Descopăr cum votantul român, cu precădere în spaţiul virtual şi în unele oraşe vest-europene, a înlocuit dezbaterea, dialogul, argumentul lucid cu ura şi încrâncenarea. Frustrarea şi îndârjirea nejustificată domină ultimele zile, total desprinse de realitatea obiectivă, de nevoile reale ale României. (Foto: gandul.info)
Cei care, de câteva zile, nu contenesc isteria unui vot neexprimat, nu mai sunt capabili să realizeze că au devenit masă de manevră în jocul politic al celor care cu adevărat au o miză în bătălia electorală. Profitorii acestui nou spectacol care pune o umbră pe imaginea României sunt deopotrivă în interiorul, cât şi în exteriorul ţării.
Proasta organizare şi lipsa de reacţie imediată şi oportună a Biroului Electoral Central în cazul blocajelor şi defecţiunilor apărute în câteva secţii din Europa, este, fără îndoială, o vină a organizatorilor alegerilor prezidenţiale 2014, mai exact a Guvernului Ponta. Dar, fără a minimaliza dreptul nimănui la exprimare, este exagerat să faci din mai puţin de 1% nemulţumiţi (cât reprezintă votul din diaspora) un scandal cât pentru restul de 99%.
Speriaţi să nu fie, din nou, acuzaţi trucarea alegerilor, pesedişii au preferat să nu intervină, deşi au primit semnale de alarmă la nivelul Ministerului de Externe. De aici, însă, până la a vedea români acceptând să fie actori într-o nouă acţiune de denigrare a României, este o situaţie dizgraţioasă.
În mediul online şi în presa partizană celor care se opun guvernului, România este prezentată, din nou, într-un mod deranjant şi exagerat. Atenţie, vorbim de România!
Convinşi că votul lor poate reprezenta „piatra din capul unghiului”, participanţii la spectacolele din faţa ambasadelor şi consulatelor româneşti au revenit, subit, la comportamentul lipsit de măsură şi decenţă, amintindu-şi, probabil că sunt români.
Indecenţa, abuzul, grobianismul, nu pot fi cauţionate de absolut nimic, nici măcar în numele democraţiei care revendică, în primul rând, decenţă. De aici, până la a-ţi declara şi manifesta ura faţă de una sau alta dintre părţile implicate în disputa politică este prea mult!
Românii, cu precădere cei din diaspora, de la care poţi pretinde măcar că au un exemplu societal evoluat, devoalează frustrări şi dorinţe de revanşă greu de explicat într-o lume normală. În 1990, de frica minerilor, îţi era frică să spui că votezi cu PNŢ şi PNL. La 25 de ani distanţă, situaţia pare să se repete, însă dacă eşti suspectat că optezi pentru PSD.
Modul aberant în care se comportă cetăţeanul român, oriunde este el pe Terra, trădează condiţiile educaţionale şi morale anarhice în care a evoluat societatea României. O societate frustrată, în care nici individul, nici autoritatea, nu mai cunosc măsura. De aici convingerea că adevărul absolut este o chestiune la purtător, iar dreptatea o face cel mai zgomotos sau mai tare. Chiar şi aşa, românii votanţi ar trebui să încerce să înţeleagă faptul că în timp ce ei ajung să se învrăjbească şi urască visceral pentru un candidat sau altul, politicienii se „urăsc” exclusiv în faţa camerelor TV. Altfel, interesele sunt transpartinice.
Şi încă o idee pe care o consider importantă: imaginile cu tinerii români urlând nestingheriţi „Libertate!” în faţa unei ambasade , unui consulat, unui mall sau a Ministerului de Externe, demonstrează nivelul de contact şi raportare obiectivă la problema reală.
REFERINŢE >>>
ALEGERI 2014 – Tratat de manipulare electorală românească
ALEGERI 2014 – Românul, în căutarea propriei revoluții
ALEGERI 2014 – Fragmentarea României
