Sărbătoarea bărcilor dragon – Sărbătoarea Duanwu

Chinezii celebrează, timp de trei zile (8-10 Iunie), Sărbătoarea bărcilor dragon (Zhōngxiàojié/忠孝節) sau Sărbătoarea Duanwu (Duanwu Jie/端午节), eveniment plin de culoare, dominat de competițiile acvatice și mâncărurile tradiționale specifice, toate având rădăcini în istoria milenară a minorității miao.

Sărbătoarea este marcată în acest an în ziua de 10 Iunie și are la bază mai multe legende care, de-a lungul secolelor, au devenit parte a bogatului tezaur de tradiții și obiceiuri din viața chinezilor, un popor puternic și profund conectat la Istorie și Cultură. În aceste zile, dintre bucuriile chinezilor nu lipsesc celebrele găluște – zongzi, un amestec din orez și carne, învelit în frunze de bambus, fiert la abur.

Cunoscută de străini mai ales sub numele de Sărbătoarea bărcilor dragon, Duānwǔ/端午 este sărbătorită în a cincia zi din a cincia lună din calendarul tradiţional chinezesc (finalul lunii mai, prima parte a lunii iunie după calendarul gregorian). De mii de ani, în această zi sunt consumate tradiţionalele găluşte zòngzi/粽子 (foto jos) şi sunt organizate pasionale întreceri cu bărci dragon.

Populaţia miao din provincia Guizhou păstrează două frumoase legende despre Sărbătoarea Duanwu.

Una dintre legende spune că Regele Dragon, cel care programează ploile în numele stăpânitorului Cerului, într-o zi, a încurcat planurile. Supărat, Stăpânitorul Cerului i-a ordonat Stăpânului Tunetelor să-l trăsnească pe Regele Dragon, să-l omoare şi să-l arunce în apele râului Qingjiang. După tragedie, neavând cine să se mai ocupe de ploi, a urmat o secetă mare. Atunci, membrii etniei miao au construit o barcă în formă de dragon pe care au lansat-o pe râul Qingjiang. Contrariat, crezând că Regele Dragon nu a murit, stăpânul tunetelor a tunat spre apele râului şi abia atunci a fost înviat purtătorul de griji al ploilor care a alungat de îndată seceta. În această poveste se spune că se află rădăcina obiceiului de a organiza o întrecere între bărcile construite în formă de dragon, pentru a invoca şi aduce ploaia.

O altă legentă spune că, odată, un om pescuia împreună cu fiul său. Nu se ştie de ce, copilul a fost furat de Regele Dragon şi transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc Palatului Dragonului, l-a tăiat pe rege în mai multe bucăţi pe care le-a aruncat într-un râu. Observate de săteni, bucăţile de dragon au fost scoase din apă şi mâncate. După acest eveniment, cerul s-a întunecat timp de nouă zile şi nouă nopţi. În aceste condiții beprielnice, o femeia a reușit să ajungă pe malul apei, împreună cu copilul ei, pentru a spăla rufe. Plictisit, copilul a început să bată luciul apei cu o nuia, scoţând un sunet asemănător unei tobe. Ca prin minune, nu după mult timp, cerul s-a luminat. De aici şi obiceiul de a bate toba, în timpul întrecerilor cu bărcile dragon, ritm în care participanții vâslesc.

Una dintre legendele cu caracter tragic îl are în prim-plan pe Qu Yuan, un poet cunoscut pentru patriotismul și contribuțiile aduse la poezia clasică chineză, care a trăit în Perioada Statelor Combatante (475-221 î.Hr.). Qu Yuan s-a sinucis aruncându-se în apele Râului Miluo, pentru a-și arăta disperarea în fața corupției guvernului local. Văzând gestul poetului, pescarii au luat bărcile (asemănătoare cu cele folosite astăzi în concursurile tradiționale) pentru a-l căuta, dar fără sorți de izbândă. În timpul căutărilor, au bătut tobe, au lovit apa cu vâslele și au aruncat găluște din orez în râu, pentru a ține peștii și spiritele rele departe de trupul nefericitului Qu Yuan. Iată de ce, în concursurile bărcilor dragon de astăzi, se pune mare preț pe viteza cu care se acționează … în căutarea memoriei poetului.

Tradițional, o barcă dragon este construită din lemn de brad, având trei componente: barca principală şi două bărci laterale. Barca principală are şase spaţii în care se pun darurile primite de la rude şi prieteni, porci, oi şi gâşte, şi hrană pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenţii stau în cele două bărci laterale. În fiecare barcă sunt 30-40 de vâslaşi, însă cel mai important este toboşarul care impune ritmul cu bătăi de tobă. Pe vremuri, acesta era cel mai respectat om din sat. Alături de acesta se află un cârmaci. În anii din urmă, bărcile dragon cu fost adaptate la competiții, renunțându-se la compartimentele destinate ofrandelor.

În zonele în care se mai păstrează tradiția, înaintea fiecărui concurs al bărcilor dragon este organizat un ceremonial extrem de important. Pe malul apei, se amenajează o masă de ale cărei picioare sunt legate crengi înverzite, o umbrelă, pânză roşie, bani pentru morţi şi un mare smoc de iarbă verde. De asemenea, pe masă sunt puse vase cu orez şi un cocoş jumulit, toate reprezentâ ofranda adusă zeilor.

De asemenea, înainte concursurilor, capetele bărcilor dragon sunt duse în temple, acolo unde sunt supuse unor ceremonii rituale și binecuvântare.