Aurul are un preţ, dar jadul este de nepreţuit, este o veche zicală chinezească. Numai anul trecut, preţul jadului a crescut cu aproape 30%, potrivit Asociaţiei Comerţului din China. În timp ce valoarea altor pietre preţioase fluctuează, preţul jadului din China continua să crească an de an, fiind una dintre mărfurile cel mai puţin afectate de încetinirea creşterii economice.
La casele de licitaţii, jadul atrage întotdeauna investitori importaţi. Spre exemplu, în 2010, un sigiliu imperial din jad alb a fost achiziţionat pentru 8,8 milioane euro, la o licitatie organizată la Hong Kong. Acesta este recordul în materie oferit pentru un obiect de jad alb. Bijuteria imperială este gravată cu textul „Suprema Majestate”, referindu-se la utilizatorul său, împăratul Qianlong (1711 – 1799) din dinastia Qing (1636 -1911), ultima dinastie a Chinei.
Jadul nu este doar o simplă bucată de piatră, folosită de poporul chinez la decoraţii. Este o bijuterie nobilă cu o mare valoare estetica, dedicată Regatului Mijlociu timp de peste 7.000 de ani. Chiar şi astăzi continuă să fie un simbol sinonim cu arta şi cultura chineză. Acesta este unul dintre obiectele de mare atracţie pentru turiştii care vizitează China. Dar, jadul a jucat un rol special şi în anul 2008 când a fost folosit la realizarea medaliilor de aur, la Jocurile Olimpice de la Beijing. Medaliile acordate celor mai buni sportivi din lume din 2008, aveau incorporate jad lustruit pe care apărea sculptat un dragon.
„Chinezii cred că jadul este o comoară oferită lumii de cer”, spune Yan Zengfeng, un expert în bijuterii. „Ei cred că fiecare bucată de jad absoarbe esenţa naturii lui, dezvoltat în milioane de ani. Din cauza texturii dure, unice, jadul a devenit un simbol etern al impresionantei civilizaţii Chineze şi a fost considerat mult timp o piatră care simbolizează frumuseţea, nobleţea şi virtutea, care întruchipează valorile tradiţionale chineze de etică şi onoare”. Se spune adesea că, dacă o persoană poartă jad, cum ar fi o brăţară, pentru o lungă perioadă de timp este protejată de spiritele rele, asigurându-şi sănătatea. Când legătura dintre om şi jad este realizată, jadul devine mai strălucitor şi transparent.
Credinţa în puterea vindecătoare a pietrei preţioase nu este doar un concept chinez. El a fost însuşit şi de europeni, în secolul al XVI-lea. Cuvântul englezesc „JAD” este derivat al termenului spaniol „Piedra de ijada”, care a fost consemnat la la mijlocul anilor 1500. Acesta înseamnă „piatră spatelui”, datorită capacităţii sale de a vindeca bolile de coapse şi rinichi.
Dar, nu contează ce puteri are piatra de jad. Misterul, legenda şi romantismul care o înconjoară dar şi statutul său, care o face cea mai de preţ din China, continuă să o facă atât de dorită. „Colectarea pietrelor de jad este o investiţie care poate fi scumpă la început, dar în timp, poţi câştiga, deoarece valoarea jadului creşte rapid”, spune Fu Yongkuan, de 54 de ani, un colecţionar de artă antică din Beijing. El colecţionează obiecte de jad de peste 15 ani şi spune că acum este un bun moment pentru a cumpara. „Preţul unei piese de artă din jad, pe care am cumpărat-o de la un prieten, acum câţiva ani, are acum un preţ e cel puţin de trei ori mai mare”, spune Fu, adăugând că preţul exorbitant al jadului este determinat de speculatori.
În plus, dincolo de investitorii privaţi, unele instituţii sunt cu ochii pe piaţa de nişă, convinse de potenţialul de apreciere al jadului. „Deşi colecţia de jad este profitabilă, este vital pentru cumpărători să cunoască bine piesele pentru a evita achiziţia de piese false”, spune Song Yong, director de vânzări al departamentului de piatră de jad „artxun.com”, cea mai mare colecţie online a Chinei, pe piaţa de artă. Song spune că magazinul on line cu piese din jad a fost deschis în aprilie anul trecut, iar după un început lent, cererile au înregistrat o creştere majoră. „În prima lună am vândut mai puţin de cinci sculpturi ieftine de jad. Dar, după un timp, volumul vânzărilor a ajuns la peste 100 de piese”. El spune că lipsa resurselor de jad şi costurile tot mai mari ale forţei de muncă, transportul şi prelucrarea au contribuit toate la creşterea preţuriilor.
Unii experţii îşi manifestă îngrijorarea cu privire la creşterea investiţiilor în jad, care pot duce la supra-exploatarea minereurilor şi distrugerea mediului. „Jadul este o resursă rară şi non-regenerabilă, o bogăţie lăsată de natura”, spune Bai Miao, secretarul general adjunct al comitetului Naţional de Industrie Uşoară a Jadului din China. „În loc de a conserva şi de a realiza o bună exploatare a acestei resurse, unele guverne locale sunt doar în căutarea intereselor economice de moment, exploatând minereul de jad şi vânzându-l la preţuri mici. Aceasta nu este doar o pierdere uriaşă, dar, deteriorează grav şi echilibrul ecologic”.
Pentru a stopa distrugerea mediului, guvernul chinez a instituit recent reforme pentru a reglementa minele de jad. Acestea interzic săpăturile comerciale în păduri şi de-a lungul malurilor de apă. În 2006, guvernul central a interzis minele de jad din Xinjiang, regiunea autonomă Uygură, din Nord-Vestul Chinei. Bai Miao spune că, înainte de interdicţie, taxele miniere au fost de doar 6.000 yuani (658.27 euro) pentru 0,067 hectare, iar mineri puteau săpa oricât de adânc doreau. Rezultatul a fost pierderi importante de apă şi eroziuni ale solului, precum şi accelerarea deşertificării. „Este o veste bună că guvernul ia măsuri pentru a proteja jadul, dar mă aştept la mai mult. Pentru că trebuie să lăsăm unele bogăţii şi pentru generaţiile viitoare”.
Adaptare după China Daily
Pingback: EUROTEMPO » Blog Archive » Jadul – Simbol cultural chinez