Institutul Cultural Român (ICR) din Beijing a găzduit, astăzi, de praznicul Adormirii Maicii Domnului Maria, vernisajul expoziției “BRÂNCOVENII”, eveniment pe care cu nedisimulată modestie l-am reeditat, după puteri și pricepere.
Piatra de temelie a evenimentului o reprezintă cele 17 lucrări reprezentative din fresca Mănăstirii Surpatele din județul Vâlcea, ctitorie a Mariei Brâncoveanu, lucrări tipărite pe mătase, prinse în sistemul tradițional chinez huazhou/画轴 – rolă specifică mesajelor imperiale, ulterior tablourilor tradiționale.
Mulțumesc domnului Liviu Țăranu, directorul ICR Beijing, doamnei Ema Stoian, referent principal în cadrul ICR Beijing, și doamnei Liu Yuzhe, profesor de limba română, pentru găzduirea acestui proiect.
Evenimentul a fost onorat cu prezența de câteva zeci de rezidenți chinezi și străini din capitala Chinei, între care s-au regăsit directorul secției române din cadrul Radio China Internațional-CMG, Wu Min, fostul diplomat, Consul General al Chinei la Constanța, Wang Tieshan, cadre universitare din departamentele cu predare în limba română. Aceștia au urmărit cu deosebit interes prezentarea făcută privind moștenirea cultural-istorică lăsată de Constantin și Maria Brâncoveanu, cele două filme despre Palatul Brâncovenesc Potlogi și Biserica Sf. Gheorghe Nou din București, dar și despre sfârșitul tragic al domnitorului Brâncoveanu, al celor patru fii ai săi și al întâiul sfetnic, Ianache Văcărescu.
După cum am transmis celor prezenți, expoziția “Brâncovenii” este o rememorare a trecutului glorios și tragic al românilor, un simbol al credinței și biruinței vieții asupra morții.
În urmă cu 309 ani, în ziua de 15 August 1714, Istoria românilor consemna unul dintre tragicele momente, una dintre lecțiile de desăvârșită demnitate. Domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) cei patru fii ai săi: Constantin (31 ani), Ştefan (29 ani), Radu (24 ani), Matei (11 ani), dar și întâiul sfetnic, Ianache Văcărescu, erau omorâți prin decapitare.
Prin eforturile doamnei Maria Brâncoveanu, rămășițele domnitorului Constantin Brâncoveanu au fost aduse pe ascuns în țară, fiind îngropate în Biserica Sf. Gheorghe Nou din București, în anul 1720.
La nouă ani după această faptă, în decembrie 1729, Maria avea să moară fiind îngropată alături de Constantin Brâncoveanu.
Fiind zi de mare sărbătoare în România, cei prezenți au fost întâmpinați cu cozonac și vin românesc.
Mesajul integral transmis celor prezenți:
Expoziția “Brâncovenii” este o rememorare a trecutului glorios și tragic al românilor, cele 17 lucrări reprezentând fresca Mănăstirii Surpatele (sec. XVI-XVII), din Judeţul Vâlcea – România, ctitorie a Doamnei Maria Brâncoveanu.
Alături de imaginile cu pictura și detaliile culturale în stil brâncovenesc, se află o imagine care poate friza banalitatea. O potecă de pe valea Otăsăului, care face legătura între Mănăstirea Surpatele și Mănăstirea Dintr-un Lemn. Poteca de trei kilometri este cunoscută sub numele “Drumul Doamnei”, un drum al suferinței și stăruinței, un simbol al credinței și biruinței vieții asupra morții, croit cu pasul de Doamna Maria Brâncoveanu.
În urmă cu 309 ani, în ziua de 15 August, Istoria românilor consemna unul dintre tragicele momente, una dintre lecțiile de desăvârșită demnitate. Domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) cei patru fii ai săi: Constantin (31 ani), Ştefan (29 ani), Radu (24 ani), Matei (11 ani), dar și întâiul sfetnic, Ianache Văcărescu, erau omorâți prin decapitare.
S-a întâmplat ca urmare a trădării celor care se aflau în apropierea Domnitorului, dar mai ales pentru că acesta și-a păstrat credința, chiar și în fața morții, prin care cu toții au intrat în viața veșnică a memoriei și conștiinței naționale ale românilor.
