Medicii David Iancu (foto stânga), Bucur (foto dreapta) și Gisela Clejan, sunt trei nume de referință în istoria prieteniei România-China. Sunt trei dintre europenii care, în perioada Războiului de Rezistenţă Împotriva Agresiunii Japoneze (7 Iulie 1939-15 August 1945), până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, au decis să sprijine voluntar lupta de eliberare a poporului chinez.
În 1931, forțele militariste japoneze au ocupat trei provincii din China de Nord-Est, unde au produs crime, jafuri și distrugeri greu adânc rămase în memoria poporului chinez.
Timp de 14 ani, în ciocnirile dintre ocupanți și chinezi, și-au pierdut viața 1,5 milioane de soldaţi japonezi, în timp ce numărul morților și răniţilor în rândul armatei şi populaţiei civile chineze a ajuns la peste 35 de milioane.
Pierderile materiale şi costurile de război au fost evaluate la 100 de miliarde USD, iar pierderile economice indirecte la 500 de miliarde USD (la cursul anului 1937). În lunga perioadă de conflict, poporul chinez s-a bucurat de simpatia, solidaritatea şi spirjinul comunităţii internaţionale.
În anii ’30 ai secolului XX, în China a ajuns medicul Canadian Norman Bethune, care avea să moară la Yanan, leagănul revoluţiei chineze, în urma contactării unui virus. Dedicația și sacrificiul său au devenit și au rămas până astăzi un element de referință, spiritul Bethune fiind o etichetă atribuită celor care luptă dezinteresat pentru o cauză.
La scurt timp, în China au sosit medici din India, iar de pe frontul din Spania a ajuns o echipă de 21 de medici, din opt ţări europene: Polonia, Cehoslovacia, Germania, Austria, România, Ungaria, Bulgaria şi Uniunea Sovietică. Între aceștia se aflau trei medici români: David Iancu, Bucur Clejan şi soţia sa Gisela Clejan.
Născut la 15 Aprilie 1910 într-o familie de muncitori din Iaşi, David Iancu a fost admis la Facultatea de Medicină din Iaşi, în timpul studenţiei participând la activităţile organizaţiilor de stânga şi la mişcarea muncitorească, fiind extrem de interest de situaţia din Europa. După absolvire, în 1936 a obţinut titlul de doctor în chirurgie, înființând un cabinet particular.
În primăvara anului 1937, Dr. Iancu, împreună cu alţi peste 400 de voluntari români, se alături Brăgăzilor Internaţionale, plecând în Spania pentru a participa la lupta de solidaritate cu poporul spaniol. După înfrângerea armatei republicane, David Iancu împreună cu alţi voluntari s-au retras în Franţa, în Februarie 1939, unde au fost plasați în lagărele Saint Cyprien şi Gurs. Ulterior a ajuns medic voluntar în China. (…)
În condițiile igienice precare din spitalele chineze improvizate, erau înregistrate cazuri grave de febră recurentă, tifos exantematic, malarie şi holeră. Infectat, Dr. Iancu a fost îngrijit și salvat de un medic german și de o soră medicală chinezoaică, principalul său ajutor din echipa de Cruce Roşie.
Înainte de plecarea din China, doctorului David Iancu i s-a conferit Medalia de Aur pentru contribuţiile remarcabile aduse în tratarea răniţilor şi bolnavilor militari şi civili chinezi.
După atacul japonez asupra portului Pearl Harbour, forțele americane au intrat în confrutările din Asia, unde Japonia ocupase aproape toate coloniile europene şi americane.
După capitularea Japoniei, în luna Ianuarie 1946, Dr. David Iancu a revenit în România, după nouă ani.
Dr. David Iancu s-a stins din viaţă la data de 9 Mai 1990.
Fiica acestuia, Tania Iancu, a editat în anul 2008 o carte de memorialistică intitulată „Dr. David Iancu: 9 ani medic pe front, Spania-China 1937-1945” (foto, Dr. Iancu al doilea din dreapta). Alături de impresionanta poveste, fiica medicului păstrează fotografii originale, uniforma, binoclul, lanterna şi tensiometrul folosite în China.
* * *
Bucur Clejan (Jasul Kransdorf) s-a născut la 26 Decembrie 1904, într-o familie de evrei din Bucureşti. După ce a studiat medicina în Italia, Clejan a deschis un cabinet particular. S-a căsătorit cu Gisela, care locuia în vecinătatea cabinetului său.
