Spre dezamăgirea Occidentului, China se modernizează, devine unul dintre liderii globali, însă, în ciuda preluării multor modele, mecanisme și tehnologii din exterior, refuză să se occidentalizeze. Modernizarea Chinei nu este egală cu occidentalizarea Chinei, pentru că succesul dezvoltării chineze nu este sub nicio formă un merit extern, ci un rezultat al analizelor, filtrelor și deciziilor asumate de guvernul de la Beijing și ale autorităților la nivel provincial.
În cadrul politicilor interne, dar și ca mesaj în dialogul politicii externe, China traduce această realitate prin ideea obligatorie a libertății fiecărei țări de a găsi propriul drum de dezvoltare, un drum care poate să fie de succes doar dacă este adaptat condițiilor, tradițiilor și istoriei naționale.
Iată de ce, China spre deosebire de fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est nu datorează și nu se află într-o relație de dependență cu țările partenere sau cu investitorii majori, prezența fiecăruia pe teritoriul chinez fiind o alegere nu o posibilitate de promovare și impunere a modelelor străine.
Mai mult, prin această atitudine, China cere tot mai frecvent și insistent Uniunii Europene să nu mai folosească “vocea” Statelor Unite ale Americii (SUA) în cadrul relațiilor bilaterale, respingând tonul și abordările cu care tratează fostele țări comuniste din Europa.
Așa cum am arătat zilele trecute, în cadrul Congresului Național al Partidului Comunist Chinez (PCC), care a debutat duminică la Marea Sală a Poporului din Piața Tian Anmen din Beijing, președintele Chinei și Secretarul general al PCC a subliniat în numeroase rânduri teza dezvoltării țării în cadrul sistemului socialist cu caracteristici chineze, evidențiind suplimentar exact politica de independență și autonomie în cadrul global: o politică adaptat condițiilor, tradițiilor și istoriei naționale.
Sistemul socialist cu caracteristici chineze vizează modernizarea prin preluarea unor elemente comune proceselor de modernizare a tuturor țărilor, dar capătă nuanțe și caracteristici unice și specifice contextului și poporului chinez. Întregul proces subliniat de președintele Xi Jinping este gândit și derulat pentru a se asigura modernizarea țării și a uriașei populații, pentru a se asigura prosperitatea pentru toți, dar poate mai important decât atât, pentru a se asigura un progres educațional, cultural și etic, în cadrul a ceea ce filozofia chineză milenară denumește armonia omului cu natura, în condiții de dezvoltare pașnică.
Iată de ce, modernizarea societății chineze reprezintă una dintre temele principale ale mandatului asumat de Xi Jinping și Guvernul Chinei, ca o sarcină centrală a PCC, cu scopul final de a conduce poporul chinez spre al doilea obiectiv centenar* și anume transformarea Chinei într-o mare țară socialistă modernă din toate punctele de vedere, dar și de a realiza întinerirea națiunii chineze, pe toate planurile, prin aplicarea unor căi și soluții chineze.
China secolului XXI urmărește două obiective centenare, pentru a transforma țara “într-un socialistă modernă, prosperă, puternică, democratică, avansată din punct de vedere cultural și armonioasă, pentru a realiza visul chinezesc de reînnoire națională”.
* Primul obiectiv vizează transformarea Chinei într-o societate moderat-prosperă, cu beneficii pe care să le resimtă cei peste 1,4 miliarde de locuitori la momentul aniversării centenarului PCC (2021).
** Al doilea obiectiv vizează aducerea Produsului Intern Brut chinez pe cap de locuitor până la nivelul țărilor moderat-dezvoltate și asigurarea modernizării ţării odată cu marcarea centenarului Republicii Populare Chineze (2049).
În acest context de auto-protecție națională în fața influențelor și ingerințelor externe, China este obligată să răspundă, tot mai frecvent, atacurilor diplomatice și avertismentelor care vizează relațiile economice cu marii parteneri, SUA și Uniunea Europeană (UE).
Atacul permanent lansat de țările occidentale pe tema drepturilor omului, vizează, în realitate, planul relațiilor economice, Beijingul nefiind deloc dispus și refuzând să cedeze în fața presiunilor de cedare a unui spațiu cât mai amplu și lipsit de reglementare pe model chinez.
În acest an, temei drepturilor omului a fost adăugată acuzația potrivit căreia China refuză să se alăture țărilor care sancționează economic Federația Rusă pentru operațiunea militară specială declanșată în Ucraina. Este o acuzație care primește în mod acut o conotație economică, iar că așa este vin să ne confirme Josep Borrell, înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, dar și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, care s-au exprimat, recent, în direcția redefinirii și recalibrării relațiilor economice cu China, dar și cu Rusia.