Tragicul moment de la 15 August 1714 a avut loc la 113 ani după ce, la data de 19 August 1601, primul domnitor al tuturor românilor, Mihai Viteazul (1558 – 1601) a fost omorât, tot prin decapitare, tot ca urmare a complotului și trădării celor pe care îi considera aliați.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu a lăsat românilor o sinteză a curentelor culturale ale epocii medievale. Din amestecul stilurilor rococo și baroc din occident, și aulic din orient, a fost sincretizat stilul brâncovenesc și postbrâncovenesc.
Mai mult, în timpul domniei sale, Țara Româneasă a devenit un centru de echilibru diplomatic, fiind unul dintre puținii lideri ai vremii care întreținea bune relații atât cu puterile occidentale, cât și cu cele din orientul apropiat reprezentate de Imperiul Otoman, un permanent pericol. Iată de ce, pe bună dreptate, potrivit Academicianului Răzvan Theodorescu (1939-2023), Constantin Brâncoveanu a fost o “paradigmă politică, morală și artistică”, unul dintre marii înțelepți ai românilor.
Ctitor de biserici și mănăstiri – pe teritoriul Țării Românești și în străinătate, de cultură, școală și credință, numele lui Brâncoveanu este sinonim cu prosperitatea economică și dezvoltarea culturală rar întâlnită în Istoria românilor.
Palatul Mogoșoaia din București era frecvent locul de întâlnire al curentelor culturale europene, asiatice, arabe, africane. Potrivit consemnărilor la anul 1698, la curtea domnească a lui Constantin Brâncoveanu a fost organizată o petrecere cu mare fast la care au fost aduși artiști turci, arabi, francezi, spanioli, poloni tătari și … chinezi.
Aceasta a fost posibil ca urmare a faptului că, în cei 26 de ani de domnie (1688-1714), Curtea Țării Românești a fost una dintre cele mai importante din Estul Europei. La cancelaria curții domnești au fost aduși dieci (învățați) cunoscători de latină, italiană, germană, polonă, turcă, maghiară, rusă, greacă.
Constantin Brâncoveanu fiind unul dintre primii conducători români care a încurajat școala și scrierea în limba română.
Sub domnia lui Brâncoveanu a fost tipărită prima Biblie cu textul integral în limba română (1688), pentru ca apoi să înființeze prima Academie românească, în cadrul Mănăstirii Sfântul Sava din București.
De asemenea, în timpul lui Brâncoveanu au fost sprijinite primele spitale mănăstirești, bine-cunoscut fiind spitalul din cadrul Mănăstirii Colțea.
Pentru toate cele amintite, puține dintre cele făptuite sub grija Domnitorului Constantin Brâncoveanu, avem să aducem mulțumire și pomenire, pentru moștenirea culturală, istorică și morală.
Astăzi românii comemorează un mare înaintaș, contemporan cu unul dintre cei mai luminați împărați ai Chinei, Kangxi (1654-1722), din dinastia Qing, în perioada căruia, în capitala imperială Beijing avea să ajungă primul diplomat cu origini românești, Nicolae Milescu Spătaru (1636-1708), aflat în slujba lui, Aleksei Mihailovici, Țarului Rusiei în perioada 1645-1676.
Tot astăzi, creștinii o prăznuiesc pe Sfânta Maria Mare – Ziua Adormirii Maicii Domnului, iar mâine, 16 August, pe Sfinţii Martiri Brâncoveni – canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română în rândul sfinților, la 20 Iunie 1992. De asemenea, Constantin Brâncoveanu este canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă și de Biserica Catolică, drept martir al creștinismului.
* * *
Cu lacrimi în ochi, înainte de execuție, domnitorul Constantin Brâncoveanu le-a vorbit fiilor săi, spunând:
„Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta … .” – Andrea Memno, plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad (Constantinopol)
Cuprins de groază, văzând cum frații lui au fost decapitați, … mezinul Matei, de numai 11 ani, i-a cerut tatălui său să fie lăsat să renunțe la credința creștină, ca să fie iertat de pedeapsă.
