Am fost „certat” de prieteni după ce am scris „România mea … măcinată de neputinţă şi impostură”, fiind invocată nevoia de optimism, de resuscitare a spiritelor bune din România, nevoia de bine la nivel național, la nivelul reprezentării acasă sau aiurea.
Sunt dintre cei care caută înțelesuri dincolo de imagine, care nu se îmbată cu apă rece și nici nu cere de pomană pentru un zâmbet. Sunt dintre cei care nu pot fi ținuți prizonieri în limitele unui „haștag”/# de care lipești cuvinte seci de genul: rezist, insist … de cele mai multe ori în prostie și incapacitatea de a cuprinde realitatea în limitele reale.
Decupând din context, TFL-iștii au dreptatea lor, însă nu au cum să dețină adevărul. Decupând euforice stări de mulțime sau de bine parțial, nu se poate construi o țară normală.
Problema este pe cât de simplă, pe atât de complexă și profundă: România este condusă prost, pentru că are lideri proști, fricoși, impostori, patrioți exclusiv de paradă. Socotind cu aceeași măsură, de la președinție, la nivelul consiliilor județene și primăriilor, prostia este omniprezentă. De ce? Realitatea ne oferă un sincer și dureros răspuns: dacă nu ești impostor, delator, șantajabil și dispus la orice, nu intri în zonele de decizie în care se primesc ordine fie prin sms, fie în anturaj diplomatic. Oricum ar fi, starea asta se numește trădare de țară!
Guvernul de la București, similar guvernului de la Varșovia, deține majoritatea în Parlament. Diferența o face însă hotărârea cu care se acționează. Nu vom auzi curând un mesaj precum cel lansat de premierul Beata Szydlo: „Nu ne vom lăsa intimidați de apărătorii elitelor, fie că ei sunt polonezi sau străini.„
La Varșovia, guvernul a schimbat legislația în domeniul justiției, pentru a pune capăt abuzurilor. TFL-iștii lor au ieșit în stradă, iar Bruxellesul a reacționat nervos. Nu există dovadă mai bună că, la Varşovia, este un guvern care acţionează în interes naţional, nicidecum corporatist sau neidentificat-european.
Anul trecut, cam pe vremea asta, in trenul regional cu care plecam din statiunea turistica in care aveam sejurul, Santa Susanna pe Costa Brava, catre Barcelona pentru o vizita de o zi, un scotian dealtfel simpatic si vorbaret, de vre-a 50 de ani, care calatoarea cu famliia lui si pe care il cunoscusem doar cu cateva minute inainte, imi declara foarte suparat: „Guvernul nostru e cel mai corupt din lume! Si-au ascuns averile in paradisuri fiscale si nu le pasa de popor! Noi muncim pe nimica toata si ei pun toti prostii si incompetentii pe posturi de ministri!”.
Nu am indraznit sa zambesc ca sa nu creada ca imi bat joc de opinia lui.
Nu am fost nici curios sa stiu daca prin „guvernul nostru” el intelege guvernul scotian, sau cel britanic
Dar i-am spus ca, cel putin in aceasta privinta, suntem amandoi europeni 100%, ca daca asa gandeste atunci se va simti cu siguranta in Romania ca la el acasa.
Conducătorii noștri n-au nici coloană vertebrală, sunt doar executori de ordine, nu luptă, sunt dezarmați de forțe oculte și nepricepere.Poate că n-au interes să se ostenească atâta timp cât le merge, iar prostimea care i-a așezat în fotolii,suferă.
Nimic mai adevărat. Tot ce fac guvernanții e să satisfacă pe ei și pe ai lor, nu pe români, exclus.Românilor le rămân ciosvîrtele și. Mi-aș dori să întrevăd ceva bun, ceva pozitiv. Pîn-acum, nimic.