Crin Antonescu s-a tâmpit!

Domnul Crin Antonescu justifică „trecătoarele” crimele ale nebunului Donald Trump, demonstrând că la nivel de analiză politică nu depășește performanța naționalei de fotbal a României. S-a născut talent, a murit speranță!

Crin Antonescu s-a tâmpit! Este reacția imediată și persistentă, în timp ce ascult argumentele pe care le prezintă în dialogul cu Marius Tucă, argumente în favoarea acțiunilor militare ilegale, neprovocate și nejustificate pe care SUA și Israel le derulează preventiv împotriva Iranului, de peste o lună de zile.
Crin Antonescu s-a tâmpit! Privesc, ascult și îl văd pe stimabilul domn Antonescu descompus și ridiculizat de propriile argumente în favoarea agresorilor.
În mod cert, Crin Antonescu s-a tâmpit! Un om normal, minim decent, nu poate susține simultan că Trump încalcă toate regulile internaționale, că Trump dispune atacarea unui stat suveran, că Trump utilizează un limbaj nu doar provocator dar mai ales instigator la crime umanitare în cadrul relațiilor diplomatice … iar pentru toate acestea vinovate, ba chiar iresponsabile, sunt guvernele europene care, în mod ferm, refuză să se alăture SUA în dezastrul pe care îl produc în Orientul Mijlociu și la nivel global.
Argumentul domnului Antonescu este unul de om tâmpit: „America este totuși America”, iar dacă „America este America” întregul Occident trebuie să se alinieze demenței lui Trump, care la rândul lui este aliniat demenței lui Benjamin Netanyahu.

Evadat din comoditate, domnul Antonescu analizează și judecă tragedia din Orientul Mijlociu în termeni USR-iști, deși condamnă progresiștii, limitele de gândire, de exprimare și acțiune.

Pentru nebunia criminală de care dă dovadă Netanyahu, Trump și administrația de la Washington, fostul lider liberal găsește vinovat Iranul, în timp ce iresponsabile sunt guverne europene care nu se alătură măcelului și dezastrului din Orientul Mijlociu cu efecte economice globale.

Dacă Marius Tucă este un jurnalist pro-Trump, este opțiunea unui lider de opinie. Însă, la întrebarea: „Cum îți explici că mulți din România au luat în brațe regimul aiatolahilor, care este explicația (…)?”, răspunsul trebuia să fie unul simplu: NU! Niciun român nu a luat în brațe regimul de la Teheran! În schimb, domnul Antonescu a prezentat două explicații, una mai veselă decât cealaltă.

Prima explicație a vizat un amestec whiskey-scotch în care a fost subliniat „antiseminismul și antiamericanismul”, pentru că atitudinea „anti-israel este o tendință veche în comunitatea europeană”, pentru că în Europa „stânga nu a murit, s-a reorganizat”, și pentru că în manifestările publice anti-război apar „nu doar steagul Palestiniei, ci și steagul Iranului”.
A doua explicație, cauză, exprimată de domnul Antonescu este „ignoranța” pentru că mulți oamenii privesc „aceste conflicte mondiale … ca la jocurile video sau ca la meciuri de fotbal. Nu suntem la fotbal, domnule!”

Sintetizând, dacă nu ești de acord cu genocidul produs de Israel cu sprijinul SUA în Gaza, în teritoriile palestiniene, în Liban, Siria și de dată recentă în Iran, ești automat antisemit și antiamerican, ești ignorant și pasionat de fotbal.

Dacă Marius Tucă pune întrebări, dacă are pasiuni este una. Însă, ca invitat și om responsabil, domnul Antonescu trădează încă odată cauzele care l-au făcut din mare, mic, din talent, speranță cu nuanțe de ghicitor în viitorul care oricum nu-i mai aparține.

Iranul de azi este un alt produs al Occidentului, la fel cum este întregul Orient Mijlociu și nu doar. Dar, profesorul de istorie Antonescu selectează convenabil secvențe pe care le sudează în cuburi de gheață. În aceste condiții, Iranul este „un pericol pentru întreaga lume”, pentru că „Iranul nu are scrupule gen ONU” și pentru că Iranul blochează Strâmtoare Ormuz afectând întreaga lume … încercând să se apere împotriva unor agresori neprovocați.

Convingerile domnului Antonescu nu cuprind adevărul ci prejudecata, nu caută realitatea obiectivă ci exclusiv subiectivismul, câtă vreme analiza este făcută cu pretenția unui democrat care dorește să înțeleagă un sistem autoritar-religios … impus de Occident.

Crin Antonescu trebuie să cunoască istoria cruciadelor în care războinicii creștini s-au dus mereu peste musulmani, nu invers, până când creștinii au învățat că trebuie să existe limite în toate. Argumentul „creștin” invocat excesiv nu stă în picioare, măcar pentru că același occident creștin a insigat, provocat, alimentat și continuă războiul din Ucraina, unde se omoară creștinii între ei, fără să vină nimeni să se întroneze drept ayatollah.

Filozofia mistico-relogioasă la care apelează Crin Antonescu, din care nu a lipsit nici stupida opțiune oferită: „între un regim de ayatollahi și Trump”, a dus dialogul la limitele apocalipsei, pentru că „dacă un regim cum este cel din Iran iese victorios și o mare parte a lumii musulmane este cuprinsă de flama marii victorii împotriva marelui satan” … atunci este de rău. Din nou, domnul Antonescu uită cine a declanșat toată nebunia.

Domnul Antonescu vorbeste de un „satan” întruchipat de Trump care nu a respectat nicio regulă a dreptului internațional, nu s-a consultat cu niciun partener internațional, nu a solicitat niciun aviz Congresului SUA și Consiliului de Securitate, dar care trebuie susținut și cauționat fără nicio rezervă, indiferent de crimele produse.

Trump trebuie susținut indiferent ce, pentru că altfel, în opinia domnului Crin Antonescu, ești în rândul simpatizanților Iranului care îl dușmănesc pe Trump, iar acești simpatizanți sunt „în principal progresiștii”.

Cum spuneam, Crin Antonescu s-a tâmpit!