În cadrul Conferinței anuale a Ambasadorilor UE 2022, Josep Borrell a declarat că, până acum, prosperitatea UE “s-a bazat pe energia ieftină provenită din Rusia (…) și pe accesul la marea piață din China, pentru exporturi și importuri, pentru transferuri tehnologice, pentru investiții, pentru a avea bunuri ieftine”, însă a venit timpul pentru găsirea unor noi căi de energie în interiorul Uniunii Europene, fără a schimba o dependență cu alta (cu trimitere la SUA – n.m.).
Borrell a arătat că “Rusia și China nu mai sunt cele care au fost pentru dezvoltarea noastră economică, fapt care va necesita o restructurare puternică a economiei noastre”, câtă vreme “accesul în China devine din ce în ce mai dificil”.
Extrem de interesant pentru pozițiile de până acum al UE, Borrell a evidențiat competiția profundă SUA-China “care va restructura lumea”, de care a legat “escaladarea tensiunilor în Taiwan (…) declanșată de o călătorie individuală a unei personalități care a adus strâmtoarea Taiwan la marginea – nu aș spune unui război, ci – a multor jocuri de război”. Prin urmare, la Bruxelles se observă corect realitatea relațiilor interne chineze și se recunoaște, chiar și voalat, că Taiwanul reprezintă o problemă exclusivă a Chinei.
Pe de altă parte, prin vocea domnului Borrell, UE se declară iritată de faptul că, în timp ce “China este rivalul nostru, rivalul sistemic (…) chinezii încearcă să explice lumii că sistemul lor este mult mai bun”, explicația oferită fiind aceea că dacă Europa se laudă cu democrația și dreptul de a alege, China se laudă că reușește să asigure oamenilor mâncare, căldură și servicii sociale de calitate, îmbunătățind condițiile de viață.
Mult mai tranșant, președintele Comisiei Europene (CE), doamna Ursula von der Leyen, a evidențiat, în cadrul Conferinței Ambasadorilor UE 2022, “prietenia fără limite declarată de Vladimir Putin și Xi Jinping” conasiderată “o provocare clară pentru ordinea postbelică, construită pe valorile fundamentale ale Cartei ONU”.
De asemenea, liderul CE a subliniat că este urmărit “cu atenție urmările celui de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez pentru a vedea orice schimbare a poziției internaționale a Chinei”, dar și că “niciodată până acum nu am mai avut parte de o colaborare atât de intensă cu Casa Albă, așa cum am făcut-o anul acesta”.
Afirmând că trecerea la economia verde este “o veste bună”, von der Leyen a subliniat că “vestea nu atât de bună” câtă vreme “o țară domină piața globală. Aceasta este China”.
Voi sublinia aici gândirea americană care a infestat ideologia politică și economic din cadrul UE, care face o vină pentru o țară (în cazul de față China), pentru că deține resurse.
Reamintesc aici poziția liderilor europeni, dar și a doamnei von der Leyen, care au cerut țărilor europene – inclusiv României – care dețin resurse de petrol și gaze să reducă nivelul consumului pentru a da altor țări care sunt dependente de resursele din Rusia. Mai mult, reamintesc dezbaterile pe marginea exploatărilor de gaze din Marea Neagră, în care România deținătoarea resurselor a fost plasată pe un plan secundar.
Pentru că UE nu poate dispune discreționar de resursele Chinei, von der Leyen a arătat că “aceste resurse ar trebui să fie întotdeauna extrase într-un mod responsabil, atât pentru mediu, cât și pentru comunitățile locale”, un alt plan de imixtiune respins ferm de autoritățile de la Beijing.
Arătând că UE trebuie să intensifice angajamentul în Asia Centrală, regiune considerată “o poartă de acces între Europa, Rusia și China”, von der Leyen a subliniat că “trebuie să ne implicăm dincolo de vecinătatea noastră imediată și de cercul aliaților noștri tradiționali”, pentru că numai așa “putem contribui la modelarea viitorului regiunilor în schimbare rapidă și putem face o diferență pozitivă în viețile a milioane de oameni”.
Încă odată, avem evidențiată diferența de viziune între gândirea occidentală și gândirea chineză cu privire la dezvoltarea țărilor, în care UE își reafirmă, la un alt nivel, istoricul colonialist, prin superioritatea de a da lecții și de a modela, populații, țări și regiuni care nu îi aparțin.
