De-a lungul celor peste 16 ani de viață în China, am privit și continui să fiu atent la permanentul asalt politic, diplomatic și mediatic occidentale care promovează opinii distorsionate despre realitatea chineză, manipulând comunitatea internațională, stârnind teamă și îngrijorare în Occident cu privire la societatea și dezvoltarea rapidă a Chinei.
Dincolo de deficitul de informație adaptată la realitate, a contrastului dintre imaginea reală a Chinei și impresia subiectivă promovată în rândul publicului occidental, decalajului dintre soft power și hard power, trebuie observat și dublul standard cu care se exprimă și acționează absolut toți liderii lumii care ajung la Beijing, cu precădere liderii occidentali. Cu cât sunt mai agresivi și inadecvați pe teritoriul propriu, cu atât sunt mai obedienți și dispuși la gesturi de umilință în timpul vizitelor oficiale pe care le efectuează în China.
În aceste condiții, atât Occidentul, cât și China trebuie să ofere multiple soluții pentru a răspunde la întrebările lumii și întrebărilor vremurilor în cadrul schimbărilor internaționale, fiind necesar să fie stabilit un sistem internațional de comunicare mai corect, adecvat și eficient.
Cei care trăiesc de vreme îndelungată în China pot să ofere o imagine cu valoare strategică pentru a risipi teama cu privire la spațiul chinez, o teamă indusă de Occident din interesele politice și economice.
Deschiderea granițelor și rețelele de socializare aduc China tot mai aproape de lumea exterioară, influencerii și turiștii străini prezentând secvențe care devin cel mai bun și eficient răspuns în fața atacurilor și stigmatizării promovate în mass-media occidentale.
În cadrul conferințelor la nivel înalt și al dezbaterilor la care am fost invitat să particip și să exprim puncte de vedere, am arătat că guvernul chinez ar trebui să investească mai multe resurse de comunicare și în programele internaționale de experiență, pentru a prezenta China reală, multidimensională și panoramică în fața unei lumi occidentale rămasă blocată în mentalități hegemonice și coloniale, puțin dispusă să dialogheze și să ajungă la un real consens în condiții de pace și soluții negociate.
Pe de altă parte, la rândul ei, China trebuie să înțeleagă și să își adapteze nivelul de comunicare la lumea exterioară, atentă la faptul că publicul occidental tinde să abordeze absolut toate problemele și temele cu o mentalitate și atitudine critică manifestă, atentă la faptul că înțelegerea și tratarea informațiilor reflectă adesea caracteristici regionale și naționale distincte.
Ceea ce este acceptat automat de publicul chinez este respins automat de publicul exterior Chinei sau tratat cu reținerea specifică grupurilor sociale care au fost învățate să privească absolut totul din perspectiva ideologică: democrație vs. comunism, libertate vs. autoritarism. Acest echilibru fragil construit de Occident pe lipsa de nuanțare și cunoaștere a realităților este promovat, stimulat și exploatat prin etichetare, permanentă comparație și nejustificată poziționare superioară.
În această realitate, de 77 de ani China se reconstruiește și se pregătește pentru viitor, proiectând planuri pe cincinale, decade și zeci de ani înainte. Procesul de reformă și deschidere lansat în 1978, apoi programele de dezvoltare și reîntinerire națională, alături de inițiativele globale: Inițiativa pentru Dezvoltarea Globală, Inițiativa pentru Securitate Globală, Inițiativa pentru Civilizațiile Globale și Inițiativa pentru Guvernanța Globală, lansate sub președintele Xi Jinping, sunt abordările unei mari puteri care asumă viitorul prin cooperare, construcție și câștig reciproc.
În diferite ocazii am cerut celor care urmăresc evoluția Chinei să insiste pe detalierea și înțelegerea distincțiilor dintre exemplu și model. Ceea ce este un exemplu de dezvoltare valabil pentru societatea chineză, poate să nu fie un model pentru exterior.
În egală măsură, ceea ce este un model de succes în China, poate să nu fie un exemplu capabil de urmat în exterior. Această realitate arată în primul rând modul în care China se dezvoltă dar nu se occidentalizează, dar și că orice model preluat din exterior este trecut prin filtrele culturale și realele necesități interne, înainte de a fi adoptat și aplicat.
