transforma economia chineză şi de a-şi păstra puterea în următorii zece ani.
Două studii apărute în mass-media chineză evidenţiază diferite aspecte ale desfăşurării crizei demografice din China. Ministerul Educaţiei a informat, la 21 august a.c., că mai mult de 13.600 de şcoli primare au fost închise la nivel naţional, în anul 2012. Ministerul a indicat schimbarea dramatică a profilului demografic al Chinei pentru a explica închiderile pe scară largă a şcolilor, arătând că, între 2011 şi 2012, numărul eleviilor a scăzut de la aproape 200 de milioane, la 145 de milioane. De asemenea, a confirmat că, între 2002 şi 2012, numărul de elevi înscrişi în învăţământul primar a scăzut cu aproape 20%.
Raportul ministerului a fost prezentat la o zi după ce un articol apărut în Ziarul Poporului, publicaţie guvernamentală, a avertizat iminenta criză a securităţii sociale din China. Aceasta câtă vreme este aşteptat ca numărul vârstnicilor să crească de la 194 de milioane în 2012, la 300 milioane, până în 2025.
Partidul Comunist are în vedere adoptarea unor măsuri pentru a contracara, sau cel puţin pentru a limita, pe termen scurt, impactul schimbărilor demografice din societatea chineză. Pe de o parte, Partidul continuă să flirteze cu relaxarea „politicii unui singur copil” într-un efort de a creşte rata natalităţii. Cel mai recent, programul pilot a fost aplicat în Shanghai, unde s-ar permite cuplurilor cu un copil să aibă un altul. Pe de altă parte, Guvernul a propus creşterea vârstei de pensionare la nivel naţional de la 55, la 60 pentru femei, şi de la 60, la 65 de ani pentru bărbaţi. Dacă va fi implementat, acest proiect ar duce politica de pensionare a Chinei mai aproape de normele internaţionale şi ar întârzia o parte din presiunile social-financiare create de explozia numărului de pensionari dependenţi de pensiile de stat şi de îngrijirea propriilor copii.
Dar, chiar şi modificările radicale aduse „politicii unui singur copil” sau vârstei naţionale de pensionare nu ar genera decât soluţii temporare şi parţiale la problema schimbărilor demografice. Nu mai este clar dacă politica unui singur copil are un impact semnificativ asupra creşterii populaţiei în China. Rata scăzută a fertilităţii din China (1,4 copii la o mama, comparativ cu o medie de 1,7 în ţările dezvoltate şi de 2 în SUA), este o reflectare a luptei cuplurilor urbane de a face faţă costurilor de trai şi de educaţie, în creştere rapidă în multe oraşe din China.
De asemenea, creşterea vârstei de pensionare cu cinci ani va întârzia doar parţial inevitabilul. În acelaşi timp, situaţia se va lovi de opoziţia acerbă a unui important număr de angajaţi, printre care mulţi funcţionari publici. În ajustarea vârstei de pensionare, Guvernul riscă, de asemenea, agravarea crizei privind ocuparea populaţiei în creştere rapidă numeric, a absolvenţilor de facultate din oraşe, fără un loc de muncă. Mulţi dintre aceştia sunt în căutarea unui post urmărind pensionarea lucrătorilor vârstnici. În acest context, Partidul Comunist trebuie să cântărească atent ajustările de politică – orice modificare produsă într-o zonă fiind de natură să genereze tensiuni în altă parte a forţei de muncă.
Punctul crucial al problemei demografice chineze constă în faptul că, spre deosebire de Japonia, Coreea de Sud, Statele Unite şi ţările din Europa de Vest, populaţia Chinei va îmbătrâni înainte ca majoritatea să ajungă la nivelul veniturilor medii, să nu mai vorbim de venituri mari. Acest lucru este fără precedent în istorie, iar implicaţiile sunt cu atât mai imprevizibile, câtă vreme coincid cu un moment în care economia chineză este forţată să facă trecerea de la un model economic întemeiat pe exploatarea inepuizabilă a forţei de muncă ieftină, spre unul în care tinerii chinezi sunt aşteptaţi să susţină economia ţării în dublă calitate: de lucrători şi de consumatori.
O amânare temporară a crizei demografice va fi dificilă, dar posibilă în cadrul reformei, însă o soluţie pe termen lung ar fi mult mai la îndemână.
