Dacă nu aș trăi în China de suficienți ani încât să înțeleg realitățile locale și abordările occidentale cu privire la China, m-aș cutremura, îngrozit. Dar, având experiența și detașarea necesare, observ cum în 90% din cazuri realitatea chineză nu are nicio legătură cu relatările prezentate de mass media occidentale sau pe rețelele de socializare, în care binevoitori atent selectați și coordonați, sunt promovați de săraci la minte care nu pot distinge o știre falsă, un montaj audio-video. Cu atât mai gravă este situația când realitatea distorsionată, decupată pe placul, interesul și dimensiunea vorbitorilor, este promovată de politicienii europeni, căci despre cei americani nu face sens să discut. Nu sunt avocatul Chinei. Ce scriu de ani de zile este din convingerea că trăiesc într-o lume mult mai normală și echilibrată, pe care trebuie să o cunoaștem. O lume bine conturată în limitele culturale și istorice proprii, prin comparație cu demența coordonată și generalizată din occidentul preocupat mai ales să distrugă, nu să construiască, să anuleze, nu să dialogheze, să închidă, nu să deschidă, să lichideze, nu să te lase să trăiești.
Ce încerc să vă spun este că ar trebui să fiți mai blânzi cu voi, mai atenți la ceea ce cu adevărat vă privește și vă afectează viața de zi cu zi. China este departe și totuși în viața fiecărui locuitor al planetei, pentru că știe ce vrea, pentru că are viziune, pentru că muncește, având lideri preocupați de propria țară și propriul popor. Spre deosebire de modelul american-european, modelul Chinez nu vă este băgat pe gât, nu vă este înfundat până la sufocare în toate reflexele socio-culturale naționale, până la anularea de sine.
În limbajul imbecil la modă, preluat de subdimensionații intelectual-moral din politica de la București, presiunea la care este supusă China în ultima perioadă, cu o intensitate neîntâlnită în ultimele decenii, este denumită bulliying. Adică o agresiune permanentă, dezechilibrată, reală, repetată, produsă de Occident prin intermediul tuturor direcțiilor de asalt: cultural, economic, educațional, militar, diplomatic și politic. Însă, în timp ce România și multe state est-europene nu mai sunt de multă vreme capabile să reacționeze, fiind atrofiate social-politic, China are forța, tenacitatea și determinarea de a reacționa, de a nu ceda în fața unui Occident îmbrăcat în dublu limbaj, duplicitate și lipsă de onestitate.
Urmărind presa de la București, dar și rețelele de socializare, observ tot mai mult că după ani de zile în care românii au fost abuzați de presiunile culturale și politice externe, de modelele străine, astăzi au devenit la rândul lor abuzatori. Altfel spus, abuzații au devenit la rândul lor mici torționari, rațiunea și mintea fiind reduse la etichete și imagini lipsite de profunzime.
China de azi este o dictatură, un stat în care nimeni nu mișcă, nu comentează, nu protestează, o țară în care 1,44 miliarde de oameni sunt terorizați și lipsiți de elementare drepturi, o țară în care nu există libertate de exprimare și opinie. FALS!
În China primează și se aplică legile naționale, iar dacă nu îți convine sistemul, ești liber să pleci, nu te obligă nimeni să vii sau să rămâi. Atunci când încalci legea, indiferent de poziție socială, politică sau dimensiunea contului în bancă, mai devreme sau mai târziu, plătești, iar dacă te apucă prozelitismul religios sau politic, cu atât mai mult pofta de răzmerițe colorate, ești taxat de urgență și în cele mai multe cazuri expulzat, dacă ești cetățean străin. Ce este absurd în toată această realitate? Nimic, dacă ai mintea întreagă și înțelegi că în China nu ești în România, unde vin străinii să îți facă legea, să îți devalizeze economia, cultura și armata.
În timp ce voi vedeți la știri „proteste care cuprind toată țară. Manifestații fără precedent” (PRO TV), „manifestațiile fără precedent s-au extins din cauza blocajelor Covid” (DIGI24), „Am putea asista la o schimbare de regim în China” (Bugetul.ro), realitatea chineză chiar și cea locală, este cu totul alta. Absolut alta, pentru că la 1,44 miliarde de oameni este natural să existe permanent oameni nemulțumiți, pentru că zilnic în China sunt „proteste”, pentru că până și în China sunt probleme care se rezolvă abia după ce apar situații de criză. Dar … spre deosebire de România (insist pe România cu speranța că puteți face diferența, puteți înțelege realitatea de acasă), în China absolut toate sistemele funcționează: de la social-sanitar, la educațional, cultural și economic. Prin urmare, în timp ce în România nu aveți sisteme medicale, educaționale, sociale etc. funcționale, voi sunteți preocupați de China, unde totul funcționează aproape de perfecțiune, în ciuda dimensiunii țării și numărului de locuitori.
Pentru a judeca realitățile chineze, trebuie să înțelegi China, iar pentru a înțelege China trebuie să cuprinzi un bagaj de cunoștințe atât de vast încât, cu cât aprofundezi, începi să ai tot mai mari rețineri că ai cuprins detaliile esențiale. Cine sunt inteligenții care plonjează fără nicio plasă de siguranță în critica la adresa Chinei? Exact cei care nu au ajuns nici măcar cu degetul pe harta Chinei, cei care nu cunosc nimic în mod real despre China, cei care nu fac decât să colporteze povești despre drepturi și libertăți, în timp ce ei sunt pușcăriași pe viață în sărăcie, frustrare și lipsă de normalitate. Este cu atât mai grav cu cât cei pe care îi vizez au și un nivel educațional peste limita medie (nimic despre diplomele de carton).
Dacă americanii, britanicii, marile țări UE, se află într-un război economic deschis, motiv pentru care se comportă abuziv în relația cu China, ce motive are România, ce motive au românii să se comporte aidoma abuzatorilor lor? Cât de greu este să se înțeleagă că în timp ce marile puteri se bat cu China, în egală măsură caută să câștice îmăpreună cu China? Cât de greu este să se priceapă că marile țări UE limitează libertatea României și a țărilor est-europene în relația cu China, pentru a nu împărți felia de profit și bunăstare adusă de cooperările cu China?
Când ești prost de mic, când ești mare numai te joci … spune o vorbă românească. Ei bine, la București puterea este deținută de mulți ani de astfel de mici, incapabili să lucreze pentru România, nici măcar la nivelul protejării relațiilor externe, economice, diplomatice. Asta nu observă inteligenții care, neștiind nimic despre realitățile chineze, sunt doctori în preluat șabloanele și dezinformările lansate de Occident.
Să fii prost nu este o modă, chiar dacă uneori este o boală incurabilă, dar neletală. Totuși … cum ar fi să fim o secundă mai deștepți? Măcar pentru noi, măcar pentru România? Nu de alta, dar în timp ce tinerii din România sunt educați să fie analfabeți și străini de propria țară, în China tinerii sunt educați să fie mândri și convinși că propria țară are un rol important în lume. Cum se poate asta? Iată o simplă explicație: în timp ce în România rata analfabetismului este de peste 50%, în China este de sub 4%. Vorbim de cifre statistice nu de … fake news!
Prin urmare și în concluzie, când ești prost … simți nevoia să te ocupi de cei deștepți, ca să ai o ocupație inutilă, grav împotriva propriilor interese.
Fiți cu minte!
15 răspunsuri la Românii … în asediul politico-mediatic occidental asupra Chinei