În mod cert, vocea Chinei pe scena internațională a devenit greu de evitat, la fel cum este la fel de greu este să ajungi la Beijing în vizită oficială la nivel înalt.
În 2026, până la finalul lunii Septembrie, în China s-au perindat aproape 80 de lideri de state și guverne de pe toate continentele, lista de așteptare fiind una extrem de lungă.
Principalul filtru de selecție este conturat de respect, interesul strategic-economic și continuitatea parteneriatului bilateral. Iată de ce, dacă o țară sau organizație nu ajunge la Beijing nu este doar ca urmare a lipsei de voință și a nivelului de înțelegere a realității. China este o țară deschisă doar pentru cei care manifestă și exprimă respect față de lideri, popor și modelul social-politic-economic intern.
Efortul Chinei de a livra permanent și consistent conținut chinezesc în ambalaje internaționale, generând o tot mai mare rezonanță, empatie și consens la nivel global, trebuie înțeles corect. Bunăvoința Chinei nu este un cadou gratuit, cum nu este o condiționare. De mii de ani, bunăvoința în sens chinez este reprezentată de duritatea celui care întotdeauna oferă mai mult decât primește, dar care îți respinge și limitează ferm și nenegociabil toate acțiunile atunci când ai pierdut echilibrul. Bunăvoința în sens chinez nu înseamnă dublă măsură, dublu limbaj, cel puțin la nivel politic și diplomatic.
Dacă nu există societatea perfectă, China face eforturi pentru a o face posibilă. Grija pentru copii și bunici, dezvoltarea sistemelor de protecție socială, asigurarea medicală pentru 1,2 miliarde de oameni, rețelele medicale, reacția și capacitatea uriașă de reacție în situațiile critice, demonstrează preocuparea autorităților chineze pentru a face reală teoria conform căreia omul este în centrul tuturor preocupărilor administrației centrale și locale.
Din altă perspectivă, trebuie să evidențiez că, de zeci de ani, Occidentul a devenit principalul finanțator al celor mai importante instituții media din multe țări în care este afirmată libertatea presei.
Guvernele acestor țări și organizațiile comunitare, finanțează cu bani publici programele de televiziune ținând sub control sumarul și tonul ideologic, denaturând realitatea până acolo încât sunt evitate problemele grave interne. În locul acestora sunt promovate războaiele ideologice și teme externe lipsite de interes pentru public. Vorbim despre o falsă libertate mass-media, despre o falsă democrație, despre un inexistent drept la corectă și obiectivă informare. Jurnaliștii din țările europene ar trebui să nu se teamă să vorbească despre politicile publice și presiunile care conduc la distorsionarea realității.
Când adevărul și dreptatea sunt pervertite, lumea occidentală nu mai ajunge să cunoască adevărul și realitatea din China. Acest tip de propagandă dusă de țările occidentale generează reținere și o oarecare teamă în cadrul societății europene, prin promovarea unor false imagini.
China este mult prea amplă, complexă și valoroasă, pentru a reduce comunicarea la nivelul unor mesaje simpliste, lipsite de conținut, valoare și rezistență în fața timpului. Lumea chineză este extrem de diversă și profundă, iar pentru a o înțelege ai nevoie de timp și răbdare. China are timp, răbdare și resurse.
În tot parcursul ultimilor zeci de ani, cu inteligență și tenacitate, China a adus dreptatea și adevărul la un numitor comun. Prin procesul de reformă și deschidere, prin dezvoltarea internă și cooperările internaționale, China a demonstrat că deciziile sale au fost de partea dreptății și adevărului, în beneficiul propriilor oameni, propriei dezvoltări, fără să atace, fără să jefuiască, să distrugă sau să umilească alte națiuni.
Filozofia politică, diplomatică și socială chineză susține că nicio civilizație nu este superioară alteia, că nicio civilizație nu are dreptul să modeleze sau să înlocuiască altă civilizație fără să fie produse consecințe catastrofale. Altfel spus, fiecare să decidă independent în propria țară și societate, în care majoritatea decide pentru binele comun.
La mulți ani, China!
NOTĂ: Text adaptat din „Cuvântul autorului”, volumul „DINCOLO DE MARELE ZID” VOLUMUL I, care poartă subtitlul „Proiectul Apă, hrană, energie este viabil”, apărut la EDITURA PRESTIGE din București. Vezi AICI
