Mamă, tată, soră, frate,
primiți de la capăt de lume un gând bun, de iubire, de pace în suflet și liniște în gânduri.
Aici departe de casă, printre străini, sunt bine, suntem bine. Vremea este tot mai caldă, pomii au înflorit, semn că primăvara devine stăpână peste sufletele tuturor. Totul reînvie aici.
Iubiților,
îmi scrieți că sunteți îngrijorați, că vă temeți de toate cele care se întâmplă acasă. Privesc spre țară și trebuie să vă spun că este firesc să fiți îngrijorați. Este normal.
Teama asta vă este generata de incompetența celor care conduc astăzi țara. De incompetența și lipsa de scrupule a celor care bâlbâie orbește la cârma României, fără să aibă măcar bunul simț să nu mai apară public și să lase locul specialiștilor.
Îmi scrieți că nu aveți medicamente, că nu vă mai lasă să ieșiți din casă decât dacă vă motivați existența, că au pus stăpânire pe viața și liniștea voastră, și pe puținii bani care sunt tot mai puțini de la o zi la alta, atunci când apucați să mergeți la cumpărături.
Înțeleg și știți și voi că țara este condusă de cei mai proști dintre cei aleși vreodată să conducă România. Și nu sunt doar proști, sunt și bolnavi de trădare, de teama stăpânilor care îi plantează în funcțiile publice, exact ca în vremea otomanilor. Și exact ca atunci, singura lor grijă este să plătească birul străinilor, nu să vă facă bine vouă celor rămași acasă, peste banul cărora ei au fost puși stăpâni.
Dragă mamă, dragule tată, dragă soră și frate,
să nu vă fie teama de vremurile pe care trebuie să le treceți săptămânile astea. Teama, lipsa de siguranță, lipsa unui orizont, trebuie să le domoliți cu luciditate, cu rațiune, cu credința că totul trece! Chiar dacă o să treacă lăsând urme imediate.
Să nu vă temeți! Bunul Dumnezeu este cu noi, iar Biserica din fiecare dintre noi nu o poate închide nimeni, așa cum trădătorii de țară închid astăzi bisericile, parcurile, orașele, oamenii în case.
Știu, știu că sunteți speriați. Știu, dar priviți cu atenție spre cei care vă sperie. Nu sunt decât niște speriați de soartă care nu se pot ridica dincolo de lectura silabisită a propriilor gânduri! Dacă așa citesc, nu aveți motive de teamă pentru că în mod evident nu gândesc de unii singuri. Sunt doar executanți ai unor haotice și lipsite de logică ordine.
Iubiților,
să nu uitați de cei trecuți, să aprindeți o lumânare, chiar dacă nu mai aveți voie nici la cimitir, nici la înmormântări, nici la sfintele împărtășanii. Să vedeți de voi și de cei dragi.
Și vă rog ceva. Închideți televizoarele, închideți toate sursele de neliniște și teamă. Nu vă ajută la nimic să aflați din oră în oră aceleași nimicuri, aceleași frânturi din întregul pe care acasă pare că nimeni nu mai este capabil să îl cuprindă.
Vă îmbrățișez și sărut mâna.
Dan
