“Multilateralism în doi”! REZOLUȚIILE UE, DIZARMONICĂ POLITICĂ! (II)

Am arătat și voi repeta faptul că Uniunea Europeană se declară în favoarea respectării integrității teritoriale și suveranității națiunilor, pentru respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Și totuși … UE se exprimă nu doar duplicitar, dar și acționeză cu dublă măsură!

Cel mai bun argument în acest sens îl oferă rezoluțiile Parlamentului European. Am luat ca exemple patru rezoluții, care vizează: România (noiembrie 2018), China (iulie 2019 și ianuarie 2021) și Rusia (septembrie 2020).

ROMÂNIA

Reacțiile României în fața abuzului de poziție și de forță cu care acționează permanent partenerii strategici (!?) sunt inexistente, câtă vreme la președinție și guvernare au fost promovați și sunt tolerați exclusiv executanți ai intereselor uniformizatoare euro-atlantice. Asta înseamnă că România este un stat aflat exclusiv la dispoziți intereselor străine, populația și economia țării fiind reduse la statutul de consumator și furnizor de resurse necesare partenerilor strategici.

Despre Rezoluția privind statul de drept în România și decizia Parlamentului European din noiembrie 2018 am scris la momentul respectiv, subliniind pasul făcut „De la euro-optimism, la bătaia de joc a UE!”

„România față în față cu mercantilismul occidental, cu modelul străin care calcă în picioare dreptul unei țări de a decide în cadrul politicilor interne! Comisia Europeană a marcat, marți, o premieră similară perioadei sovietice, dând ordine Bucureștiului pe cine și cum să numească în funcții de conducere! Este inadmisibil! Guvernul de la București trebuie să reacționeze ferm, în ciuda Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), a rezoluției Parlamentului European, a președintelui Klaus Iohannis care servește interesele străine!” Textul integral AICI

Că așa stau lucrurile și că poziția oficialilor de la București este în totală lipsă de contact cu realitățile și interesele României, ne confirmă (din nou) ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu
După ce a transformat România într-o susținătoare și finanțatoare a acțiunilor de destabilizare internă din țările est-europene, Aurescu se angajează la comandă în dispute diplomatice cu Rusia. Iată declarația transmisă la 16 Februarie a.c., în urma consultărilor politice avute cu ministrul slovac al Afacerilor Externe și Europene, Ivan Korcok:

“Nu am putut să nu constatăm modul în care a fost organizată vizita Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al Uniunii Europene, domnul Borrell, modul în care a fost organizată conferința de presă care a urmat discuțiilor de la Moscova, inclusiv expulzările de diplomați europeni care au avut loc în timpul acelei vizite. Toate aceste aspecte ne arată că Rusia este mai degrabă angajată pe o poziție de confruntare cu Uniunea Europeană, decât pe o poziție de deschidere. Și vom aborda toate aceste aspecte în cursul discuțiilor noastre de luni, din cadrul Consiliului Afaceri Externe, pentru a trage concluziile care se impun și pentru a lua măsurile care sunt necesare.” – Ministerul român al Afacerilor Externe

Urmărind toate declarațiile Înaltului reprezentat UE Josep Borrell, vom observa că Aurescu se conformează ordinului de solidaritate transmis în interiorul uniunii împotriva Rusiei, preluând mesajele de confruntare.

Că România președintelui Klaus Iohannis și ministrului Bogdan Aurescu a fost degradată de la statutul de țara independentă, la statutul colonie și soldat neinstruit, este o evidență care nu justifică efortul argumentării.
Rămâne totuși o întrebare: A ajuns clasa politică și funcționărească de la București în situația de a nu mai putea observa că permanentul agresorul este cel care strigă permanent că este agresat?

CHINA

Am arătat în volumul “După 70 de ani. Ultimul zid” că traseul relației UE-China evoluează în ritm alert de la comprehensiv, la selectiv.

“În relația cu China, Uniunea Europeană devine tot mai grăbită să copieze modelul diplomatic și de cooperare american. Aflată la decizia unor politicieni coordonați după convingeri și reguli de companie multinațională, Comisia Europeană a conturat în ultimii ani același refuz de a observa și aborda China și Asia potrivit modelelor și tradițiilor locale. De la considerentele care privesc interpretarea drepturilor omului, la cele care privesc deciziile territorial administrative interne exclusive ale Chinei, Uniunea Europeană, prin intermediul Parlamentului European și Comisiei Europene, s a poziționat constant pe un traseu de tensionare a relațiilor.” (Dan Tomozei, După 70 de ani, ULTIMUL ZID, Ed. Corint 2020, pg. 231)

Tendințele și exprimările UE sunt într-o evidentă evoluție spre modelul hegemonist american, o evoluție de depărtare galopantă de la modelele diplomatice stabilite în perioada Războiului Rece, când amenințările și forțele conturau o lume bipolară.

În timp ce UE, prin vectorii principali: Germania și Franța, caută să exploateze în beneficiu cât mai exclusivist relația cu China, în aceeași măsură uniunea se află într-un permanent asalt la adresa Beijingului pe tema drepturilor și libertăților.

