De un an de zile, sistemul corupt de la București produce dovada de necontestat că între dictatură, autoritarism și democrație nu există prea multe diferențe. Cazul Călin Georgescu confirmă absența minimei decențe politice și juridice. Totodată confirmă teama în fața adevărului necosmetizat: în Decembrie 2024 sistemul condus de Iohannis – președinte, Ciolacu (PSD), Ciucă (PNL), membrii CSAT și judecătorii Curții Constituționale, au anulat alegerile prezidențiale fără ca să aibă absolut nicio probă a vreunei intervenții statale sau de manipulare a procesului electoral.
Amânarea deciziei asupra contestației formulate de Călin Georgescu, în care a solicitat anularea întregii anchete și retrimiterea dosarului la Parchet pentru vicii de procedură, trădează miza politică a dosarului și interesul major de prelungire a spectacolului cu un scenariu și o regie derizorii.
De la București aflăm că judecătorii Tribunalului București mai au nevoie de câteva zile pentru a se clarifica asupra dosarului construit de procurori, dosar public încă din vara anului trecut, între paginile căruia nu se regăsește absolut nicio probă care să îl incrimineze pe Georgescu. Dosarul conține un rechizitoriu care reînvie stalinistele tribunale ale poporului.
Trimis în judecată la data de 2 Iulie 2025 de Parchetul General, sub acuzația de promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității, de crime de război, pentru promovarea în public a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe, în formă continuată, dosarul Călin Georgescu este unul eminamente politic.
DOSARUL CĂLIN GEORGESCU: Rechizitoriul care reînvie Tribunalul Poporului
Am arătat încă din luna Iulie 2025 că rechizitoriul îndreptat împotriva lui Călin Georgescu este bazat pe o sumă de prejudecăți specifice procurorilor staliniști-kovesiști, însă ce este cu atât mai grav este faptul că în documentul parchetului este reînviat Tribunalul Poporului, menționat în două rânduri, și pe baza căruia este contruită o parte din acuzație.
Procurorul de caz Marius Iacob, cunoscut pentru „Cazul Elodia”, îl menționează pe Ion Antonescu de 38 de ori în rechizitoriul împotriva lui Călin Georgescu. De asemenea, îl menționează de 37 de ori pe Corneliu Zelea Codreanu, acuzat de crimele produse de legionari în Noiembrie 1940, deși Codreanu a fost asasinat cu doi ani mai devreme, la 30 Noiembrie 1938. Iată o parte dintre argumentele executantului procuror Iacob pe care judecătorii le analizează îndelung.
Rechizitoriul întins ca un putregai pe 52 de pagini are în realitate cel mult 20 de pagini, restul fiind o repetiție obsesivă de pasaje, încadrări juridice și stenograme reluate cu copy-paste pe zeci de pagini. Ce lipsesc cu desăvârșire din document sunt faptele reale, pentru că în mod real incriminate sunt: libertatea de exprimare a opiniilor, credinței și convingerilor. Concret, singura acuzație reală adusă lui Călin Georgescu este delictul de opinie.
La acest spectacol juridic grotec se adaugă controlul judiciar în care este menținut Călin Georgescu din data de 26 Februarie 2025, după ce procurorul Iacob, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție, a dispus și i-a fost aprobată măsura abuzivă menținută de un an de zile.
Suntem în 3 Februarie 2026 iar spectacolul controlului judiciar și convocarea săptămânală la poliție a lui Călin Georgescu au devenit parte din cotidianul României bolnave condusă de falsul și ridicolul președinte Nicușor Dan, de premierul torționar economic și social Ilie Bolojan, de partidele de guvernare PSD, PNL, USR și UDMR total dezinteresate de abuzul total în fața dreptății și adevărului.
Spectacolul este convenabil celor care au dat lovitura de stat din 6 Decembrie 2024. Ei au nevoie ca săptămânal Călin Georgescu să fie arătat public celor care îndrăznesc să se ridice peste nivelul submediocru al președintelui de azi, al premierului și guvernării de azi, al parlamentului topid în irelevanță, incompetență și impostură.
Afirm că domnul Călin Georgescu este dovada nemerniciei lor, a celor care întrețin și alimentează demența socială din România, a celor care finanțează minciuna mediatică, a celor care probușec românii în sărăcie, frig și teamă.
Călin Georgescu este dovada permanentă a fricii lor pentru Adevăr și Credință, dar mai ales dovada înstrăinării lor de poporul român și România, popor redus la nivel de iobăgie, țară transformată din nou în colonie.
