COMENTARIU | Cehul „penibil”, sârbul „schizofrenic”, ungurul „dictator neo-fascist” şi diplomația americană

Oficialii americani dau semne tot mai evidente de nervozitate, dovadă a faptului că lumea nu mai ascultă orbeşte comenzile primite de la Washington. În plină pierdere de viteză şi forţă decizională mondială, SUA renunţă până şi la mimarea diplomaţiei, ambasadorii trimişi în Europa Centrală şi de Est (ECE) adoptând un comportament dizgraţios. Prin atitudinea de forţă, americanii încearcă să forţeze „izolarea” Rusiei impunând ţărilor mici neparticiparea la comemorarea programată la Moscova cu ocazia celor 70 de ani de la încheierea celui de-Al doilea Război Mondial. Altfel spus, SUA şi UE caută să rescrie istoria, după ce la Yalta au împărţit lumea alături de Rusia deopotrivă învingătoare.

Fără îndoială, americanii se află într-un moment de răscruce a istoriei, în care pierd supremaţia economică şi în mare măsură şi pe cea de forţă. După ce au „fluierat” timp de 25 de ani în întreaga lume, odată cu ridicarea Chinei, raportul de forţe se schimbă, iar ţări mici cum sunt Cehia, Ungaria, Serbia înţeleg să îşi urmeze şi propriul interes, nu doar să accepte şi să execute comenzi străine.

În condiţiile tensiunilor euro-atlantice vs. Rusia, Statele Unite ale Americii pun o tot mai mare presiune pe ţările Europei Centrale şi de Est, forţând să impună agende premierilor şi preşedinţilor pe care nu îi consideră sub nicio formă parteneri. SUA se comportă discreţionar în cadrul NATO şi în relaţia cu UE, ştiind că ţările mici trebuie să asculte, altfel au parte de „revoluţii colorate”.

Pentru a treia oară în ultimele luni, ambasadorii SUA trimişi în ţările ECE renunţă abrupt la decenţă, lansând mesaje care ar trebui să îngrijoreze prin agresivitate. Câtă vreme această situaţie devine regulă, ţările est-europene, aflate la graniţa fracturilor de interese ruso – euro-atlantice, au serioase motive de îngrijorare.

Ar fi „penibil” ca preşedintele Cehiei, Milos Zeman, să ia parte, ca singurul om de stat dintr-o ţară a UE, la ceremoniile organizate la Moscova pentru comemorarea încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial, a declarat zilele trecute Ambasadorul SUA acreditat în Cehia, Andrew Schapiro.
În replică, Zeman, a replicat: „Nu-mi pot imagina că ambasadorul ceh la Washington îi dă sfaturi preşedintelui american unde să călătorească. Nu voi permite niciunui ambasador să aibă un cuvânt de spus asupra vizitelor mele în străinătate”.

Sârbii sunt puţin „schizofrenici” întrucât „inima îi îndeamnă către Est, dar mintea îi îndreaptă către Vest”, a declarat, la rândul său, Ambasadorul SUA la Belgrad, Michael Kirby, criticând acţiunile Guvernului sârb. Iată declaraţia oficialului american: „Vucici (prim-ministrul sârb Aleksandr Vucici – n.m.) încearcă să vă conducă spre Uniunea Europeană, dar sârbii sunt puţin schizofrenici. Inima lor îi îndeamnă către Est, dar în acelaşi timp mintea îi îndreaptă către Vest”. Critica lansată zilele acestea, îl vizează direct pe liderul guvernului de la Belgrad care intenţionează să sărbătorească 70 de ani de la eliberarea capitalei sârbe de către forţele partizanilor şi cele ruse, cu câteva zile înaintea marii parade de la Moscova.

Ungaria este „o naţiune aflată pe punctul de a-şi ceda suveranitatea unui dictator neofascist (Viktor Orban) care face echipă cu (preşedintele rus) Vladimir Putin”, a afirmat, în urmă cu câteva luni, mai precis în decembrie, senatorul republican John McCain. În opinia acestuia, Ungaria este „o ţară foarte importantă, în care se petrec lucruri rele”.
Cunoscut pentru replicile tăioase, liderul guvernului de la Budapesta nu s-a lăsat aşteptat arătând că afirmaţiile atacă independenţa naţională a Ungariei. Viktor Orban a reafirmat că principala sa prioritate este menţinerea independenţei ţării, Ungaria nefiind în poziţia de a fi „comandată de vreun stat străin”. În opinia lui Orban, independenţa energetică, financiară şi comercială „nu era atractivă pentru beneficiari în perioada de dinainte de 2010, când Ungaria nu era independentă, când puteau să profite de unguri”.

