INTERVIU – Constantin Lupeanu: La ICR Beijing încercăm să promovăm bunătatea şi renumele de gazdă bună a românului

Institutului Cultural Român din Beijing va marca, la data de 14 iulie a.c., doi ani de la inaugurare, eveniment important la nivelul reprezentării României, cu atât mai mult cu cât în China funcţionează singurul institut de profil din Asia. Despre activitatea și echipa institutului, despre proiectele care au adus un plus de imagine României, dar și despre proiectele de viitor, am dialogat cu domnul Constantin Lupeanu (foto), directorul ICR Beijing, sinolog și diplomat cu o vastă experiență în spaţiul cultural chinez, în cadrul unui interviu acordat Radio China Internațional – secția de limba română.

Bună ziua, domnule Constantin Lupeanu, director al Institutului Cultural Român din Beijing, vă mulţumim pentru prezenţa la Radio China Internaţional, emisiunea de limbă română. Suntem într-un moment important, Institutul Cultural Român din Beijing va marca pe 14 iulie doi ani de la deschiderea oficială.

Mulţumesc pentru invitaţie, stimate domnule Dan Tomozei. Înainte de a porni convorbirea noastră, vă rog să ne permiteți să adresăm sincere mulțumiri instituției de răsunet care este Radio China Internațional în limba română și domniei voastre personal, pentru informarea neobosită a ascultătorilor români cu evoluția la zi a evenimentelor consistente, a vieții din Beijing și din China. În mod cu totul deosebit apreciem înțelegerea exactă a sensului și misiunii Institutul Cultural Român de la Beijing, prezentarea frecventă și susținerea evenimentelor noastre culturale. Totodată, vă rog să ne permiteți ca prin dumneavoastră să transmitem un cuvânt de salut și urări de sănătate și prosperitate tuturor ascultătorilor din România.

Care sunt reperele de lucru în postura de coordonator al singurului Institut Cultural Român din Asia, cel la Beijing?

Menirea profundă a Institutului Cultural Român este promovarea în lume a valorilor culturale importante ale României, de la cele clasice, istorice, ca să spunem așa, și până la manifestările contemporane în planul artei și culturii. Să o spunem pentru cine nu este informat că Institutul a început să deschidă reprezentanțe în străinătate cu mai bine de zece ani în urmă. În prezent, Institutul este prezent în țările importante al Europei, în America și în Asia.

Aria de manifestare a Institutului Cultural Român de la Beijing cuprinde teritoriul Chinei, dar, fiind singurul institut pe continental asiatic, putem coordona activități culturale în țările zonei, dacă este nevoie. Am avut evenimente care au trecut cu brio granița Chinei, mă refer la prezența unui ansamblu românesc de cântece și dansuri la manifestări ale francofoniei în Vietnam.

Unul dintre reperele de bază este specificitatea. Noi am încercat întotdeauna să evidențiem în primul rând ceea ce ne definește pe noi, românii: inteligența, inventivitatea, caracterul creativ al existenței noastre. Apoi bunătatea, renumele de gazdă bună a românului și așa mai departe. Toate acestea sunt reflectate în mai toate evenimentele noastre culturale prezentate în China. Am încercat să imprimăm un cadru recognoscibil produsului cultural românesc, să facem din acesta un brand.

Un alt reper ar fi profunzimea produselor pe care le înfățișăm publicului chinez. Aici intră și calitatea artistică și măiestria interpretării. Am să dau un exemplu. La atelierul organizat la institut cu prilejul vizitei unui interpret la nai, au venit nenumărați iubitori ai muzicii, încât sala devenise neîncăpătoare, dar este de reținut că s-au deplasat la Beijing profesori și studenți din Shanghai din Canton, din șapte orașe ale Chinei! Un alt exemplu, la concertul de vioară al maestrului Alexandru Tomescu publicul chinez a umplut o sală de aproape nouă sute de locuri!

Din această perspectivă, domnule Constantin Lupeanu, ce înseamnă primii doi ani de activitate ai ICR Beijing privind din perspectiva concurenţei culturale internaţionale din China?

Nouă ne place să credem că Institutul Cultural Român de la Beijing reprezintă un cadru viu de gândire și de acțiune, un ecran performativ al întâmplărilor artistice de orice natură, un curcubeu al parteneriatelor pe care le-am încheiat aici, în China.

Noi nu privim lucrurile din unghiul vreunei concurențe. Ne place chiar să credem că nu ne este teamă de concurență, iar simplele exemple de mai sus pot fi convingătoare. Există o apetență din ce în ce mai vizibilă pentru produsul artistic românesc, susținut de succesul filmelor artistice ale României din anii 70 și 80 ai secolului trecut și revigorat de premiile festivalurilor internaționale de film care curg spre România ca Fluviul Albastru spre Pacific.

Vă rog să ne vorbiţi de echipa ICR Beijing. Cum aţi început?

