Moldovenii au confirmat mai multă minte decât românii

Născuţi şi aparţinând unui spaţiu care a avut de suferit mult mai mult şi mai profund decât au suferit românii în perioada comunistă, locuitorii Republicii Moldova au ales, la 30 noiembrie, cu mai multă cumpătare şi detaşare în faţa sclipitoarelor oferte pro-europene. Pro-europenii se află la câteva voturi peste minimul necesar desemnării noului guvern, insuficiente, însă, pentru a impune singuri şi viitorul preşedinte. (Foto: Timpul.md)

În Republica Moldova, schimbul de generaţii nu are efectul înregistrat în România. Cel puţin dintr-un motiv pragmatic: în timp ce jumătate dintre basarabenii aflaţi peste hotare trăiesc în Europa, cealaltă jumătate se află în Rusia. Cu alte cuvinte, teama de comunism, furia la adresa politicii promovate la Moscova, nu pot fii (deocamdată) subiecte cu care să manipulezi decisiv electoratul, spre deosebire de România.

Apoi, aveţi în vedere şi o altă realitate. În timp ce moldovenii plecaţi în Uniunea Europeană sunt simplii angajaţi, în Rusia mulţi moldoveni au propriile afaceri, alegând să ceară şi să obţină cetăţenia Federaţiei. În aceste condiţii, este de înţeles pentru ce nu există o fractură între pro-europeni şi pro-ruşi, dincolo de jocul electoral.

Succesul pro-europenilor, clamat după alegerile din 30 noiembrie, este unul care ţine de aritmetică: PLDM, PDM şi PL au împreună 55 de locuri în Parlament, faţă de PSRM (revelaţia alegerilor) şi PCRM 46. Vorbim de rezultate parţiale. Altfel spus, pro-europenii pot impune singuri noul guvern (51 voturi), însă nu şi preşedintele, pentru care sunt necesare 61 de voturi din totalul de 101, potrivit Constituţiei moldovene.

Numărătoarea celor puţin peste 1,5 milioane de voturi exprimate merge greu în Republica Moldova. Iată de ce, la 40 de ore de la închiderea urnelor, încă nu există un rezultat final. Se numără greu, iar asta arată miza fiecărui vot care poate să aducă un loc în plus în Parlament, în urma redistribuirii.

Este evident că plecarea lui Igor Dodon din Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a fost o mişcare inteligentă, imaginea de comunist pro-rus a lui Vladimir Voronin fiind o piatră care atârnă excesiv pe imaginea politică moldovenească. La cinci ani de la pierderea puterii, forţa politică a PCRM-ului condus de Voronin a scăzut cu aproape 60%, însă liderul rezistă. Pierderea suferită de PCRM a fost contabilizată, în mare parte, în votul primit de Partidul al Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) condus de Dodon.

Cât de mare este surpriza PSRM – Dodon ţine de unghiul de vedere al abordărilor. Totuşi, nu trebuie scăpat din ecuaţie scorul obţinut de Dodon la alegerile din iunie 2011, pentru Primăria Chinşinăului, când a ratat cu aproape 2% câştigarea alegerilor din primul tur.

Potrivit rezultatelor parţiale ale alegerilor de duminică din Republica Moldova, electoratul din Chişinău a votat după cum urmează: PSRM – 24,75%. PLDM – 19,8%, PL – 18,6% (partidul primarului Dorin Chirtoacă), PCRM – 12,7%, PD – 10%.

În aceste condiţii, PSRM este o revelaţie doar pe jumătate, iar anul viitor, în absenţa unei concentrări a pro-europenilor pe problemele interne reale, nu va fi deloc o surpriză să înregistrăm o schimbare consistentă în Consiliul General al Capitalei Chişinău, dar mai ales a mereu tânărului primar general Dorin Chirtoacă.

Cât de pro-rus este Igor Dodon, timpul urmează să dovedească. Cert este că indiferent de opţiunea cu care este creditat, Dodon este singurul jucător politic moldovean, singurul cu potenţial real de a se impune pe scena de la Chişinău. Iată de ce, cred că acesta este unul dintre puţinii politicieni din Republica Moldova care înţelege corect ambele „tabere” din masa electorală, chiar dacă se exprimă excesiv şi singur (riscant în context european) în favoarea apropierii de Rusia, pentru denunţarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi organizarea unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală (Rusia – Belarus – Kazahstan). Asta, câtă vreme PCRM-ul condus de Voronin, unicul posibil partener de alianţă în acest moment, a declarat menţinerea parcursului european, cu menţinunea renegocierii unor aspecte în favoarea republicii.

Este important de remarcat că moldovenii nu s-au lăsat dirijaţi de învrăjbirea Est – Vest, aşa cum s-a reuşit în România. Asta poate şi pentru că Republica Moldova este alimentată financiar şi emoţional atât din Vest, cât şi din Est. De aici apar diferenţele de abordare, viziune şi opţiune electorală.

