Realitatea politică din Republica Moldova s-a schimbat radical odată cu lipsa de luciditate a grupărilor declarate pro-europene. Din sărăcia de soluţii viabile, noul Parlament de la Chişinău a desemnat şi votat un premier marionetă, cu evidente vibraţii şi reverberaţii în modul de acţiune rusesc. Această situaţie este confirmată de cel puţin două aspecte: reacţia atipică a calculatului diplomat, fost premier Iurie Leancă şi de calmarea subită a furtunii din piaţa valutară moldovenească. Dacă Gaburici a fost preferat la schimb cu Leancă, suntem clarificaţi cu privire la revanşa târzie luată de Filat.
Republica Moldova, la fel ca şi Ucraina, este un stat inventat în pripă, compromisurile dialogurilor de la Malta (2-3 decembrie 1989) eludând problema oamenilor. Marii jucători ai vremii, Gorbaciov şi Bush au mimat cu întârziere gesturile istoriei secolului XX, continuând să ofere soluţii false pe modelul Yalta 1945.
Ceea ce se întâmplă în această perioadă în Republica Moldova, odată cu prăbuşirea relaţiei dintre partidele pro-europene şi instalarea unui premier „apărut din neant”, arată cât de puţin mai contează spre ce se întreaptă mica ţară aflată la graniţa dintre două imperii: Uniunea Europeană şi Rusia.
Semnalele pe care le primesc de la Chişinău îmi confirmă starea de dezamăgire şi debusolare a locuitorilor Republicii Moldova. Bâlbâielile politice s-au răsfrâns în zona economică, iar de aici în buzunarul moldovenilor rămaşi în ţară. În câteva săptămâni, statul a produs un jaf oficial, cursul valutar generând panică.
Se ştie că, la finalul anului 2014, Banca Naţională a Republicii Moldova a instituit administrarea specială în cazul a trei bănci locale: Banca de Economii, Banca Sociala şi Unibank. Se avansează de un drenaj financiar uriaş din piaţa moldovenească, 17 miliarde de lei moldoveneşti (aproape un miliard USD), convertite în valută şi transferate în străinătate. Unde anume, oficial nu este clar.
Mulţi privesc spre Rusia, însă şocul valutar resimţit de R. Moldova nu putea avea loc fără o prealabilă strategie a partenerilor europeni şi americani, implicaţi în piaţa bancară locală. Surprinderea nu poate fi luată în calcul la asemenea dimensiuni. Mai mult, un miliard USD este echivalentul a peste 10% din Produsul Intern Brut nominal al republicii, estimat în acest an la 8,73 miliarde USD.
În condiţiile în care cursul de schimb pe euro şi dolar a început să crească, intervenţiile Băncii Naţionale Moldovei nu au făcut decât să acutizeze instabilitatea pieţei, eliberarea rezervelor valutare şi creşterea rezervelor obligatorii din bănci având un efect insesizabil.
Un alt aspect poate să confirme jocul economic pe fond politic, vizează lipsa valutelor importante, euro și dolar, în zilele de criză, la ghişeele băncilor comerciale, în ciuda cursului de schimb tot mai mare. Deşi exista cerere de cumpărare, casele de schimb valutar ale băncilor din Chişinău nu asigurau necesarul, fapt care arată că deciziile interne obligau păstrarea rezervelor existente în tezaur şi rularea exclusivă a intrărilor din partea clienţilor.
Odată instituită panica în rândul deţinătorilor de valută, totul a fost o chestiune de timp, fenomen care a fost mascat sub falsa instabilitate politică. În absenţa valutei la casele de schimb, achiziţiile s-au realizat prin virament la un curs mult peste piaţă. Un alt efect al panicii a fost resimțit în achiziţiile de produse cu valoare ridicată, moldovenii căutând să investească înainte ca prețurile să fie recalculate la noul curs valutar. Chiar și așa, niciun politician nu a fost capabil sau interesat să calmeze starea de spririt care a acaparat piaţa oricum săracă a republicii.
Cert este că aşteptările celor care şi-au investit economiile în perioada de „isterie valutară” au fost lovite a doua oară de calmarea subită a pieţei valutare, simultan cu numirea noului premier şi guvern. A fost o chestiune de ore, fapt care confirmă speculaţiile la care a fost supusă piaţa financiară a Republicii Moldova. Subliniez faptul că, de la începutul anului, leul moldovenesc s-a depreciat cu peste 30% în faţa dolarului şi monedei europene.
Circuitul invers al „isteriei valutare” arată, odată în plus, lipsa de viziune şi experienţă a băncilor locale, cu precădere a Băncii Naţionale a Moldovei, câtă vreme, în ultimele zile, pe piaţă nu au mai fost suficienţi lei moldoveneşti pentru a reabsorbi valuta disponibilă pusă în vânzare de populaţie.
