Președintele deșertăciunilor

Nimic, absolut nimic nu rămâne în urma acestui ordinar plantat președinte cu pretenții de rege, dar cu un comportament de frustrat din tagma minorităților la modă în noua ordine mondială.

Nimeni nu îndrăznește să îl întrebe pe Iohannis dacă are o pasiune aparte, dincolo de “soția mea Geta”; dacă merge la biserică doar dintr-un reflex de comunitate, pentru a semna condica și pentru a repeta că tot ce adună în cârdășie cu biserica, rămâne bisericii; dacă vreodată a făcut ceva în mod real, nu doar a vampirizat prietenii, parteneriate și alianțe politice!

La tupeul cu care este gonflat zilnic de slugile îmbrăcate în haine de general, să nu cumva să se spargă de colțul unei stele de securist ținut prea aproape. În cazul lui Iohannis, povestea cu “Victoraș ai grijă de copii” nu se aplică, pentru că el investește în imobiliare, copiii îi tranzacționează.

Sub președintele deșertăciunilor, România este tot mai săracă, tot mai îndatorată, iar valorile îi sunt extirpate cu sprijinul unor prea puțin dispuși să își rumege bine gândurile.

Prigoana Ortodoxiei ar putea să fie climaxul, însă, cu Iohannis niciodată nimic nu este gata! Nici România educată, nici România normală, nici România lucrului bine făcut, nici războaiele cu legea, Constituția, cu românii … !

Ce poate fi mai elocvent decât menținerea în frig a bolnavilor, cu precădere a celor cu COVID-19, în condițiile în care și un copil știe astăzi că frigul, lipsa de alimentație și umiditate, sunt factori agravanți?
Pus în fața realității generate de guvernul lui PNL, demagogul președinte lansează teme de dezbatere, de reflexie, în locul măsurilor și soluțiilor imediate, în locul sancționării celor care îi sunt de-o măsură.

Cu fiecare apariție, președintele deșertăciunilor se manifestă tot mai corect cu sine. Da! Acesta este adevăratul Iohannis: infatuat, narcisist, pasionat de întruniri unde “se pune prosopul” pentru a “semnaliza” activitatea în derulare, un prost care nu suportă să fie înconjurat de oameni capabili, numai dacă aceștia se fac sclavi și lingăi.

Făcătorul de nimic își laudă zilnic impotența umană, politică, emoțională, punând distanțe tot mai mari nu doar între el și poporul care îl hrănește și îi tolerează absurditățile, ci și între el și realitate.

Înconjurat de ligăi, de cățeluși și trupeți disperați să parvină, de o masă degenerată uman, Iohannis este înghițit de lumea paralelă, cu forța cu care tragedia sufocă România!

O Românie în profundă criză, din care valorile, tradițiile, cultura și credința, sunt ostracizate la nivel de stat, pentru a promova și impune degenerați rujați, în rochii și cu tocuri!

Președintele deșertăciunilor devine pe zi ce trece un pacient care trebuie băgat în cămașa de forță și tratat în izolatoarele psihiatrice, necum să conducă o țară pe care o face țăndări, numai și numai pentru a da satisfacție șefilor de la Berlin, Bruxelles sau Washington.

Iohannis este capabil de absolut orice numai să fie lăsat să domnească liniștit peste o țară pe care, la final de mandat sau de viață, o va lăsa exact așa cum este ca președinte … o deșertăciune!

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în ALEGERI 2020, Analize - Comentarii, De departe ... România, Din arhive, România. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Președintele deșertăciunilor

  1. Cristian spune:

    O capodopera acest articol… FELICITARI !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.