Cu lacrimi în ochi, voievodul Brâncoveanu l-a încurajat spunând:
„Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi renegi credinţa strămoşească, pentru a mai trăi câţiva ani pe pământ.”
Atunci, Matei a privit călăul și a spus:
„Vreau să mor creştin! Loveşte!” – Anton Maria del Chiaro
…
Resturile omenești ale martirilor Brâncoveni au fost aruncate în apele Golfului Bosfor, de unde au fost recuperate de creștini. Cu ajutorul lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Voievodului, Maria Brâncoveanu a aflat unde au fost îngropate trupurile fiilor și soțului său, în Mănăstirea cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Insula Halki.
După un an şi jumătate în exil, doamnei Maria i s-a permis să se întoarcă în ţară, unde a început pregătirile pentru repatrierea rămăşiţelor voievodului.
La șase ani de la tragicul eveniment, în 1720, după îndelungi eforturi, osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost aduse în țară și îngropate în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti.
Totul a fost făcut în secret, taina fiind cunoscută de Maria Brâncoveanu, fiice şi preoții bisericii. Pentru a nu se pierde taina, Doamna Maria a comandat o candelă din argint, pe care a aşezat-o deasupra mormântului domnitorului, lipsit de orice înscris, însă decorat în stilul brâncovenesc şi cu stema ţării.
Pe candelă, în partea de sus, a lăsat un mesaj cu litere chirilice: “această candelă, ce s-a dat la Sfântul Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod”.
La nouă ani după această faptă, în decembrie 1729, Maria avea să moară fiind îngropată alături de Constantin Brâncoveanu.
* * *
După 200 de ani de la moartea voievodului, în 1914 a fost descoperit mesajul lăsat de Maria Brâncoveanu pe candela amplasată deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu.
În Decembrie 1932 au fost efectuate cercetări care au atestat că sub lespedea de marmură fără înscrisuri se află osemintele voievodului Constantin Brâncoveanu. Nu a fost găsită nici un fel de îmbrăcaminte, doar înspre căpătâi s-a gasit un pacheţel cu frunze uscate de merişor. O comisie de medici specialişti, condusă de către Prof. Dr. Mina Minovici şi de Prof. Dr. Francisc Rainer, a confirmat că moartea celui îngropat a survenit prin decapitare.
Raportul final confirmă existența rămășițelor domnitorului Constantin Brâncoveanu în mormântul fără inscripţie, însă decorată cu stema ţării.
La 300 de ani de la martiraj, la data de 11 Octombrie 2014, Moaștele Sf. Martir Constantin Brâncoveanu au fost mutate la Mănăstirea Hurezi din Județul Vâlcea, o parte din acestea rămânând definitiv aici, locul în care Domnitorul Țării Românești și-a dorit să fie înmormântat.
La data de 3 Iulie 2015, Academia Română, prin Institutul de Antropologie “Francisc Rainer”, sub semnătura Academicianului Prof. Dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Prof. Dr. Cristina Susana Glavce și Prof. Dr. Alexandru T. Ispas, confirmau “exactitatea științifică a celor expuse în raportul și concluziile” privind osemintele umane descoperite în Biserica Sf. Gheorghe Nou din București, între acestea aflându-se “cele ale domnitorului Constantin Brâncoveanu și a unuia din fii săi (probabil Ștefan)”.
Ce preocupari frumoase si ce loc de cinste pentru România se promoveaza acolo… In contrast, noi nu avem un ICR la Cape Town ( si nici la Pretoria), iar consulatul actual se ocupa de „strangere de fonduri” pt saraci… Secretara chiar are si job de Chairperson si fundraiser si la un ONG local in plus de jobul la consulat, asa a scris prin ziarele locale…..Cei dinaintea lor aveau la secretariat analfabeti care nu vorbeau engleza… Vomit la gandul ca vine Craciunul si ne cheamă iar sa facem ” shoe box” pt saracii de aici, adica tot felul de junk de care nimeni nu are nevoie este pus in cutii de pantofi si impachetat cu funde … E voila! 😊 Asa cum spune o vorba din popor „Omul sfinteste locul”!
Felicitari pentru munca neobosita pe care o desfasurati pentru popularizarea Romaniei in China.