Un gând pios celui care a fost
Florin Oancea (1966 – 2013)
unul dintre ultimii valoroși jurnalişti sibieni.
Aflu cu tristeţe de trecerea lui graţie mesajului postat de Marius Mitea. Prea repede a plecat Florin cu care am avut şansa să fiu prieten şi părtaş al gândurilor pline de luptă. Paşnicul, bunul şi mult prea decentul Florin a plecat aşa cum a trăit, în linişte, ducând mereu lupta în limitele bunei cuviinţe care azi este tot mai rară.
Cei care au prins vremurile de glorie ale presei sibiene ştiu că Florin a fost unul dintre oamenii care făceau presă de calitate, iar după o vreme asta nu mai conta în faţa analfabetismului.
Florin a fost un idealist . Nu avea cum sa reziste intr-o lume indiferenta , mediocra si rece. . Cu bine prietene.
A plecat si ne-a lasat cu o mare disperare in suflet..nu gasesc cuvante sa descriu ceea ce a lasat Florin in sufleteule noastre…cred ca disperare ..si neputinta…nu am simtit in 41 de ani ceea ce simt acum…nu-mi doresc decat ca autorii morali ai dramei lui Florin sa plateasca in fata lui Dumnezeu..sa plateasca crunt, asa cum el a platit cu viata..
Sunt întru totul în asentimentul dumneavoastră.
Dumnezeu să îi ierte şi să ajute sufletul lui Florin!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Amurgul cu fulgi aurii – Florin Oancea
Poate aşa vom rămâne amândoi de la o vreme :
încremeniţi, privind cum se scufundă în miere oraşul.
Ca din faguri ies oameni cu feţe deceară pe-alei.
Am putea cântări cât amurg e-n ochii fiecărui¬?
Şi eu şi tu ştim că avem de grijit bănuţii mmărunţi pentru femeia cea înaltă şi palidă.
Înainte să ajungem la Pasajul Scărilor vedem ca prin nori
dârele aurii de pe paltonul femeii, dârele bătrânelor molii.
Sub pomeţii înalţi sunt obrajii scobiţi unde stăruie umbra străvezie a gheţii.
Lângă pustiitorul galben al frunţii sprâncenele sunt doi norişori
odihnind risipit peste genele aidoma unor şiruri de papură albă
în malul a două lacuri sălcii.
În gulerul ei o broşă veche îşi stinge lucirile
E îmbrăcată de iarnă.
Noi avem câţiva bănuţi de bronz şi-argint în buzunare
Pe-un cer sfăşiat cenuşiu aurind fulgi rari poartă în nările trecătorilor
amirosul zăpezii.
Printre oamenii palizi ai amurgului îi privim mâinile palide.
Femeia tace.
În firida ei e o singură luminiţă:
în locul pietrei la inelul subţire şi vechi e un fulg auriu.
Ca şi cum ne-am grăbi,
în treacăt,
am aruncat pe năframa de la picioarele femeii bănuţii.
Şi ei au lovit clopoţei.
Nu imi vine sa cred…Sunt socata. Nu pot sa cred ca ne-a parasit…
O ne fie dor de el…Regret ca nu ne-am mai intalnit de mult timp. Doar pe Facebook ce ne mai „vedeam” si povestea. Imi pare tare rau ca nu mai este printre noi.
Pacat, adevaratele valori dispar pe cand non-valorile sunt tot mai promovate..si mama s-a intalnit pe strada cu el acum 3 saptamani…la fel cum spunea d-l Catalin Neghina intreba pe toata lumea despre posibilitatea unei angajari..in speranta ca va putea depasi momentele dificile din viata lui. D-zeu sa-l odihneasca
Pacat … a murit probabil de inima rea, ca tata, tristetea mare sa stii ca duce chiar si la accident vascular cerebral … https://www.facebook.com/notes/ciprian-vasilescu/intrebari-fara-raspuns/112939092237033 Dumnezeu sa il odihneasca. Tristi, Radu si cercetasii sibieni.
sibiul nu l-a repectat cum s-ar fi cuvenit, cum merita. nici miticii. în urmă cu trei-patru săptămâni a fost la un recital al meu, în sibiu, n-am apucat a vorbi prea multe, era pe fugă… mi-a arătat fotografii cu fetiţa lui, era luminos vorbind despre ea… la despărţire m-a rugat să-i dau de ştire dacă aflu despre vreun loc de muncă pentru el… încerc să mă autoconving ca florin a plecat doar pentru că şi-a terminat treaba mai repede şi-a ieşit la o ţigară, afară… ne vedem acolo, oncule, ţine-mi un loc pe pajiştea aia verde. prietenul gabriel martin, singurul care a ajuns la înmormântarea din ploieşti, spune că, aflat lângă sicriu, l-a strâns de mână pe florinul şi l-a rugat să lase glumele proaste. de data asta n-a funcţionat. dormi în pace, prietene drag. ctln
Domnul să-l odihnească în pace.
Gânduri bune, Dacule!
Respect.
Nu-mi vine sa cred…am fost colegi la Peda…un profesor minunat….of, Doamne, fa-i parte de lumina si liniste!
Florin Oancea va ramane mereu in amintirile noastre ca un exemplu de daruire sufleteasca, colegiala si profesionala in realizarea emisiunilor religioase dar si un exemplu demn de urmat in randul colegilor de breasla jurnalistica indiferent de redactiile din presa scrisa dar si cele de radio si televiziune pe unde Florin a activat cu trup si suflet…este o veste dureroasa pentru toti, o INIMA MARE a plecat dintre noi…este un moment ce ne obliga la solidaritate si prietenie, pentru cei care suntem in viata si de respect si compasiune pentru colegii care pleaca dintre noi. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !
Cu regret dar si cu respectul cuvenit,
Dragos Minea