După ce a stors de vlagă tema UE, o țintă falsă cu valoare toxică electorală, Maia Sandu a coborât de pe calul Troian al aderării pentru a urca pe coada de mătură a unirii cu România. Sărăcia Europei – Republica Moldova se dorește unită cu sărăcia Uniunii Europene – România, un proiect absolut deloc prioritar.
Asta în condițiile în care potrivit IMAS, în Februarie 2026, doar 30% dintre moldoveni susțineau unirea cu România, 24% aderarea la NATO și 44% aderarea la UE. În România lunii Septembrie 2025, potrivit Avangarde, 47% erau în favoarea unirii, iar 46% împotrivă. Concret, subiectul unirii este doar în agenda politicienilor care fac agenda publică, mai puțin politici pentru oameni și nevoile oamenilor.
După 20 de ani de politică și cinci de președinție, Maia Sandu a început să înțeleagă lucruri simple. Între acestea se află și ratarea integrării în Uniunea Europeană, motiv pentru care a renunțat la orgolii și pretenții bruxeleze. Acum se mulțumește și cu ideea de alipire la România și dispariție a Republicii Moldova.
Umilitor și în profund contrast cu promisiunile electorale pentru care a fost aleasă și realeasă președinte cu sprijinul nelimitat, nedemocratic și anticostituțional primit din partea forțelor externe, pentru că în interiorul Republicii Moldova nu a fost aleasă.
Prin urmare, după prosperitatea și fericirea UE, Sandu vinde moldovenilor iluzia sărăciei din România, acolo unde românii ocupă un meritoriu loc doi în coada tuturor clasamentelor și statisticilor economice și sociale UE. România este în prima parte a clasamentelor doar la importul de forță de muncă din țările sărace din Asia.
Incapabilă să planifice și să organizeze o țară cât un oraș mediu din Occident, Maia Sandu și guvernele de care a dispus discreționar și anticonstituțional nu au contenit să vândă iluzia UE, să investească în propaganda pro-europeană, simultan cu investițiile în propaganda anti-Rusia.
Acum, s-a schimbat. Ordinul pe unitate vizează propaganda unionistă cu România.
Ce nu s-a schimbat, ce rămâne la fel, este lipsa de soluții și proiecte interne care să alunge nu doar criza socială și economică, ci mai ales sărăcia de soluții și rezolvări la o problemă simplă: moldovenii vor să trăiască demn și bine la ei acasă, nu în UE sau topiți în România.
Noul proiect de țară în care se investesc resurse economice, politice și diplomatice este reprezentat de supraviețuirea Maiei Sandu și grupării loiale PAS. Nimic despre proiectele vitale, urgente, necesare supraviețuirii moldovenilor și Moldovei.
Jumătate dintre moldovenii aflați încă pe teritoriul Republicii Moldova se află în sărăcie absolută. În lipsă de idei, Maia Sandu visează să îi salveze prin lipirea la sărăcia din România, țară în care 34% din populație trăiește în risc de excluziune socială, iar peste 40% trăiește în pragul sărăciei relative.
Două țări cu resurse și potențial uman se sufocă ambițios cu dorința de aliniere la politicile europene sinucigașe promovate de politicienii, parlamentele și guvernele naționale.
În aceste condiții, sărăcia de idei și soluții exprimată zi de zi de Maia Sandu poate fi reprezentată de un nou slogan și proiect politic prezidențial: „Republica Moldova dispare!”
La rândul său, reprezentată de Nicușor Dan, România devine reziduală în cadrul Uniunii Europene”. România este o țară bolnavă economic, o țară ajunsă pe mâna neamurilor preocupate să jefuiască ce a mai rămas, înainte să vină creditorii care vor scoate tot, absolut totul la mezat.
Acceleraea dezbaterilor pe tema unirii trebuie privită inclusiv din perspectiva fraudelor electorale produse la București și Chișinău, acolo unde cei doi președinți sunt marionete ale sistemului globalist promovat de SUA-UE.
Mai mult, trebuie privită din perspectiva provocărilor permanente la adresa Federației Ruse care, printr-o ipotetică unire, ar ajunge în proximitatea NATO, una din cauzele războiului din Ucraina. Rusia nu s-a opus aderării țărilor estice la UE, dar a avut mereu o problemă cu apropierea militară a occidentului.
Republica Moldova sub mandatele prezidențiale și guvernamentale Maia Sandu a demonstrat că poate să devină dintr-o țară coruptă și săracă, o țară și mai coruptă și mai săracă. Maia Sandu s-a făcut remarcată mai ales prin decizii contradictorii și absolut dictatoriale: controlul justiției, blocarea opoziției, falsificarea clasei politice, cenzură, provocare permanentă, soluții economice dezastruoase. Nimic despre viața reală a moldovenilor care se confruntă cu: sărăcia, criza din educație, sănătate, economie, dar și depopularea în ritm galopant.
Acestei realități și proiectului unionist le lipsea ceva … complicitatea oficială a lingăilor din uniunile scriitorilor din România și Moldova. Tratat în notă serioasă, comunicatul emis de cele două uniuni este o ultimă dovadă de servilism și umilință.
De la odele aduse până în 1990, la odele anului 2026, nu este decât o diferență de nuanță. Până în 1990 se aduceau ode lui Ceaușescu și Gorbaciov, astăzi se aduc ode lui Sandu și Dan, în numele „idealului reunificării”.
Orbiți de lumina creației literar-artistice, intelectualii din cele două țări nu văd prăbușirea culturală și socială, nu văd corupția și dezastrul economic produs de cei pe care îi cântă și cărora se alături. Importantă este prăbușirea în comun, dovadă că și elita culturată este aliniată politic, fluidă ideologic, spulberată moral … dar conectată la ultimele resurse pentru un prohod intelectual de nivel înalt.
nuuuuu… Doamne fereste …