Suveraniști în căutarea propriului licurici

Spre dosebire de științele naturi care ne învață că „de obicei licuricii sunt negrii sau maro”, științele politice și realitatea ne învață că licuricii sunt și AURii. Asta mai ales de când la București au apărut suveraniști în cautare de licurici.
De la Traian Băsescu, România a rămas căscată în fața „licuriciului cel mare” după care poporul român a tot alergat, până a ajuns la datorii de peste 60% din PIB.

În criză de relevanță și validare politică internă și externă, gașca de suveraniști AUR ajunsă pe mâna mercenarului ideologic Dan Dungaciu bălește în mod grotesc după propriul licurici. Nu oricare , ci cel mai mare și mai tare, cel mai criminal și intangibil, cel mai sfidător în fața legilor și organizațiilor internaționale. Asta deși SUA lui Trump este aceeași cu SUA lui Biden, acum frecventabilă pentru AURul transformat după chipul, asemănarea și convingerile ideologice promovate de Dungaciu, împăciuitoristul îmblânzitor de crocodili.

Reprezentați de Dungaciu, gașca de suveraniști din AUR riscă să marcheze o dâră cu pretenții istorice la categoria: vrem să fim scalvi la noi acasă, dar măcar să fim călăriți de Trump. Nimeni nu știe cât și ce va fi după Trump, dar nu contează pentru ideologul lipsit de viziune Dungaciu.

Invitat la podcastul „Pe drept cuvânt”, realizat magistral de Av. Florentin Țuca, Dungaciu nu a ratat ocazia de a afirma dorința AUR de a avea un licurici. Nici măcar răbdarea și evidenta reținere a moderatorului cu o excelentă școală pedagogică nu l-au făcut pe Dungaciu să își tempereze tezele aberante prin care cauționează lui Trump absolut orice crimă și abuz, în numele noii ordini mondiale.

De când a ajuns politruc oficial și prim-vicepreședinte la o parte dintre suveraniști, profesorului Dungaciu i s-a prăbușit glicemia și nivelul de imaginație, în schimb căpătând turație verbală.

Urmărind dialogul Țuca-Dungaciu am avut acut senzația de „deja vu”. Dungaciu se auzea cu ecou, repetitiv, relativ nuanțat, dar cu ecou. Având o bună memoria vizual-auditivă, am intrat pe emisiunile lui Marius Tucă și … coincidență! Din 18 Decembrie 2015, până la mijloc de Ianuarie 2026, profesorul, ideologul, geo-strategul și noul lider de imagine al AUR, nu și-a actualizat retorica. (Vezi AICI)

Am descoperit doar o pasiune efemeră pentru „împăciuitorism”. „Împăciuitoristul este cel care îmblânzește crocodilul sperând că el va fi ultimul mâncat de crocodil … „, declară domnul profesor universitar și ideolog Dan Dungaciu.

Prin urmare, important este doar să amânăm finalul implacabil, nu să înțelegem, nu să schimbăm ceva ca să evităm tragedia. Important este să fim ultimii. Uluitoare demonstrație de tragică filozofie, logică și ideologie politică.

Dacă la Marius Tucă a vorbit despre faptul că implicarea Bruxellesului în dezastrul din Ucraina este pasul spre independența și federalizarea Uniunii Europene, asta a repetat și la Florentin Țuca. La fel, a repetat inepția cu viețile câștigate în jocurile de calculator, pentru a da o notă plastică tragediei pe care UE o prelungește în Ucraina.

Dar, profesorul Dungaciu merge mai departe … Legat de situația din Ucraina, unde unii spun „mergem mai departe”, iar alții cer „negociați cu Putin”, ideologul AUR afirmă că avem două perspective:

„(…) Perspectiva americană, cum bine ați sugerat, este cea care vrea să oprească războiul, oficial vorbind, de către Trump. Anumite forțe, în conivență, în înțelegere cu administrația Trump sau de capul lor, Trump nu poate controla tot procesul, doresc să continue tot procesul sau cel puțin să mai vândă niște arme. Și vor să slăbească Rusia cât mai puternic și nu vor să conceapă că Rusia poate să iasă câștigătoare. Acestor forțe li s-a raliat, pentru că de acolo, din America, începe totul, tabăra europeană și evident administrația Zelensky, care sigur că toate lucrează în spijinul acestei idei. Dar nu este inițiativă europeană, nici măcar a lui Zelensky. Continuarea războiului este o decizie americană, a unei anumite intanțe, repet, coordonate sau nu cu președintele Trump. Nu știm asta. Sau eu nu știu cel puțin, nu știu cine știe aceste lucruri, foarte puțini, și oricum cei care știu nu o să le spună niciodată.” STOP!

„Nu știm asta. Sau eu nu știu cel puțin, nu știu cine știe aceste lucruri, foarte puțini, și oricum cei care știu nu o să le spună niciodată.” De subliniat și nimic de adăugat!