Iată trei mesaje elocvente pentru a descrie presiunile democratice, deloc diplomatice şi fireşti cu care SUA îşi tratează partenerii. Cehia şi Ungaria sunt membre NATO şi UE, însă nu vom vedea Franţa sau Germania deranjate pentru că SUA tratează cu lipsă de respect un stat mebru al Uniunii Europene. Niciodată corbii nu îşi „scot ochii”.

Putem înţelege că ţările Europei Centrale şi de Est sunt tratate în aceeaşi notă, nu doar de ambasadorii SUA, ci şi de cei ai Franţei, Germaniei, Marii Britanii etc. ţări care au interese proprii în menţinerea liniştii sociale interne, pe spatele unor ţări transformate exclusiv în populaţii consumatoare. Imaginaţi că cele câteva sute de milioane de est-europeni vor schimba, peste noapte, sursa de consum; că nu vor mai plăti vest-europenilor pentru ceea ce consumă, revenind la starea firească în care tot ce este necesar, măcar la nivel de alimentaţie, ar fi produs intern. În mod evident, produsele ar fi mai ieftine, pe o piaţă controlată intern, în care deciziile sunt luate intern, în interesul celor din interiorul fiecărei ţări.
Avem exemplul României la îndemână pentru a înţelege cu precizie că în prăbuşirea blocului comunist, în perioada 1989 – 1991, s-a jucat în principal pe o miză economică multilaterală. Politica ultimului mandat al preşedintelui Traian Băsescu a fost una dominată de intervenţiile externe, de presiunile politice şi în justiţie, lupta selectivă şi atemporală anti-corupţie devenind o nouă formulă de control asupra guvernelor est-europene.

Extinderea UE şi NATO, mult prea aproape de spaţiul de influenţă al Federaţiei Ruse, nu pot fi privite fără reacţie de la Moscova. Dacă Mihail Gorbaciov este considerat încă un binefăcător al istoriei, este o chestiune subiectivă. Din punct de vedere evolutiv, noua ordine impusă după 1990 în ţările ECE este egală cu involuţia pe multiple planuri, cea mai gravă vizând educaţia, sănătatea şi perspectiva cetăţeanului în relaţia cu propriul stat.
Sunt lipsite de formă şi fond toate valorile europene, toată democraţia americană, câtă vreme ele nu generează decât secvenţial şi arbitrar un bine forţat, străin de valorile tradiţionale umane ale fiecărei ţări. Din acest punct de vedere, în spaţiul ECE, Serbia are suficiente motive să privească atent şi cu maximă reţinere la SUA şi UE, după ce poporul sârb a fost măcinat în două războaie tocmai de SUA şi UE, oricare au fost motivaţiile. Pentru că da, sârbii au fost mereu un popor care a ştiut să moară pentru o idee, altfel nu ar fi apărut partizanii de care se deranjează, azi, americani.

Dar, dincolo de lipsa de decenţă din diplomaţia americană, de intervenţionismul la fel de făţiş ca şi cel al Rusiei, se constată o luptă pentru întâietatea la poza comemorării celor 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. SUA şi UE vor o comemorare fără Rusia, în timp ce impun ţărilor mici să refuze invitaţia Moscovei la mare paradă din Piaţa Roşie, unde va fi prezentă, pentru prima dată în istorie, Armata de Eliberare a Poporului Chinez. Asta în condiţiile în care China a anunţat că pregăteşte o paradă militară ocazionată de dubla comemorare a celor 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial şi a Victoriei împotriva Războiului de Agresiune Japonez. Chiar dacă Beijingul a lansat invitaţii tuturor ţărilor participante la conflagraţia mondială, putem observa o grupare (cel puţin de interese) în jurul a două nuclee de forţă: SUA-UE vs. Rusia-China.

REFERINȚE >>>
Atitudinea umilă în faţa occidentului, falimentul politicii est-europene
Revoluția alegerilor virtuale, noul test în Europa de Est
Ipocrizia SUA ca poliţie a drepturilor omului
Obama: Relația SUA – China nu este un „joc de sumă nulă”
Cu cine vorbește doamna Victoria Nuland?
Palestina, tragedie americană în spatele cortinei ruse
Războiul răcanilor înfometaţi din presa est – europeană
Un viitor zid în faţa Rusiei şi Chinei, atacând corupţia din fostele ţări comuniste