COMENTARIU | Ucraina, vechea tragedie a trădării occidentului

Evenimentele din Kiev seamănă cu Bucureştiul din 1990, cu Piaţa Universităţii, dar atât. Comparaţiile Iliescu – Ianukovich, mineri – bercuţi, Occident – Rusia sunt din alte scenarii, poate din cele în care urzitorii de confuzii au sau nu argumente în explicarea unui eveniment tragic: Ucraina nu este susţinută nici de SUA, nici de UE. Cel mai simplu argument este … tăcerea Germaniei. Altfel spus, jocul dus de acesta.

Tragedia de la Kiev vorbeşte despre realitatea democraţiei mondiale din anul 2014, nu doar din Ucraina sau din estul Europei. Democraţia suferă din cauza liderilor mondiali, fie ei americani sau europeni, pe fondul unor interese geostrategice care nu au avut NICIODATĂ în prim plan oamenii şi grija de oameni.

În tragedia de la Kiev, extinsă în zona de Vest, dar contestată vehement în zona de Est a Ucrainei (se poate citi astfel suportul pro european sau pro rus), se confruntă două lumi, două opţiuni, două tipuri de idei, însă niciuna dintre acestea nu au legătură cu LIBERTATEA. Libertatea este o chestiune pe care marile puteri ar trebui să o redefinească, de comun acord, pentru a se putea discuta în termeni rezonabili, câtă vreme avem cel puţin patru variante: occidentală, rusă, asiatică, arabă … În niciuna dintre variante omul nu se regăseşte dincolo de interesele puterilor politice şi militare.

În tragedia de la Kiev, România este absentă. Avem doar reacţiile consulare venite din partea Ministerului de Externe. Politicienii români, de la preşedinte, premier, comisii de politică externă din Parlament, sunt depăşiţi de realitate, poziţiile lor fiind ridicole. Prin comparaţie, Polonia, altă ţară la graniţa Ucrainei, se află în mijlocul negocierilor dintre puterea şi opoziţia de la Kiev. Trebuie constatat şi în acest caz, cum Polonia a impus în Uniunea Europeană termenul „instalatorul polonez” (ca efect al politicilor dure de negociere), în timp ce România continuă să orbecăiască la barierele Schengen. Sunt chestiuni care demonstrează pericolul la care România şi Republica Moldova sunt expuse în condiţiile trădării menifeste a occidentului, pe fondul unei Rusii tot mai ferme pe poziţiile sale, şi a unor clase politice imature.

Ucraina şi Belarus sunt linia de protecţie a Rusiei pe fontul de Vest, la confluenţa cu occidentul democratic şi liber. Dacă în cazul Belarus nu sunt probleme (regimul Aleksandr Lukasenko fiind unul asigurator pentru Rusia, dar totodată o dovadă a incapacităţii UE şi SUA de a interveni în numele libertăţii şi democraţiei), Ucraina rămâne o problemă care în aceste zile se tranşează, între VEST şi EST. Exerciţiul deja lansat al secesiunii este tot mai des invocat. Este un exerciţiu care odată aplicat la un stat cu 45 de milioane de oameni, va putea fi extins oricând unor ţări cu câteva milioane. Istoria a confirmat că negocierile nu ţin niciodată cont de jucătorii mici, chiar dacă vorbim de naţiuni.

Sancţiunile impuse de SUA şi UE sunt egale cu zero în raport cu realitatea din Kiev. Liderii lumii asumă cuvinte, locuitorii Kievului asumă gloanţe, numără victime, şi cine poate să spună că pe străzile capitalei Ucrainiene nu se află, printre protestatari, specialişti în diversiune trimişi de toate taberele care azi stau la negocieri prin telefon, invocând libertatea. Ucraina, din nefericire, este un exteriment al începutului de secol XXI. Unul din care politicienii lumii nu au timp să înveţe, preocupaţi fiind de jocurile de interese, în care, aşa cum am spus, oamenii devin cantităţi neglijabile. La fel ca în Siria, la fel ca în ţările Primăverii Arabe, acolo unde stabilitatea a fost înlocuită nu cu libertatea şi bunăstarea ci cu haosul, cu susţinerea taberelor beligerante. Altfel spus, marile puteri se confruntă pe teritoriu străin, victimele locale fiind pagube colaterale, în numele libertăţii.

PS – Acordul dintre puterea și opoziția de la Kiev, anunțat de puțin timp și care prevede organizarea de alegeri anticipate, nu asigură stabilitatea necesară Ucrainei. Lista participanților la negocieri:  preşedintele Ianukovich, trei reprezentanţi ai opoziţiei, miniştrii de Externe german şi polonez, și comisarul rus pentru Drepturile Omului, vorbește despre forța de aplicare imediată a unui armistițiu.

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Rusia. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.