Dacă în perioada de „isterie” au fost înregistrate fluxuri valutare dinspre extern spre intern, este greu de afirmat. Ar trebui privite cu atenţie deciziile luate de cei mai bogaţi politicieni moldoveni care, din Parlamentul care trântea guvernul Leancă, prelungeau conştient o criză indusă în şi aşa fragila economie a țării.
Când guvernatorul Băncii Centrale a Moldovei, Dorin Drăguţanu, justifică haosul valutar şi financiar arătând spre situaţia economică din Rusia şi scăderea exporturilor din Republica Moldova, ori domnul Drăguţanu a primit o hârtie pe care să o citească, ori este depăşit de realităţile lumii în care trăim.
Dacă prin această mişcare s-a dorit etichetarea noului premier Gaburici ca posibil salvator al ţării, intenţia este ridicolă, dar de urmărit. Când ai servit oficial doi generali sovietici, acum în rezervă, este greu de înţeles cum poţi să duci Republica Moldova mai aproape de Uniunea Europeană.
Impunerea lui Chiril Gaburici în fruntea unui guvern, fie el și al Republicii Moldova, respectă linia ultimilor ani, potrivit cărei țările Est-europene trebuie să aibă lideri marionetă. Iurie Leancă a fost și este un altfel de lider, iată explicația pentru care nu a mai fost agreat, nu doar de comuniștii din Parlamentul de la Chișinău, ci nici de pro-europenii lui Filat sau Lupu.
În politica țărilor Est-europene, vârsta de 40 de ani devine o chestiune de ambiguitate: ești sau nu ministru, ești sau nu președinte! Dacă pentru o companie privată asta nu stârnește curiozități, pentru funcțiile în stat întrebările apar automat și nu sunt puține. Însă, am repetat, această parte de lume este tratată de marile puteri mondiale ca un spațiu experimental, în care singura regulă obligatorie este aceea a deciziei luate în altă parte, niciodată în interior. Chiar dacă, aparent, în urma unor alegeri, poporul se exprimă. Gaburici este un astfel de produs, al deciziilor pe care poporul din Republica Moldova nu le-a luat, fapt pentru care propunerea lui Igor Dodon privind alegerile anticipate devine logică și decentă, dar, totodată, periculoasă pentru ceea ce se cunoaște sub numele de partide pro-europene.
La cei 39 de ani ai săi, Chiril Gaburici se recomandă cu un CV valabil exclusiv în spațiul de afaceri corporatist filorus. Iată de ce, propunerea președintelui PLDM, Vladimit Filat, vine să confirme faptul că atunci când o variantă bună (Iurie Leancă) este respinsă, una mai puțin bună este îmbrățișată de toți. Nu pot să nu am în vedere o regie programată de Filat tocmai pentru a păta imaginea publică a fostului premier Leancă, singurul capabil să mențină calmul și decența ultimilor ani, în Republica Moldova. Tocmai pentru că Leancă a ieșit din comportamentul cu care a obișnuit, lansând replici tăioase, arată cât de murdare au fost jocurile la care Filat a fost regizor. Ori se cunoaște bine că marile prietenii ale liderului PLDM nu sunt nici la Bruxelles, nici la Washington.
„Două luni și jumătate noi am pierdut timpul și am pus la încercare răbdarea oamenilor cu jocurile politice, negocieri dubioase și înțelegeri pe la spate. Două luni și jumătate pe durata cărora leul a căzut din ce în ce mai mult, situația financiară devenind din ce în ce mai proastă, iar securitatea regională s-a deteriorat tot mai tare ca urmare a escaladării situației și crizei din Ucraina. (…) în aceste vremuri de criză, un Guvern minoritar este o dovadă de iresponsabilitate” – Iurie Leancă.
Declarația confirmă faptul că fostul premier și ministru de Externe al Republicii Moldova rămâne unul dintre puținele personaje lucide și echilibrate din spațiul basarabean. Dar, un singur politician cum este Leancă nu este suficient nici măcar pentru o țară care are ceva peste trei milioane de locuitori.
Ieșirile publice ale noului premier Gaburici, atitudinea corporatistă manifestată încă din primele zile de mandat, devoalează o cultură social-politică minimală, o confuzie periculoasă a realităților dintr-un stat și o companie. Agresivitatea pare să fie modelul de lucru al dublului protejat Gaburici, acesta având în Filat și Voronin ascendentul care îl ambalează în costumul celui care are toate șansele să genereze tensiuni și abordări de care Republica Moldova nu are nevoie nici pe relație Europeană, nici pe relația cu România. Pe flancul estic este ușor de înțeles că noul guvern de la Chișinău va fi mult mai maleabil cu direcțiile de acțiune ale Moscovei, deja accentuate în presa occidentală, chiar dacă se pot citi nuanțe și interese cu precădere estice, nicidecum vestice.