Institutul Cultural Român de la Beijing susține, cu numai trei persoane, o activitate apreciată deopotrivă de gazde și de către partea română drept remarcabilă. Noi spunem că ne îndeplinim misiunea. Însă trebuie să evidez, la acest ceas aniversar și de bilanț, că am reușit ca în doi ani să însumăm o muncă incredibil de consistentă: peste o sută de proiecte, desfășurate în aproape trei sute de evenimente culturale, cele mai multe în capitala Chinei. Dar, nu ne-am limitat doar la capital. Să enumerăm și orașele unde am dus stelele artei românești, listă grăitoare și impresionantă prin ea însăși: Tianjin, Shanghai, Guangzhou – Canton, Chengdu, Xian, Hangzhou, Zhengzhou, Baoding, Zhoulu. Această din urmă localitate fiind punctul de unde au pornit statul și civilizația chineză prin Împăratul Galben, acum trei mii şi ceva de ani. Am trecut și granițele Chinei, deocamdată anul acesta, în Vietnam, evidențiind menirea asiatică a institutului nostru.

Ne întrebați cum am început. În vara anului 2014, domnul Ambasador Lilian Zamfiroiu, pe atunci președintele ICR, m-a invitat la Institut și m-a rugat să propun două persoane, doi sinologi cu care să lucrez. Le-am recomandat pe loc pe Nana Ciuceanu (foto sus), actriță și absolventă de limba chineză, și pe Elena Racu (foto jos), profesoară de limba chineză cu specializare în China și muzicolog, ținând cont că a absolvit liceul de muzică din București. În concepția noastră, la un institut cultural român în străinătate trebuie să activeze oameni cu o cultură bogată, diversă, rafinată.

În acest context, vă rugăm să evidenţiaţi câteva dintre evenimentele ICR Beijing, de la deschidere până azi.

Vă mulţumesc, îmi face plăcere să enumăr câteva. În primul an, în 2015: Expoziția de grafică Mircia Dumitrescu, evenimentul Prietenia româno-chineză exprimată prin filatelie și numismatică, recitalul de vioară Alexandru Tomescu de care vorbeam mai sus.

Anul trecut, am avut două turnee de teatru: Teatrul din Sibiu și Teatrul Țăndărică din Bucureşti, am avut turneul ansamblului de folclor ”Doina Oltului”, Felicia Filip a cântat la Teatrul Mare Național, am deschis o cinematecă şi la deschidere a fost prezent Corneliu Porumboiu cu unul dintre filmele sale “Polițist, adjectiv”.

Anul acesta am prezentat o dramatizare a “Luceafărului”, am vorbit despre arta lui Dinu Lipatti prin doi pianişti români de azi, Matei Rogoz și Matei Varga, și am avut un eveniment care am înţeles că şi domniei voastre i-a plăcut Cultura Cucuteni – Cultura Yangshao, întâmplare sau destin comun.

Domnule Lupeanu, pentru ascultătorii noştri, aş dori să ne spuneţi cum sunt selectate evenimentele promovate de ICR Beijing? Care este parcursul de urmat pentru cei care doresc să ajungă aici, să promoveze cultura şi relaţia de prietenie România-China?

Vă mulţumesc pentru întrebare. Este destul de simplu. Selecția se face pe baza valorii culturale și estetice, a reprezentativității. Un artist, un om de cultură și de știință există pentru că el are de transmis celor din jurul său ceva unic – prin această viziune proprie își câștigă numele de creator, iar dacă acel ceva este în măsură să se adreseze lumii întregi, iată-l eligibil de a performa prin institutele românești din străinătate.

Noi ne alegem oaspeții. Totodată, răspundem cu bucurie propunerilor de valoare, care au ceva de spus despre România și sunt pe specificul Chinei, al Asiei. Adresa noastră de email este beijing@icr.ro .

Un amănunt de ne-neglijat, dacă ni se permite: promovarea culturală a României, trebuie să fie susținută financiar. Să dăm un exemplu. Naiul românesc este adorat în China. Maestrul și profesorul Gheorghe Zamfir este socotit de către chinezi Zeul naiului și avem cereri din partea gazdelor venite din toate colțurile Chinei. Din primul an, de la deschiderea Institutului Cultural Român am luat legătura cu domnia sa, a spus da. Noi ne străduim să organizăm un turneu pe măsură, dar puterile financiare ne stau împotrivă. De multe ori, cheia selectării evenimentelor de soi nu se află în mâinile noastre!

Este adevărat, problema financiară este extreme de sensibilă, dar cu toate acestea aţi reuşit să fidelizaţi publicul chinez îndrăgostit de România. Institutul are chiar o trupă de amatori pasionaţi de dansul popular românesc. Cum a evoluat această componentă a institutului?