În primăvara anului 1938, Dr. Bucur Clejan a plecat în Spania în cadrul corupului de voluntari pentru sprijinirea armatei republicane spaniol, pentru ca în Octombrie 1939 să ajungă în China, oferindu-se voluntar în sprijinul poporului chinez aflat în războiul de rezistenţă anti-japonez. În spitalele militare provinciale din Yunnan, Guizhou, Guangdong, Guangxi, Hunan și Hubei, a tratat și salvat mii de soldaţii şi civili răniţi sau bolnavi.
Existând o criză de specialiști medicali, Dr. Bucur Clejan a scris soţiei Gisela, cerându-i să i se alăture în China. Depăşind piedicile puse de autorităţile române, având doar o hârtie pe care era scris numele Societății de Cruce Roşie din China şi numele Dr. Bucur Clejan, Gisela Clejan (foto stânga) a ajuns în China, la începutul anului 1941. Aici a muncit alături de soţul ei, primind numele chinezesc Ke Zilan.
Soţii Clejan au fost trimişi să lucreze în echipa 383 a Crucii Roşii din cadrul armatei a 65-a, Dr. Bucur Clejan fiind desemnat şeful echipei medicale. Bolile contagioase: febra recurentă, tifosul exantematic, holera, scabia şi malaria, făceau ravagii în China. Pentru tratarea bolilor de piele, Dr. Clejan a inventat o soluţie sulfuroasă care s-a dovedit eficientă.
La începutul anului 1943, tifosul exantematic şi febra recurentă s-au răspândit în provincia Yunnan. Soţii Clejan au fost afectaţi, ajungând în stare gravă. Colegii medici au reușit să îl salveze pe Dr. Bucur Clejan, însă Gisela a încetat din viață la vârsta de 39 de ani, la data de 14 Martie 1943.
Ofiţerii şi soldaţii Diviziei 30 au condus-o pe ultimul drum ca pe un luptător căzut eroic pe câmpul de luptă. Pe coroana de flori, prietenii chinezii au scris: “Întregul Sud al Chinei plânge pentru mama blândă, o femeie bună şi frumoasă din Europa”. (…)
După capitularea Japoniei, în August 1945, Dr. Clejan a fost transferat în cadrul Oficiul Administraţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutor şi Reconstrucţie (UNRRA) din provincia Henan.
În Aprilie 1946, acesta a ajuns la Oficiul UNRRA din Zhengzhou, unde a activat în spitalul Crucii Roşii, totodată răspunzând de primirea şi distribuirea ajutoarelor medicale venite din diverse ţări. Aici a cunoscut-o pe asistenta medicală chinezoaică Zhao Jingpu/Nelly, care avea 27 ani. Cei doi s-au căsătorit în ziua de Crăciun, pe 25 Decembrie 1946, devenind prima familie mixtă româno-cineză. (…)
La 16 Martie 1948, Dr. Bucur Clejan și Nelly Clejan au părăsit China. După trei luni, au ajuns în Italia, iar apoi cu trenul au ajuns în România. Doi ani mai târziu, mama doamnei Nelly Clejan a fost adusă la Bucureşti.
După revenirea în țară, medicul Clejan a activat în cadrul Ministerului Sănătății, iar Nelly Clejan a fost implicată în procedurile administrative pentru înființarea Ambasadei R.P. Chineze la București, unde a fost primul traducător, realizând prima broșură în limba chineză despre România. (…)
La data de 13 Ianuarie 1975, Dr. Bucur Clejan a încetat din viaţă, la Bucureşti.
Prin grija guvernului chinez, 11 ani mai târziu, doamna Nelly Clejan, care a păstrat cetăţenia română, a revenit în China, stabilindu-se la Shanghai, unde tot restul vieții a beneficiat de grija autorităților locale.
La întoarcerea în China, Nelly Clejan a adus urna cu cenuşa medicului Bucur Clejan, care, în cadrul unei ceremonii, a fost depusă în parcul Mausoleului Song Qingling din Shanghai – singurul parc din zona continentală chineză unde se regăsesc morminte ale străinilor, devenind singurul român în memoria căruia a fost ridicat un monument pe teritoriul Chinei. (…)
Nelly Clejan s-a stins din viață la data de 3 Septembrie 2014, la 95 de ani, urna cu cenușa acesteia fiind depusă alături de cea a Dr. Bucur Clejan.
* Din volumul „Un prieten adevărat, China”, Dan Tomozei, Editura Prestige 2024, p. 110-117
REFERINȚE:
ROMÂNIA-CHINA 75 DE ANI | Am prins ultimul tren în frumoasa relație de prietenie cu poporul chinez (I)
ROMÂNIA-CHINA 75 DE ANI | Noi și chinezii, acum 7000 de ani (II)
ROMÂNIA-CHINA 75 DE ANI | De trei secole, repere și contacte directe (III)
