La nord de Oraşul Interzis, pe axa care duce spre turnul Tobelor şi Turnul Clopotului, prins între Podurile Houmen (Wanning) şi Jinding de pe latura estică a Lacului Houhai, în urmă cu aproape cinci secole a fost ridicat Templul taoist Huode Zhenjun/火德真君庙 (Huǒ dé zhēn jūn miào) sau „Dumnezeul Focului”. Era în perioada Dinastiei Ming (1368-1644), în plină deschidere religioasă astfel că în scurtă vreme templul a devenit un important reper al capitalei chineze.
Realizată sub protecţia familiei imperiale, prima construcţie a templului avea să fie afectată de tensiunile care au marcat succesiunea dinastică, fiind refăcut în perioada Dinastiei Qing (1644-1912). Ansamblul păstrat până în zilele noastre este aidoma celui din 1759, având conservate pe poarta principală olanele glazurate în galbenul imperial, oferite de însuşi împăratul Qianlong (1735-1796), cel care şi-a legat profund numele de cultura şi o serie de relicve culturale ale Chinei. În prima imagine, poarta de nord-est a templului.
Apărut în perioada în care deja capitala imperială Beijing depăşise bariera celor 200 de ani de existenţă, Templu „Dumnezeul Focului” completa axa Sud-Nord, care începea în Piaţa Tian Anmen, traversa Oraşul Interzis, pentru a ajunge la Turnul Tobelor şi Turnul Clopotului, ridicate la 1271 din ordinul lui Kublai Khan, fondatorul Dinastiei Yuan, nepot al temutului Genghis Khan, la rândul său fondator al Imperiului Mongol.
Templu taoist „Dumnezeul Focului” a avut ca simbol, încă de la început, o broască ţestoasă neagră de apă învăluită de un şarpe. Potrivit mitologiei asiatice, această imagine este reprezentarea „luptătorului negru”, Xuan Wu/玄武 (soldatul misterios), existent şi în culturile tradiţionale coreeană, japoneză şi vietnameză.
Broasca ţestoasă neagră învăluită de şarpe este, de asemenea, şi o reprezentare a punctului cardinal Nord şi a sezonului rece. Mai mult, numele Xuan Wu este extrem de important în taoism câtă vreme este similar zeului descris în romanul de ficţiune „Călătorie spre soare-apune”, prezentat în compania unei broaşte ţestoase şi a unui şarpe.
Broasca ţestoasă prezentă ca simbol al Templu taoist „Dumnezeul Focului” este o notă de continuitate în credinţele tradiţionale chinezești, potrivit cărora broasca ţestoasă şi şarpele sunt creaturi cu puternice ramificaţii spirituale, simbolizând longevitatea. Iată cum, broasca ţestoasă este parte integrantă a ritualurilor, reprezentărilor şi istoriei chineze, fie că vorbim de viaţă, fie că vorbim de trecerea în lumea astrală.
În reşedintele imperiale, temple sau spaţiile publice din China şi din ţările Asiei de Est, broasca ţestoasă a fost o reprezentare obligatorie, vizibilă până în zilele noastre. Azi, această reprezentare constituie unul dintre cele mai potrivite cadouri pentru zilele de naştere sau momentele aniversare, purtând forma unei sculpturi în jad sau metal, de diferite dimensiuni.
Contactul dintre mitologie, religie şi tradiţie este întâlnit în toată complexitatea lui în Munţii Wudang/武當山(Wǔdāng shan) din nord-vestul provinciei Hubei, unde se găsesc temple taoiste şi mănăstiri dedicate zeului Xuan Wu. Totodată, Wǔdāng shan este unul dintre cele mai cunoscute repere pentru practicanţii de Taichi şi adepţii taoismului.
Pentru a completa imaginea tezaurului cultural-istoric al zonei în care se află Templul Focului, revin o clipă la Podul Houmen/后门桥 (Hòumén qiáo) pentru a arăta că acesta a fost construit în perioada Dinastiei Yuan (1271-1368), cu rolul de a traversa o porţiune din Marele Canal, cel mai mare curs de apă artificial din lume, proiect început în secolul V î.Hr. Arcada podului permite circulația ambarcațiunilor de mici dimensiuni, iar deasupra și azi se rulează pe două benzi pe sens. În imaginea de sus, din anul 2000, dragonii protectori aflați pe ambele maluri încă nu fuseseră protejați cu garduri metalice așa cum sunt azi, iar în dreapta o litografie de secol XX cu Podurile Houmen și Jinding prinzând la mijloc templul.
O legendă spune că un dragon se făcea responsabil de frecventele inundații, generate de atingerea apelor cu coada. Un oficial ministerial pe nume Liu Bowen, a reușit într-o zi să prindă dragonul și să îl închidă sub pod. Extrem de furios, dragonul a spus: “Tu ești doar un om simplu, cât crezi că vei trăi? Îți jur că voi inunda Beijingul după ce vei muri.” Atunci, Liu, a dispus unui cioplitor în piatră să blocheze arcada podului cu un baraj, iar astfel a mai primit o denumire populară 北京城/Bei Jing Cheng, adică podul înfundat.
După ce Liu a trecut la cele veşnice, înfiorătorul dragon şi-a încordat din nou coada dorind să inunude Beijingul, însă apa abia dacă a trecut de barajul realizat dintr-un loc de piatră, iar astfel oraşul de atunci a scăpat de năpastă.
Trecut prin modificări și consolidări succesive, bătrânul pod care se observă zi are peste 700 de ani.