Întrebarea dumneavoastră este tulburătoare. Ar fi exagerat, credem, să vorbim despre existența unui public chinez îndrăgostit de România, deși știm că se poartă asemenea puncte de vedere. Strădaniile noastre au fost și sunt să evidențiem valori culturale specifice și am întâlnit într-adevăr chinezi de cele mai diferite vârste și poziții sociale care le apreciază și sunt prezenți ori de câte ori le prezentăm în cadrul unor evenimente culturale. Sunt, de exemplu, elevi și oameni maturi care învață limba română. Sunt, cum spuneam mai sus, muzicieni de nai care vin de la mii de kilometri pentru spectacolul unui maestru românesc de nai din România. Am format în jurul Doamnei Wu Gangsheng, românolog, un specialist în limba română, un grup de câțiva zeci de iubitori ai dansului popular românesc, mai cu seamă femei, dar şi de cântăreți pasionați de folclorul nostru, cu care vom ieși de acum înainte cu mai mult curaj în public și vom prezenta mini-spectacole autentic românești, dar cu artiști amatori chinezi.

Am identificat de asemenea cărturari care apreciază creația literară românească și notăm câteva focare pe care putem conta în publicarea de carte din România. Mă refer la Editura Orașul florilor din Canton, Editura pentru literatură din Shanghai, Editura Zhongyi din Beijing.

Filmul românesc și-a câștigat încă din secolul trecut un loc în inima cinefililor. Noi am alimentat această alegere prin înființarea, imediat după inaugurarea institutului, a unei Cinemateci, unde prezentăm filmele vechi de răsunet și filmul românesc de astăzi. Avem relații apropiate cu profesori și regizori, deocamdată în Beijing și Shanghai. În 2016, la Festivalul internațional de la Beijing, a primit un premiu filmul “Aferim”. În 2017, la Festivalul internațional de la Shanghai s-a remarcat și a fost premiat filmul “Scurt circuit”. O casă privată de film, Shanghai Crown Culture Communication, este în discuții cu regizorii Cristian Mungiu și Cătălin Saizescu pentru cooperare sub diferite forme: schimb de regizori, de actori, coproducții. Președinte este Domnul Zhao Zhijiang, un prieten apropiat, care deține diploma de Consilier al Prieteniei, oferită de institutul nostru. Iată oameni care sunt oarecum fidelizaţi, cum spuneţi dumneavoastră.

În privința evoluției, să notăm cuvintele strădanie, perseverență și speranță într-un viitor care să ofere institutelor culturale românești suportul financiar cu care se face lobby-ul în toată lumea.

Pentru că vorbeaţi de viitor. Ce urmează în perioada următoare la Institutul Cultural din Beijing?

Aş vrea să precizez că din primăvară, Institutul Cultural Român are o nouă echipă de conducere, aleasă de Parlamentul României, echipă cu evidențe notabile în ceea ce privește “ce urmează”, cum spuneţi dumneavoastră. Pentru noi, ICR Beijing, urmează prezența României la Târgul internațional de Carte de la Beijing, din august 2017. Anul acesta am invitat cinci editori români, care vor aborda cooperarea, tipărirea de carte în ambele sensuri. Pe noi ne interesează tipărirea de carte românească în China. Anul acesta vom lansa cărți de poezie tipărite de curând, sunt nume alese ne place să credem: Eminescu, Sorescu, Nichita, dar despre recolta de carte românească propunem să discutăm peste două luni. Ne-ar bucura ca anul acesta, la un an de la tipărirea în China a cărții Președintelui României, ”Pas cu pas”, să se spună adevărul atunci, în august, măcar pentru istorie, deoarece, cu un an în urmă, la apariţia cărţii, în febra campaniei pentru alegerile generale, s-a exagerat într-un fel.

Dacă anul trecut am adus la târg Piesa lui Matei Vișniec “Angajare de clovn”, peste o lună va sosi Teatrul Petroșani cu piesa “Infinitul Brâncuși”, de Valeriu Butulescu, unde cu siguranță vom avea un public avizat și, cum spuneați, fidelizat, deoarece Brâncuși este iubit în China, este socotit Zeul sculpturii pe Pământ. Și urmează o toamnă cu multă muzică și Teatrul Masca.

Domnule Constantin Lupeanu, vă mulțumim pentru acest dialog la Radio China Internaţional – secţia de limba română, pentru informaţiile transmise. Primiţi totodată cele mai calde urări de bine şi succes pentru Institutul Cultural Român din Beijing, dar cu precădere pentru echipa care susţine activitatea de aici.

Cum să vă spun … în încheiere, vă rog să primiți gratitudinea noastră pentru atenția acordată, domnule Dan Tomozei, pentru iniţiativa de a realiza această discuție și vă rog să rețineți că vă stăm la dispoziție de fiecare dată când considerați că ascultătorii dumneavoastră trebuie informați cu deosebire. Vă mulţumim din toată inima!

Beijing, 11 iulie 2017