În absenţa rezultatelor finale oficiale, trebuie să avem în vedere următoarele date provizorii pentru noul Parlament de la Chişinău (modificările plus/minus fiind minime, însă importante): Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) – 25 de mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) – 23, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) – 21, Partidul Democrat din Moldova (PDM) – 19, iar Partidul Liberal (PL) – 13.

Constat continuarea preocupărilor filo-europenilor de a impune teme bazate pe teamă, pe frici induse cu exasperarea celui care parcă doreşte să acopere un adevăr, nicidecum să îl reveleze. Am arătat şi în abordarea anterioară privind alegerile din Republica Moldova, „Revoluţia alegerilor virtuale, noul test în Europa de Est” cum presa occidentală promovează dezastrul în cazul în care partidele pro-ruse ar câştiga alegerile. „Chişinăul se pregăteşte de ce e mai rău” titra Deutsche Welle. Presa germană promovată la Chişinău, identificată pro-europeană, a contribuit consistent la fracturarea societăţii moldoveneşti, acum, după alegeri, exacerbând victoria limitată a grupărilor declarate pro-europene.

Altfel spus, mirajul euro-atlantic este constituit pe ura votanţilor, în majoritatea lor tineri, ură împotriva propriului trecut, fie că acest trecut înseamnă părinţii, istoria şi ţara în care trăiesc sau din care au plecat.

Alegerile locale programate pentru 2015 vor clarifica perspectiva politică, liderii şi alianţele din Republica Moldova. O jumătate de an, până la viitoarea campanie electorală, nu cred că va fi suficientă pentru a domoli pornirile dictatoriale ale lui Vladimir Filat, generatorul permanent de tensiuni în coaliţia pro-europeană, coaliţie care va avea nevoie de o nouă regulă de joc. O schimbare a premierului Iurie Leancă va fi un semnal al pasiunilor mici demonstrate de Filat şi partenerii din PLDM şi PDM. Va fi, de asemenea, un prim pas spre ceea ce vom putea numi încă de pe acum noua luptă din interiorul puterii, pentru putere. Dacă factorul de echilibru Leancă va fi eliminat, majoritarii pro-europeni din Parlamentul de la Chişinău se vor întoarce la jocul care a făcut posibilă ascensiunea „surprinzătoare” a lui Dodon.

Spre nefericirea viitorului Republicii Moldova, a celor câteva milioane de locuitori ai săi, alegerile parlamentare din acest an, la fel ca şi în România, au fost despre jocul marilor puteri mondiale: SUA-Europa vs. Federaţia Rusă. S-a votat în orb între Vest şi Est, nicidecum pentru programe care să vizeze binele şi viitorul oamenilor din şi în interiorul ţării. Cam aşa este politica atunci când este dictată din afară, când este puţin înţeleasă de cei zgomotoşi, dar convinşi că lumea începe şi se termină cu ei.

Republica Moldova nu înseamnă doar Chişinău, realitate puţin înţeleasă de 23 de ani, de la proclamarea independenţei. Iată de ce, harta electorală a republicii este „bicoloră”: albastră (pro-europeană) în jurul Chişinăului, roşie (pro-rusă) în afara Chişinăului, chiar dacă şi aceste opţiuni nu sunt o reprezentare de 100% a opţiunilor de vot.

În alegerile din acest an nu s-au auzit opţiunile clare pentru rezolvarea conflictului trans-nistrean, conflict din care nici măcar UE nu poate să eludeze prezenţa şi importanţa Rusiei.

La final, vă invit la o cunoaştere a realităţilor din interiorul Republicii Moldova, pornind de la citatele de mai jos, aparţinând unor moldoveni care respiră zi de zi realitatea de la Chişinău.

„Scriu cu greaţă acest editorial. Pentru că vreau să cer concetăţenilor noştri proeuropeni, educaţi şi de obicei cu viziuni româneşti, aşa cum sunt cititorii TIMPULUI, să meargă duminică la vot şi să dea cu greaţă creditul lor de încredere unor partide proeuropene care nu le merită votul”, Octavian Ţâcu – Timpul.md

„Dominanta acestui scrutin este deziluzia. Oamenii nu mai vor să sară în ajutor actualilor guvernanţi, pentru că vectorul european este exprimat de corupţi, oligarhi, de cei care au furat ţara timp de patru ani de zile, care au instituit un sistem judiciar la cheremul oligarhilor şi oamenii nu au niciun motiv pentru a participa la aceste alegeri”, Valentin Dolganiuc – Jurnal.md

Datele oficiale arată că, în urma redistribuirii mandatelor, configurația politică a noului Parlament de la Chișinău, rezultat în urma votului din 30 noiembrie, arată după cum urmează: PSRM – 25 deputați, PLDM – 23, PCRM – 21, PD – 19 și PL – 13.