Rezoluțiile Parlamentului European (PE) din 2019 și 2021 pe tema Hong Kong vin să confirme o nepermisă imixtiune în problemele interne ale Chinei, dar și deja tradiționala dublă măsură: una pentru problemele propria (vezi tensiunile de stradă soldate cu zeci de morți și mii de răniți din Franța și Germania), alta pentru evenimentele din Hong Kong, din ultimii ani.

A fost demonstrat și ulterior recunoscut de țările occidentale că în evenimentele din Hong Kong au fost utilizate resurse umane și financiare direct conectate la centrele de influență și putere occidentale, autoritățile centrale chineze indicând în clar între “forțele străine”: SUA și Marea Britanie.
În aceste condiții, alăturarea UE la jocul de putere euro-atlantic pare o evoluție firească, încă realitățile țărilor membre ale blocului european vin să contrazică această inițiativă, dar și să confirme dublul limbaj, dubla măsură.

În Rezoluția Parlamentului European din 18 Iulie 2019 referitoare la situația din Hong Kong, Uniunea Europeană uită sau refuză să înțeleagă că Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RASHK) este parte a teritoriului RP Chineze.

În alte condiții, sub ce formă PE poate adopta o rezoluție care “condamnă cu fermitate ingerința constantă și tot mai mare din partea Chinei în afacerile interne ale Hong Kong-ului” (pt.9.), asumând totodată “angajamentul UE de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong” (pt. 14.).

În mod similar, Rezoluția Parlamentului European din 21 Ianuarie 2021 referitoare la reprimarea opoziției democratice în Hong Kong, Parlamentul European intervine direct în dreptul Constituțional al RP Chineze și dreptul unic de legiferare, fiind în evidentă poziție de abuz și lipsă de contact cu realitatea.

Altfel, cum poate PE să justifice legal punctul 5 din Rezoluție unde “solicită retragerea completă a legii intitulate „Decizie a Congresului Național al Poporului privind instituirea și finalizarea sistemului juridic și a mecanismelor de punere în aplicare ale Regiunii Administrative Speciale Hong Kong pentru menținerea securității naționale”, care “ar afecta statutul internațional al Hong Kong-ului (…)”? Nu insist pe formularea “care ar afecta”.

Pentru a sublinia nuanțele egemonice, PE “îndeamnă întregul personal diplomatic al UE și al statelor europene să facă tot posibilul pentru a oferi protecție și sprijin activiștilor pașnici din Hong Kong (…)” (pt.9).

Sublinierea făcută de PE privind “activiștii pașnici” arată nu doar cât de prostește joacă UE, ci mai ales duplicitatea. Reținerile și condamnările înregistrate în urma evenimentelor de la Hong Kong au vizat cu precădere activiștii care au acționat cu violență, au incitat la violențe și au coordonat evenimentele. În viziunea UE, dacă coordonatorii și finanțatorii unei revolte ilegale soldate cu victim și pagube materiale sunt “pașnici”, aceștia trebuie protejați!

Mai mult, la punctul 20 din Rezoluția PE din ianuarie 2021, este salutat “noul dialog bilateral UE-SUA privind China, lansat la 23 octombrie 2020 (…)”, fiind astfel subliniată o coordonare euro-atlantică cu tendință anti-chineză!

În replica, recțiile Beijingului la rezoluțiile Parlamentului European nu lasă loc de confuzie. China a solicitat și solicită UE să își vadă de propriile probleme, să nu mai distorsioneze realitatea și să respecte suveranitatea și legile Chinei.

“Îndemnăm Parlamentul European să se confrunte cu faptul că Hong Kong s-a întors în China, respectă dreptul internațional și normele de bază care guvernează relațiile internaționale, resping standardul dublu, încetează să țină alte țări despre drepturile omului, respectă cu sinceritate suveranitatea Chinei și statul de drept al Hong Kong-ului și încetează să intervină în orice fel în afacerile din Hong Kong și în celelalte afaceri interne ale Chinei”, a replicat MAE chinez după adoptarea noii Rezoluții.

Mai mult, în timpul ultimului dialog la nivel înalt China-UE, derulat la 8 Februarie a.c., între ministrul chinez de Externe, Wang Yi, și Înaltul Reprezentant UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, oficialul european a reiterat “îngrijorările puternice ale UE cu privire la presiunea continuă asupra democrației și drepturilor fundamentale din Hong Kong, tratamentul apărătorilor drepturilor omului, precum și tratamentul minorităților etnice și religioase, în special în Xinjiang.”

În replică, oficialul de la Beijing a reafirmat poziția de principiu a Chinei cu privire la aspectele legate de Xinjiang, Hong Kong și drepturile omului. “China susține principiile respectului reciproc între țări și ale non-amestecului în afacerile interne ale altor țări și se opune fabricării și difuzării minciunilor și a știrilor false. China speră că UE va respecta faptele de bază și va adopta o poziție obiectivă și imparțială.”

În mod deja tot mai evident, disputele UE-China sunt extinse fără disimulare până la nivelul formatului “17+1” / China – Țările Europei Centrale și de Est, ultimul Summit la nivel de lideri oferind și imaginea țărilor care se supun comenzilor externe, România fiind lider negativ prin nivelul sfidării demonstrate.

VA URMA

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, Din arhive, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Înţelege China, Multilateralism ... în doi, România, România - China, Rusia, Uniunea Europeană, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.