Dialogurile purtate, în 2021, cu domnul Ion Cristoiu, despre Relațiile României cu China, capătă o neprețuită consistență privite dincolo de limitele impuse efemer de o clasă politică slugarnică, vândută, străină de interesele naționale.
În ultima zi a lui 2021, sub titlul „Cu nostalgie despre o carte editată de mine în 1999: 23 de personalități ale vieții publice din România despre Miracolul chinezesc”, Ion Cristoiu a readus în atenția publică o lucrare extrem de valoroasă pentru memoria comună româno-chineză, un veritabil document istoric privit din perspectiva evoluției relațiilor bilaterale, a cărei copie o am la Beijing. (FOTO: colaj – copia avută la Beijing și coperta originală)
Volumul „23 de personalități ale vieții publice din România despre Miracolul chinezesc” este cu atât mai important cu cât poate fi considerat o bornă, un moment de cotitură, un început de schimbare de atitudine a guvernelor de la București în relația cu Beijingul.
Dacă la sfârșitul secolului XX (1999) România privea China cu admirație și invidie, după 23 de ani (abia am intrat în 2022), atitudinea generală a clasei politice românești este una de sfidare, de nepermisă inconștiență și nefondată superioritate. Dacă acum 23 de ani China era privită cu admirație, ce poate fi spus astăzi, când China a devenit prima economie a lumii, iar ritmul său de dezvoltare și creștere a nivelului de trai stârnește curiozitatea și invidia țărilor dezvoltate?
Revăzând conținutul volumului, trebuie subliniat un aspect esențial: între cele 23 de personalități ale vremii se regăsesc toate segmentele politice românești, de la stânga, la dreapta. De asemenea, privit peste timp, trebuie observată schimbarea de atitudinte, de la prietenie, la antagonism și farsă diplomatică-economică promovată de București.
Privind titulurile și autorii se poate înțelege dimensiunea prăpastiei căscate de România în relația cu China. Iată doar câteva exemple: „China este și va fi o putere mondială” (Victor Babiuc), „China are un program de dezvoltare economică pe o sută de ani” (Mircea Coșea), „La chinezi, reforma nu va fi spectacol, ci evoluție” (Ion Iliescu), „În China, investitorii străini dau buluc” (Petre Roman), „În China, afacerile nu sunt o blasfemie ca în România” (Răzvan Temeșan), „În China, te afli la izvoarele culturii” (Adrian Severin), „Am descoperit o lume fantastică” (Alexandru Mironov), „China a fost pentru mine un vis” (Horia Alexandrescu), „Politicienii chinezi își programează totul pe termen lung” (Alexandru Sassu).
Coordonatorul proiectului, Ion Cristoiu, reținea în mesajul „Cuvânt înainte:
„Se înșeală cine crede că interlocutorii fac declarații protocolare. Parcurgând interviurile, remarci imediat efortul vizitatorului de a înțelege în profunzime ceea ce se vede în plan politic, social, dar mai ales economic. (…) Totuși, dominanta interviurilor e dată de studierea atentă a miracolului chinezesc. Toți interlocutorii se văd obligați să recunoască succesul în plan economic al experimentului. (…) Interviurile alcătuiesc un studiu sui-generis despre realitățile Chinei de azi, capabile să concureze, prin actualitatea observațiilor, cări faimoase scrise și tipărite în Occident de către specialiști în trecutul, prezentul și viitorul Chinei.”
După 23 de ani, sublinierile domnului Cristoiu rămân valabile, fiind confirmate de realitate: China este lider mondial, China a ieșit din sărăcie, China este țara care contribuie de una singură cu aproape 35% la economia globală, China este factorul de echilibru și pace nu doar în regiunea Asia-Pacific.
Altfel spus, Miracolul chinezesc este o realitate de care România trebuie să țină cont, din care România trebuie să învețe, fie și numai urmărind volumul apărut în 1999 apoi privind în realitatea zilelor noastre.