Cât privește relația tensionată cu China, președintele CE a vorbit și despre “o criză a datoriilor ‘Belt and Road’ (inițiativa chineză ‘O centură, un drum’ – n.m.) care este acum în plină desfășurare. Zeci de țări sunt îndatorate masiv Chinei. Opt dintre aceste țări – de la Angola, la Laos – vor cheltui în 2022 mai mult de 2% din venitul lor național brut pentru a-și plăti datoria față de China”.
Afirmația de mai sus se dorește un nou îndemn adresat tuturor țărilor de a nu derula proiecte alături de China, un îndemn promovat și de SUA, sub eticheta: “capcana chineză”.
Mai mult, Comisia Europeană este îngrijorată pentru 2% din PIB-ul alocat de unele țări pentru proiecte de dezvoltare, dar nu exprimă nicio reacție în fața procentelor mult mai mari alocate din PIB-ul țărilor UE pentru înarmare, pentru proiecte și fenomene economice, sociale și medicale falimentare!
În mod firesc, reacția Chinei a venit, ieri, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, fiind subliniată (din nou) diferența de nivel diplomatic cu care Beijingul abordează și tratează dialogul cu toți partenerii … agresivi.
Solicitat de Bloomberg să exprime poziția Chinezi în fața îndemnului UE, adresat țărilor membrei și partenere de a diversifica lanțurile de aprovizionare cât mai departe de China, Wang Wenbin a replicat că lanțurile industriale și de aprovizionare globale, așa cum există în prezent, sunt rezultatul forței combinate a pieței și al alegerilor întreprinderilor. “Plasarea arbitrară de restricții în scopuri politice perturbă cooperarea internațională și destabilizează lanțurile industriale și de aprovizionare, nefiind favorabilă dezvoltării industriilor și nefiind în interesului niciunei țări”.
Mai mult, Wang a subliniat că “China și UE sunt parteneri, nu rivali, economiile noastre sunt strâns legate și foarte complementare. Cooperarea noastră depășește cu mult concurența”. Totodată, reprezentantul Ministerului chinez de Externe a exprimat speranța că UE va aborda cooperarea cu China într-un mod obiectiv, prin extinderea intereselor comune, contribuind la stabilitatea lanțurilor industriale și de aprovizionare globale.
Apoi, tot ca o reacție firească, presa chineză a reacționat la poziționarea oficială a UE. În cadrul unui articol apărut în Global Times, preluat cu nuanțe în publicațiile de limbă chineză, se arată că nivelul schimburilor comerciale China-UE a depășit, în 2021, în premieră, nivelul de 800 miliarde USD. Comerțul bilateral a fost și este susținut de canalele de cooperare stabilite între fabricile din China și magazinele din Europa, mărfurile fiind transportate în ambele sensuri de peste 12.000 de garnituri de trenuri de marfă, numai în ultimul an în acest an, asta înseamnând 1,18 milioane containere standard.
Nu în ultimul rând, presa chineză subliniază că retorica unor politicieni occidentali cu privire la reducerea dependenței de China nu este una nouă, câtă vreme, în 2021, Comisia Europeană a prezentat o strategie industrială actualizată, care include planuri de reducere a dependenței de China și de alți furnizori străini în domeniile strategice.
În fața poziționărilor UE, cei care sunt interesați de filozofia politică și ideologică a Chinei sub conducerea PCC, trebuie să cunoască o serie de aspecte repetate frecvent de reprezentanții de la Beijing inclusiv în dialogul cu reprezentanții de la Bruxelles.
Primul aspect privește decizia fermă a Chinei de a urma calea socialismului cu caracteristici chineze, care s-a dovedit de succes în practică, dar, în același timp, “nu își va exporta sistemul sau modelul de dezvoltare”.
Al doilea aspect privește faptul că autoritățile de la Beijing susțin o guvernanță globală bazată pe consultare și colaborare, în beneficiul tuturor, respectând independența, suveranitatea, egalitatea, interesele și preocupările legitime ale fiecărei țări.
Nu îl ultimul rând, China repetă constant că nimeni nu se poate amesteca în afacerile sale interne, prin fabricarea de minciuni și manipularea generate de către câteva puteri occidentale, care nu reprezintă comunitatea internațională.
Plecând de la aceste repere, trebuie privite relațiile externe ale Chinei, inclusiv SUA sau UE, cooperarea și parteneriatul promovate de Beijing nefiind o condiție obligatorie, dar reprezentând o necesitate de dezvoltare.
Mult mai bun. Plăcută știința spuselor, teoretic, cu bună știință.