Ce am aflat suplimentar din dialogul realizat de Av. Florentin Țuca este caracterul securistoid al profesorului Dan Dungaciu, deranjat de criticile formulate de Vladimir Tismăneanu, alt cameleon imoral din specia oportunistă, reșapat de la socialism stiințific, la democrație și capitalism. Replica lui Dungaciu a fost una clasică din manualul delatorului la Securitate, MI6, Mosad, KGB etc., legat de dosare și turnătorii: … știu eu, știu și alții, se va arăta curând că … Este cumplit acest democrat de AUR, Dan Dungaciu!

Marcat de apucăturile turnătorului dornic să parvină cu orice chip, Dungaciu insistă și cauționează toate abuzurile și crimele ordonate de Donald Trump în plan intern și global. Trump este Dumnezeu peste Pământ,  iar în numele noii ordini mondiale are voie să facă orice în Ucraina, Gaza, Venezuela, America de Sud, Iran, Groenlanda, în cer și în stele.

Dungaciu admite crima, genocidul, răpirea liderilor de stat și încălcarea suveranității, sfidând nu doar obligația de reținere ci și gravitația care îl plasează cu picioarele pe Pământ, fie și turmentat de mirajul puterii politice. Pentru Dungaciu, legile naționale, dreptul internațional, organizațiile regionale și globale, sunt bășici de ambalaj pe care poate călca oricând licuriciul suprem Trump.

Pragmatic, în timp ce acuză guvernarea Bolojan de fanariotism la porțile Bruxellesului, Dungaciu se dorește un fanariot ceva mai prețios, doar pentru că se gudură la bombeurile lui Trump … și pentru a rămâne ultimul mâncat de crocodil. Dezgustător!

În aceste condiții, ideologul AUR Dan Dungaciu, acest Târziu la fel de lipsit de carismă și magnet politic, transmite poporului român că „singura noastră soluție este rugăciunea. Ne rugăm să nu fie rău …”, în condițiile în care oferta propusă este haosul global produs de adoratul și făcătorul de tragică istorie Marele Licurici.

Prin rețeta politică propusă: suveranismul cu licurici, profesorul Dungaciu se dorește spectaculos și unic. Însă, soluția propusă de ideologul AUR nu reprezintă nici suveranismul, nici România, cu atât mai puțin legea, suveranitatea și demnitatea națională în cadrul relațiilor internaționale. Soluția este similară efectelor guvernării Bolojan: nu reprezintă interesele României, ci doar dovada taxei de protecție pentru menținerea în scaune în palatele Cotroceni și Victoria, acolo unde Dungaciu visează să ajungă.

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Criza din Venezuela, De departe ... România, Din arhive, Din presa românească, EU Centrală şi de Est, Europa, Multilateralism ... în doi, Război în Gaza, Război în Ucraina, România, Rusia, Uniunea Europeană. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Suveraniști în căutarea propriului licurici

  1. Ai dreptate în privința dependenței de un „licurici” extern – istoria recentă a României arată fix asta, de la Băsescu încoace. Și da, discursul lui Dungaciu a rămas cumva blocat în 2014-2015, cu aceleași clișee. Însă cred că acuzația de „securistoid” și oportunism bazată pe comportamentul manifestat e potrivită deși pare foarte dură. Omul a scris și cărți serioase despre sociologia naționalismului, nu e doar un fanboy al lui Trump. Problema mai mare mi se pare că suveranismul românesc nu reușește să producă o viziune coerentă și realistă fără să se agațe de figuri externe carismatice. Articolul e caustic, dar te pune pe gânduri – poate că asta și contează.

  2. Ioan Mamina spune:

    Domnule Tomozei!
    Vă urmăresc de câteva luni și îmi păreați interesant, echilibrat.
    Dar în acest articol îmi păreți ‘mistocar ‘.
    Chiar nu găsiți cuvinte decente să vă exprimați nemulțumirea față de cineva?
    In general lumea alunecă pe un val ‘decadent’.
    Aveți curajul să vă exprimați asemănător față de o persoană din țara care trăiți acum ?
    Macar lăsați dreptul la replică.

    • Dan Tomozei spune:

      Stimată doamnă/domnișoară, încep cu finalul: în China nimeni nu și-ar permite să aducă osanale americanilor, câtă vreme SUA nu sunt decât generatoare de tensiuni globale. Câtă vreme China nu este țara mea ci patria de adopție, nu am calitatea de a da sfaturi și reglementa viața poporului chinez, un popor mândru și conștient de sine, istoria și propria cultură.

      Apoi, fie sunteți nouă pe lume, fie descoperiți doar acum atitudinea mea critică la adresa clasei politice din România, țara mea, distrusă, jefuită și prăbușită educațional-social-economic tocmai pentru că avem politicieni umili, servili, trădătorii.

      Nu am simpatii politice, cum nu am dreptul în calitate de gazetar să acopăr mizeria, falși politicieni și falsa realitate.

      La bună vedere.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.