NOTA EDITORULUI: Acest text face parte dintr-o serie în trei părţi privind interesele strategice ale Chinei în Asia Centrală şi în propria provincie autonomă nord-vestică Xinjiang-Uigură. În partea 1 (dezvoltată aici în două secțiuni) este vizată istoria Xinjiang ca “regiune tampon” în protecţia Chinei, zonă care o leagă de Eurasia. Această primă parte examinează, de asemenea, eforturile recente ale Beijingului de a se adapta “moştenirilor” din regiune la noile situaţii.
Dezvoltarea unor relații trans – eurasiatice
În discursul ținut la Astana, capitala Kazahstanului, la 7 septembrie a.c., președintele Xi Jinping încadra turneul său în efortul de a crea o „centură economic a Drumului Mătăsii” prin Xinjiang și statele învecinate din Asia Centrală, precum Uzbekistan și Turkmenistan. Tema reinstituirii rutei comerciale istorice a fost imediat susținută de liderii naționali și regionali din Xinjiang, care au subliniat rolul unic al regiunii ca pod de legătură pentru Asia de Sud și Centrală.
Într-adevăr, istoria Xinjiang ca rută comercială și zonă tampon de protecție se regăsește în interesele și politicile de la Beijing, mai ales ca Partidul pare să extindă interesele relațiilor comerciale cu Asia Centrală și pe uscat. Pentru Beijing, provocările și oportunitățile prezentate de Xinjiang sunt multiple: ca un coridor de transport energetic și o bază de resurse, provincia va fi esențială pentru eforturile de a industrializa interiorul și de a reduce expunerea Chinei la eventualele întreruperi ale aprovizionării prin Marea Chinei de Sud. În același timp, distanța la care se găsește Xinjiang, precum și problemele de securitate persistente legate de populația musulmană uigură din regiune, determină o limitare a viziunilor ambițioase trans-eurasiatice ale Beijingului privind dezvoltarea rutieră, feroviară și a sistemelor de conducte de transport.
Cu toate acestea, există deja un număr fără precedent de proiecte transfrontaliere în diferite stadii de dezvoltare. Multe, cum ar fi o zonă agricolă de comerț liber de-a lungul frontierei Xinjiang – Tadjikistan, se așteaptă să aibă un impact limitat pe termen lung. Altele, cum ar fi un lung coridor de transport pe uscat, care leagă Kashgar (zonă economică specială din 2010, devenită centru important de investiții coordonate de stat în Xinjiang), conectat de China cu Portul Gwadar din Pakistan, ar putea avea un rol geopolitic semnificativ, deși încă se confruntă cu constrângeri logistice, politice și de securitate majore pe termen scurt.
Una dintre cele mai promițătoare evoluții în transportul terestru vizează calea ferată China – Europa. La data de 17 iulie, a fost inaugurată linia de cale ferată de la Zhengzhou, capitala provinciei Henan, care este legată de cel mai mare furnizor pentru produsele electronice taiwaneze – Foxconn, din Hamburg (Germania). Se așteaptă ca în acest an să fie realiyate șase trasee dus-întors pe linia Zhengzhou – Hamburg, fiecare asigurând un transfer de produse electronice de aproximativ 1,5 milioane USD, spre Europa. Sunt necesare aproximativ 21 de zile pentru a ajunge pe continent pe calea ferată, în timp ce transportul maritim între China și Europa durează aproximativ cinci saptamani, plus – minus întârzierile aferente. Costurile transportului feroviar din interiorul Chinei spre Europa este cu aproximativ 25% mai mare comparative cu cel maritime, dar pentru companii precum HP (care au asigurat din anul 2011, transportul pe mare a laptopurilor produse la fabricile din Chongqing, pentru a le asambla în Europa de) și DHL (care acum asigură trenuri săptămânale expres pentru Europa, din Chengdu), beneficiile de viteză depășesc costurile suplimentare.
Comerțul în expansiune, provocările rămân
Guvernele din China și Kazahstan se așteaptă ca volumul schimburilor comerciale pe uscat, care trec spre Europa, să crească, în acest an, de la 2.500 unități 40 de picioare (unitate de măsură pentru containerele de marfă) la 7,5 milioane până la sfârșitul acestui deceniu, potrivit The New York Times. În cazul în care valoarea crește în același ritm, schimburile comerciale pe uscat între China și Europa ar putea ajunge la 4,5 miliarde USD – doar o mică parte din ansamblul comerțului China – Europa, dar una care va avea beneficii concrete în orașele interioare, vizate direct.
Cu toate acestea, eforturile de a dezvolta rutele de transport pe uscat către și prin Asia Centrală vor fi constrânse de distanțe, condițiile de relief, dar și riscurile politice și de securitate – nu doar în statele eurasiatice prin care vor trece, dar și în Xinjiang. Proiectul coridorului Kashgar – Gwadar va fi o țintă ușoară pentru separatiștii locali sau grupările jihadiste care au legături cu Mișcarea Islamică din Turkestanul de Est, regiunea Waziristan Xinjiang și Pakistan. Linia China – Europa va fi vulnerabilă la schimbările din politica rusă sau în relațiile Moscovei cu țările aflate de-a lungul rutei, în special cu Kazahstan, Belarus și Polonia. Provocări politice, geografice și de securitate similare vor complica un alt proiect mult discutat, cel al căilor ferate trans-asiatic (cunoscut sub numele colocvial Drumul Mătăsii de Fier), care leagă China de Europa prin Orientul Mijlociu.
Interesul tot mai mare al Chinei în Asia Centrală
Chiar dacă dezvoltarea legăturilor pe scară largă a transportului trans-eurasiatic este în cele din urmă constrâns, sprijinul Beijingului pentru astfel de proiecte arată, totuși, preocupările strategice mai largi ale Chinei. Ca un coridor de transport în Asia Centrală este puțin probabil să reprezinte mai mult de 5-7% din volumul comercial China – Europa, dar va sprijini obiectivul partidului de îndepărtare a limitelor (n.m. – a granițelor economice), cât de mult posibil, având în vedere dependența de comerțul maritim derulat pe Marea Chinei de Sud și de Est.
Asemenea conductelor de gaze naturale care vor traversa coasta Myanmarului până în provincial chineză Yunnan, ca potențial coridor de transport petrolier între Gwadar și Kashgar, calea ferată ar putea servi ca posibile rute de aproviyionare pentru arme, muniții și energie în cazul unei crize de securitate pe coastă. Cu toate acestea, privind această posibilitate, liderii Chinei nu sunt indiferenți, mai ales având în vedere moștenirea modernă a războiului și invazia venită de la Est.
Adaptare după STRATFOR: China’s Ambitions in Xinjiang and Central Asia
(VA URMA)
REFERINȚE >>>
STRATFOR | Ambiţiile Chinei în Xinjiang şi Asia Centrală (I)
